Răspuns scurtPentru un gard verde tot anul se plantează cel mai des tuia (garduri înalte), cimișir (garduri joase, tunse formal) și laurocireș. Pentru frunze căzătoare, carpenul și fagul fac garduri dese, iar lemnul câinesc (Ligustrum) rămâne semiverde și crește repede. Distanța în rând e de 25–40 cm pentru speciile mici și mijlocii (3–4 plante pe metru) și de 60–100 cm pentru arbuștii mari. Plantezi cel mai bine în octombrie–noiembrie sau în martie–aprilie.
Cum alegi specia potrivită
Trei lucruri hotărăsc alegerea: cât de înalt trebuie să fie gardul, câtă lumină are locul și cât timp ai pentru tuns. O bordură de 40 cm lângă o alee cere altă specie decât un paravan de 2 m către vecini.
- Înălțimea. Sub 1 m: cimișir, lonicera nitida, ienupăr târâtor. Între 1 și 2 m: lemn câinesc, carpen, fag. Peste 2 m: tuia, laurocireș, tisă, ienupăr columnar, carpen lăsat liber.
- Frunziș persistent sau căzător. Tuia, tisa, laurocireșul și cimișirul acoperă și iarna. Carpenul și fagul își păstrează frunzele uscate, arămii, pe lăstarii tineri până primăvara, deci gardul rămâne destul de opac și în sezonul rece.
- Lumina. Tuia cere soare cea mai mare parte a zilei. Tisa, cimișirul și laurocireșul rezistă bine la umbră. Carpenul, fagul și lemnul câinesc merg la soare și la semiumbră.
- Pământul. Tuia și tisa nu rezistă în teren care băltește. Carpenul se descurcă și pe argilă grea, fagul vrea pământ drenat.
- Siguranța. Tisa, laurocireșul, cimișirul, tuia și lemnul câinesc sunt toxice la ingerare. Dacă ai copii mici sau animale care rod plante, ține cont de asta.
Specii pentru gard viu: tabel comparativ
Valorile sunt orientative, pentru plante de 40–80 cm cumpărate din pepinieră și un gard tuns regulat. Înălțimea și ritmul de creștere depind mult de soi, de sol și de climă.
| Specie | Veșnic verde? | Înălțime uzuală | Creștere | Plante pe metru | Rând simplu sau dublu | Lumină | Note |
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| Tuia (Thuja occidentalis: Smaragd, Brabant) | Da | 2–4 m | Medie, 20–40 cm/an | 2–3 | Simplu | Soare | Se brunifică la secetă și nu mai lăstărește din lemn gol. Toxică la ingerare. |
| Cimișir (Buxus sempervirens) | Da | 0,3–1,5 m | Lentă, 10–15 cm/an | 3–5 | Simplu | Semiumbră sau soare | Atacat de molia cimișirului (Cydalima perspectalis) și de arsura cimișirului. Toxic la ingerare. |
| Lemn câinesc (Ligustrum) | Semiverde | 1–3 m | Rapidă | 3–4 | Simplu | Soare sau semiumbră | Se reface bine după tăieri severe. Fructele negre sunt toxice. |
| Carpen (Carpinus betulus) | Nu, frunzele uscate rămân iarna | 1,5–4 m | Medie | 3–4 | Simplu sau dublu | Soare sau semiumbră | Rezistent la ger, suportă tunsul sever și argila. |
| Fag (Fagus sylvatica) | Nu, frunzele uscate rămân iarna | 1,5–4 m | Medie | 3 | Simplu | Soare sau semiumbră | Cere drenaj bun. Plantele sunt de obicei mai scumpe decât la carpen. |
| Laurocireș (Prunus laurocerasus) | Da | 2–4 m | Rapidă | 1–2 | Simplu | Semiumbră sau umbră | Frunze mari: se taie cu foarfeca, nu cu trimerul. Frunzele și semințele sunt toxice. În zone foarte reci poate degera. |
| Tisă (Taxus baccata) | Da | 1,5–4 m | Lentă | 2–3 | Simplu | Umbră, semiumbră sau soare | Toxică: toate părțile, în afară de pulpa roșie a fructului, sunt otrăvitoare pentru oameni și animale, inclusiv sămânța din fruct. |
| Ienupăr (Juniperus, forme columnare) | Da | 1–5 m | Lentă spre medie | 1–2 | Simplu | Soare | Nu lăstărește din lemn gol. Este gazdă pentru rugina de ienupăr, care poate trece pe păr. |
| Photinia (Photinia × fraseri) | Da | 1,5–3 m | Rapidă | 1–2 | Simplu | Soare sau semiumbră | Lăstari tineri roșii. Poate degera în ierni aspre și face pete pe frunze pe vreme umedă. |
| Piracantă (Pyracantha coccinea) | Da | 2–3 m | Rapidă | 1–2 | Simplu sau dublu | Soare | Cu spini, bună ca gard de apărare. Fructe portocalii sau roșii, căutate de păsări. |
| Măceș (Rosa canina, Rosa rugosa) | Nu | 1,5–3 m | Rapidă | 1–2 | Dublu, pentru densitate | Soare | Cu spini, hrană pentru păsări. Se tunde o dată pe an. |
| Lonicera nitida | Da (semiverde în ierni aspre) | 0,6–1,5 m | Rapidă | 3–4 | Simplu | Soare sau semiumbră | Frunze mici, cere tuns des. Alternativă la cimișir în borduri joase. |
| Păducel (Crataegus) | Nu | 2–4 m | Medie | 3–4 | Dublu | Soare sau semiumbră | Cu spini, bun pentru păsări și polenizatori. |
| Forsiție (Forsythia × intermedia) | Nu | 1,5–3 m | Rapidă | 1–2 | Simplu | Soare | Gard informal cu flori galbene în martie–aprilie. Se taie imediat după înflorire. |
Numărul de plante pe metru este practică obișnuită de pepinieră și depinde de mărimea plantelor la plantare: plantele mici se pun mai des, cele mari mai rar. La tuia, fișele pepinierelor dau 2–3 plante pe metru pentru soiurile înguste (Smaragd), iar sursele străine recomandă 90–120 cm între plante pentru soiurile late.
