plantpedia.ro

Amenajare

Compostul acasă: cum începi și ce nu pui niciodată

10 min de citit actualizat la

Compostor din lemn în curte, cu resturi vegetale și frunze uscate

Răspuns scurtCompostul se face din resturi vegetale din bucătărie și din grădină, amestecate în aproximativ două părți de materiale uscate („maro”: frunze, paie, carton) la o parte de materiale proaspete („verzi”: resturi de legume, iarbă tăiată). Le ții umede ca un burete stors, le amesteci din când în când și, după câteva luni până la doi ani, în funcție de metodă, obții un material brun, mărunt, cu miros de pădure. Nu pui niciodată carne, pește, lactate, grăsimi, excremente de câine sau pisică, plante bolnave și buruieni cu semințe.

Ce primești de la compost

Compostul îmbunătățește structura pământului: face solurile grele mai permeabile și ajută solurile nisipoase să rețină apa. Eliberează încet nutrienți, dar nu înlocuiește un îngrășământ. Universitatea din Nebraska notează că, în afară de cantități foarte mari, compostul nu acoperă tot azotul de care au nevoie culturile productive. Folosește-l ca îmbunătățitor de sol și ca mulci, iar pentru hrănirea plantelor vezi și ghidul despre îngrășămintele naturale.

Grămadă sau ladă: ce alegi

VariantaAvantajeDezavantaje
Grămadă deschisăGratuită, primește oricât material, ușor de întors cu furcaArată dezordonat, se usucă și se udă după vreme, atrage mai ușor animale
Ladă din scânduri sau palete, ori coș din plasăOrdonată, lasă aerul să intre, se face repede și ieftinSe poate întoarce mai greu; lemnul se degradează în timp
Compostor de plastic, închisOrdonat, păstrează căldura și umezeala, potrivit pentru grădini miciSe udă și se aerisește mai greu; se poate îmbiba cu resturi de bucătărie și deveni urât mirositor
Tambur rotativ (tumbler)Curat, se învârte ușor, bun pentru spații miciCostisitor; volumul este de regulă prea mic pentru compostare fierbinte; se poate transforma în nămol dacă pui multe resturi umede

Dimensiunea contează mai mult decât tipul. Pentru ca grămada să păstreze căldura, universitățile americane indică minimum circa 90 cm pe fiecare latură (3 picioare). Peste aproximativ 1,5 m înălțime materialul se tasează și aerul nu mai ajunge în centru (Universitatea din Nebraska).

Compostarea are două ritmuri. În varianta rece (pasivă) adaugi material când se adună și aștepți: durează între șase luni și doi ani, iar compostul gata se strânge de la baza grămezii. În varianta fierbinte umpli ladă sau grămada dintr-o dată, o amesteci la câteva zile, iar temperatura urcă la 55–65 °C; compostul e gata în 4–8 săptămâni, cu o perioadă de maturare în plus. Metoda fierbinte cere mai multă muncă și material pregătit dinainte.

Unde pui compostorul

  • Alege un loc semiumbrit, ferit de vânt: soarele încălzește grămada, dar în plin soare materialul se usucă (RHS notează că un loc luminos e mai cald, dar mulți țin compostorul ușor umbrit).
  • Pune-l direct pe pământ, nu pe beton, ca viermii și microorganismele din sol să urce în grămadă și excesul de apă să se scurgă.
  • Ține-l aproape de locul unde folosești compostul și de un robinet.
  • Depărtează-l de copaci, ale căror rădăcini cresc în grămadă, și de ferestrele vecinilor.

Verde și maro: proporția

Microorganismele care descompun materialul folosesc carbonul ca sursă de energie și azotul ca să se înmulțească. Raportul carbon:azot de aproximativ 30:1 este considerat ideal. În practică nu calculezi nimic: amesteci materiale „maro” (bogate în carbon) cu materiale „verzi” (bogate în azot). RHS indică aproximativ o parte de verde la două părți de maro. Universitatea din Nebraska dă ca exemplu un amestec pe greutate de jumătate frunze uscate și jumătate iarbă proaspătă, apropiat de 30:1. Frunzele uscate sunt mult mai ușoare decât iarba, deci pe volum ai nevoie de mai multe. Începe la 1:2 și ajustează după miros și aspect.

Verzi (azot)Maro (carbon)
Resturi de legume și fructe, cojiFrunze uscate
Zaț de cafea, ceai fără plasticPaie, fân uscat
Iarbă proaspăt tăiată (netratată)Carton și hârtie simplă (nu lucioasă), mărunțite
Bălegar de cal, vacă, oaie, iepure, găinăCrenguțe mărunțite, rumeguș din lemn netratat, aschii
Buruieni smulse, fără semințe coapteTulpini uscate de porumb, coceni

Câteva reguli practice:

  • Taie sau sparge bucățile mari. Crenguțele mai groase de circa 0,6 cm se mărunțesc înainte.
  • Amestecă materialele, nu le pune în straturi groase de același fel. Un strat gros de iarbă tăiată se lipește, se închide și miroase.
  • Iarba tăiată se pune în straturi subțiri sau se amestecă cu frunze uscate ori carton.
  • Păstrează o rezervă de material uscat lângă compostor și adaugă-l de fiecare dată când pui resturi de bucătărie. Reduce mirosul și absoarbe excesul de umezeală.
  • Pentru a porni grămada, adaugă o lopată de compost vechi sau de pământ de grădină, care aduce microorganismele.