La ce distanță plantezi: rând simplu sau dublu
Societatea Regală de Horticultură din Marea Britanie (RHS) dă ca regulă 30–60 cm între plante în rând, în funcție de mărimea finală a speciei, de grosimea dorită a gardului și de vigoarea plantei. Pentru garduri mai groase de 90 cm, RHS recomandă un rând dublu în zigzag: rândurile la 45 cm unul de altul, iar plantele din fiecare rând la 90 cm.
- Specii mici sau tunse des (cimișir, lonicera nitida, lemn câinesc, carpen): rând simplu, 25–35 cm între plante.
- Conifere înalte (tuia, tisă, ienupăr columnar): rând simplu, 40–60 cm.
- Arbuști largi (laurocireș, photinia, piracantă): 60–100 cm. Laurocireșul se dezvoltă repede și umple golurile mai repede decât speciile lente.
- Garduri cu spini pentru apărare (măceș, păducel, piracantă): rând dublu în zigzag, ca să nu rămână goluri la bază.
Pune gardul la cel puțin 60–90 cm de limita proprietății, ca să aibă loc să se lățească și să nu ajungă peste trotuar sau în curtea vecinului. Pentru garduri înalte verifică și distanțele minime față de vecin prevăzute de normele locale.
Când plantezi
Toamna este perioada cea mai bună. RHS recomandă gardurile veșnic verzi și semiverzi (cimișir, lemn câinesc, tisă) la începutul toamnei și acceptă plantarea oricând de la sfârșitul toamnei până la sfârșitul iernii. Gardurile cu frunze căzătoare (carpen, fag, păducel) se plantează de la căderea frunzelor până la sfârșitul iernii, atâta timp cât pământul nu e înghețat sau băltit. În România, asta înseamnă de regulă octombrie–noiembrie, iar la deal și la munte mai devreme, înainte de înghețuri.
Primăvara devreme (martie–aprilie) e a doua perioadă bună. Rădăcinile au însă mai puțin timp să se întindă înainte de căldura verii, deci udarea contează mai mult. Vara se plantează doar plante din ghiveci, cu udare regulată.
Rădăcină goală sau plante în ghiveci
- Cu rădăcină goală sunt vândute plantele scoase din pământ în repaus, doar toamna târziu, iarna și la începutul primăverii. Sunt mai ieftine și se potrivesc la carpen, fag, păducel, măceș, lemn câinesc. Rădăcinile nu au voie să se usuce: dacă nu poți planta în aceeași zi, acoperă-le cu pământ umed sau paie umede.
- Cu balot de pământ sau în ghiveci se pot planta aproape tot anul. Așa se vând de obicei tuia, tisa, cimișirul și laurocireșul. Costă mai mult, dar prind mai sigur.
Cum plantezi pas cu pas
- Întinde o sfoară pe linia gardului. Sapă o fâșie de 60–90 cm lățime și adâncă cât lama lopeții, apoi scoate buruienile cu rădăcini.
- Dacă pământul băltește iarna, fă un strat ridicat de 15–20 cm înălțime și 50–70 cm lățime și plantează pe el.
- Așază plantele pe teren, în ghivece, la distanța aleasă, înainte să sapi gropile.
- La plantele cu rădăcină goală, scurtează rădăcinile rupte până la țesut sănătos. La plantele din ghiveci, desface rădăcinile care se rotesc pe margine. Dacă balotul e înfășurat în material sintetic, îndepărtează-l.
- Plantează la nivelul la care a crescut planta în pepinieră: locul unde rădăcinile pornesc din tulpină rămâne la nivelul solului.
- Umple cu pământul scos, amestecat cu compost copt. Nu pune materie organică proaspătă pe fundul gropii, pentru că se tasează și planta se scufundă. Tasează ușor cu piciorul.
- Udă abundent imediat după plantare, chiar dacă pământul e umed.
- Pune un strat de mulci de 7,5 cm (scoarță, compost, tocătură de lemn) și ferește tulpinile de contact direct cu el.
În primii doi ani udă gardul în perioadele fără ploaie, de preferință o dată pe săptămână, cu o udare abundentă în loc de mai multe udări mici. RHS recomandă udare susținută în primii doi ani și buruieni scoase pe 45 cm de fiecare parte a rândului. Orientativ, un gard ajunge la înălțimea dorită în 3–7 ani, în funcție de specie și de mărimea plantelor.
Tăierea în primii ani
Primii doi ani hotărăsc cât de des va fi gardul la bază. RHS recomandă:
- Garduri cu frunze căzătoare (carpen, fag, păducel, lemn câinesc, măceș): iarna, imediat după plantare, scurtezi lăstarii verticali principali cu o treime, tăind deasupra unui mugure. Repeți iarna următoare, iar lăstarii laterali îi scurtezi tot cu o treime, ca gardul să rămână îngust la început.
- Garduri veșnic verzi (tuia, tisă, laurocireș, cimișir): lăstarul principal rămâne netăiat. În primii doi ani scurtezi doar lăstarii laterali lungi, vara la conifere și primăvara la celelalte specii.
Când tunzi un gard format și păsările care cuibăresc
Un gard format se tunde de la una la trei ori pe an, în funcție de specie, și se scurtează creșterea din anul respectiv. Datele din tabel sunt cele recomandate de RHS pentru gardurile formale; într-un gard informal, tunsul unic pe an, după înflorire sau fructificare, e suficient.
| Specie | Când tunzi |
|---|---|
| Cimișir | De 2–3 ori în sezonul de creștere |
| Lemn câinesc | De 2–3 ori în sezonul de creștere |
| Laurocireș | De două ori în sezonul de creștere, de preferință cu foarfeca de grădină |
| Tisă | De două ori: vara și toamna |
| Tuia | Primăvara și la începutul toamnei |
| Carpen | O dată, la mijlocul sau sfârșitul verii |
| Fag | O dată, la sfârșitul verii |
| Păducel | De două ori: vara și toamna |
| Forsiție și alte garduri cu flori | O dată, imediat după înflorire |
Gardurile vii adăpostesc cuiburi de mierle, vrăbii, cinteze și alte păsări. Înainte de orice tuns, controlează gardul. RHS indică pentru Marea Britanie perioada cuibăritului de la începutul lui martie până la începutul lui august, uneori mai lungă. Pentru România, perioada depinde de specie și de regiune. Ca regulă de prudență, planifică tunsul major între toamnă și sfârșitul iernii. Dacă găsești un cuib în uz, așteaptă până când puii au zburat. Un tuns ușor de formare, în mai–iulie, se face doar după ce ai verificat că nu există cuiburi.
Probleme frecvente
Tuia care se brunifică
Unele soiuri capătă iarna o nuanță brună pe aproape tot frunzișul (Oregon State). Cauza obișnuită este uscarea de iarnă: pe vreme însorită, frunzele pierd apă, iar rădăcinile din pământ înghețat nu o înlocuiesc. Frunzișul își revine primăvara. Brunificarea apărută vara sau toamna, pe porțiuni sau pe câteva plante, vine de obicei din secetă. Extensiunea Oregon State University recomandă să uzi tuia o dată la 2–3 săptămâni în perioadele secetoase, chiar și după ani de la plantare, pentru că daunele se văd abia toamna. Părțile brune se taie, iar cu udări în vara următoare planta se poate reface. Din lemn bătrân fără frunze tuia nu mai pornește, deci nu o tăia sever. Pământul băltit și umbra stârnesc și ele probleme.
Cimișirul: molia și arsura cimișirului
Molia cimișirului (Cydalima perspectalis) este un dăunător adus din Asia, răspândit acum în mare parte din Europa. Omizile verzi cu dungi negre mănâncă frunzele și le leagă cu fire fine, iar un gard poate rămâne gol în câteva săptămâni. RHS arată că omizile sunt active din aprilie până în octombrie, în cel puțin două generații pe an. Verifică gardul din aprilie, la fiecare 1–2 săptămâni, în interiorul tufelor. La plante mici culege omizile. Pentru atacuri mari folosește produse omologate în România pentru molia cimișirului (există produse pe bază de Bacillus thuringiensis; verifică eticheta și registrul ANF) și respectă eticheta. RHS mai menționează nematodele și capcanele cu feromoni pentru urmărirea moliilor.
Arsura cimișirului (Calonectria pseudonaviculata) este o boală produsă de o ciupercă: frunzele devin brune și cad, în gard apar goluri, iar pe lăstarii tineri se văd dungi negre. Apare tot anul, dar mai ales pe vreme umedă. RHS deosebește cele două probleme: molia lasă fire de pânză și omizi, arsura nu. Împotriva arsurii ajută să nu tunzi pe vreme umedă, să păstrezi spațiu între plante și să aduni frunzele căzute. La atacuri repetate, înlocuiește cimișirul cu altă specie, de exemplu lonicera nitida. RHS nu recomandă fungicidele ca soluție singură.
Toxicitate
Tisa este cea mai periculoasă specie din tabel. Toate părțile ei sunt toxice, cu excepția pulpei roșii a fructului; sămânța din interior este toxică (IVIS, ghid veterinar de plante otrăvitoare). Sunt vulnerabili oamenii și toate animalele domestice, iar caii și vitele pot muri brusc după ce rod frunze. Laurocireșul, cimișirul, tuia și fructele de lemn câinesc sunt și ele toxice la ingerare. Nu planta tisă lângă pășuni, loc de joacă sau lângă animale care rod. Dacă un copil sau un animal a mâncat din aceste plante, sună la 112 pentru persoane sau mergi imediat la cel mai apropiat cabinet veterinar de urgență. Nu provoca singur voma.
Alte probleme
- Goluri la bază. Apar când gardul e mai lat sus decât jos și lumina nu mai ajunge la ramurile de jos. Tunde gardul puțin mai îngust la vârf decât la bază (RHS).
- Gard golit prin secetă la plantele noi. Cauza cea mai frecventă în primii ani este udarea insuficientă. Verifică pământul la 10 cm adâncime, unde se vede cât de uscat este de fapt.
- Gard neîngrijit. Dacă lași un gard să crească ani la rând, conifere ca tuia sau ienupărul nu se mai pot reduce sever. Carpenul, fagul, lemnul câinesc și laurocireșul suportă o tăiere de rejuvenare iarna.
Alege din listele noastre și alte plante potrivite: arbori și arbuști pentru gard viu și arbori și arbuști rezistenți la ger. Pentru pământul din groapa de plantare vezi ce pământ folosești pentru fiecare tip de plantă, iar pentru hrană după prima iarnă, îngrășămintele naturale.
Surse
- Royal Horticultural Society, Hedges: planting
- Royal Horticultural Society, Pruning hedges
- Royal Horticultural Society, How to trim a hedge
- Royal Horticultural Society, Box blight
- Royal Horticultural Society, Box tree caterpillar
- Oregon State University Extension, How to plant and care for arborvitae hedges in Oregon
- IVIS, Guide to poisonous house and garden plants: Taxus species (yew)
Întrebări frecvente
Cât de aproape plantez tuia pentru un gard?
Pentru soiurile înguste, ca Smaragd, 40–60 cm între plante, adică 2–3 plante pe metru. Soiurile late cer 90 cm sau mai mult. Plantele mai dese dau un gard mai repede, dar se concurează pentru apă.
Care e cel mai rapid gard viu?
Lemnul câinesc, laurocireșul, lonicera nitida și măceșul cresc cel mai repede, de obicei 40 cm sau mai mult pe an. Tuia și carpenul sunt mai lente. Un gard dens de 1,5–2 m ia în mod normal 3–5 ani.
Se poate planta gardul viu vara?
Plantele din ghiveci pot fi plantate și vara, dacă le uzi abundent și regulat. Cele cu rădăcina goală se plantează doar în repaus, toamna târziu până la începutul primăverii. Vara riscul de uscare a plantelor noi este mare.
Ce gard viu merge la umbră?
Tisa, cimișirul și laurocireșul suportă bine umbra. Carpenul, fagul și lemnul câinesc cresc la semiumbră. Tuia are nevoie de soare cea mai mare parte a zilei și în umbră se rărește.
Când tund gardul viu ca să nu deranjez păsările?
RHS indică pentru Marea Britanie perioada cuibăritului de la începutul lui martie până la începutul lui august, uneori mai lungă. Controlează gardul înainte de orice tuns, pentru că un cuib în uz nu se deranjează. Tunsul major se face de obicei toamna sau iarna, iar dacă găsești un cuib în uz, așteaptă până zboară puii.
Care gard viu este toxic pentru copii și animale?
Tisa e cea mai periculoasă, dar și laurocireșul, cimișirul, tuia și fructele de lemn câinesc sunt toxice la ingerare. Evită tisa dacă ai copii mici sau animale care rod. În caz de ingerare, sună la 112 sau mergi la un veterinar de urgență.