Umezeala și întoarcerea

Compostul trebuie să fie ca un burete stors: umed, dar fără să curgă apă când îl strângi în pumn. Testul din manualele Universității din Nebraska: dacă strângi o mână de material, se desprind una-două picături. Dacă iese apă șiroaie, adaugă material uscat (carton, hârtie mărunțită, frunze) și acoperă grămada. Dacă e uscat și nu se descompune, udă-l și amestecă-l. Vara poate cere apă o dată pe săptămână.

Aerul ajunge în grămadă prin întoarcere. Microorganismele care fac treaba au nevoie de oxigen. Când lipsește, se instalează bacteriile anaerobe, care lucrează încet și dau mirosul de ouă clocite (RHS: o grămadă neîntoarsă poate bloca procesul). Cu furca, amestecă marginile spre centru și partea de sus în jos. În varianta fierbinte întorci la 7–14 zile; în cea rece, de două ori pe an sunt suficiente. Iarna nu întoarce grămada, ca să nu pierzi căldura.

Ce nu pui niciodată în compost

MaterialDe ce nu
Carne, pește, oase, grăsimi, ulei, brânză, unt, lapte și alte lactateAtrag șobolani, șoareci și câini; miros urât; se descompun lent
Mâncare gătită cu grăsime sau sosuriAtrage rozătoare și muște, ca și carnea sau lactatele (RHS recomandă să eviți mâncarea gătită)
Excremente de câine, pisică, om, nisip de la litiera pisiciiPot conține paraziți și bacterii care supraviețuiesc într-o grămadă obișnuită; nu folosești un astfel de compost în grădina de legume
Plante cu boli grave sau infestate (de exemplu mana sau făinarea puternică, putregai)Grămada obișnuită nu ajunge uniform la temperaturi care omoară agenții bolii; îi răspândești apoi cu compostul
Buruieni cu semințe coapte și buruieni cu rizomi sau stoloni (de exemplu pirul și volbura)Semințele și bucățile de rădăcină supraviețuiesc dacă grămada nu se încinge în toate colțurile
Cenușă de cărbune și cenușă din lemn tratat, vopsit sau lăcuitPot conține metale grele și conservanți (de exemplu arsen și crom din lemnul impregnat); se evită. Cenușa de la lemn natural se folosește în cantități mici
Lemn și rumeguș tratat, plăci, PALConțin adezivi și conservanți
Iarbă sau plante tratate recent cu erbicidePot face compostul toxic pentru plante; Iowa State recomandă să aștepți 2–3 cosiri după tratament
Plastic, pliculețe de ceai din plastic, hârtie lucioasă, autocolante de pe fructeNu se descompun; pliculețele de ceai conțin adesea plastic
Var în cantitate mareEliberează amoniac și face azotul indisponibil microorganismelor

Despre cenușă: cenușa din lemn de foc natural este alcalină și crește pH-ul grămezii dacă pui mult. Universitatea din Nebraska recomandă s-o folosești cu măsură, mai ales dacă pământul tău e deja alcalin. Împrăștie-o în strat subțire, pe toată suprafața.

Ouăle întregi nu se pun, dar cojile de ou pot intra, zdrobite; se descompun lent. Cojile de citrice se pot pune cu măsură într-o grămadă mare; în vermicompostor Penn State le exclude.

Cât durează până e gata

MetodaDurata aproximativăObservații
Rece, pasivă, grămadă sau ladă6 luni–2 ani (Universitatea din Maryland: circa un an)Adaugi material în timp; compostul gata se strânge de jos
Fierbinte, încărcată o dată4–8 săptămâni, plus 2 săptămâni de maturareÎntoarceri regulate; temperaturi de 55–65 °C
VermicompostDepinde de cantitatea de viermi și de resturiÎn interior, în cutie închisă; viermii produc vermicompost, nu compost clasic

În România, o grămadă începută în primăvară se poate strânge de obicei toamna sau în primăvara următoare. Iarna procesul se oprește în mare parte și reîncepe când se încălzește vremea.

Compostul este gata când are culoare brun-închisă, este mărunt, are miros de pământ de pădure și nu mai recunoști materialele inițiale. Temperatura din grămadă ajunge cea din exterior. Un test simplu al Universității din Maryland: pune puțin compost într-o pungă de plastic închisă; dacă în interior nu se formează condens, e gata. Dacă mai găsești bucăți mari (crengi, coji), cerne compostul și pune bucățile înapoi în grămada nouă.

Probleme frecvente

Ce veziCauza probabilăCe faci
Miros de amoniacPrea mult azot (iarbă, resturi) față de material uscatAdaugi carton, frunze uscate, paie și amesteci
Miros de ouă clocite, masă umedă și lipicioasăLipsa aerului, exces de apă, grămadă prea compactăAmesteci cu material uscat, întorci grămada, acoperi ca să nu ude ploaia
Nu se încălzește, materialul rămâne cum l-ai pusGrămadă prea mică, prea uscată sau prea multe materiale maroUzi, adaugi resturi proaspete, completezi volumul, amesteci
Se încălzește repede, apoi se răcește și miroase a amoniacPrea mult azot față de material uscat (Nebraska)Adaugi carbon (carton, frunze uscate), amesteci și uzi dacă e uscat
Mucegai alb, fire albe sau cenușii în grămadăCiuperci și actinomicete care descompun lemnul și frunzele: normaleNu faci nimic
Muște mici de oțetResturi de fructe expuse la suprafațăAcoperi resturile cu un strat de material uscat sau cu compost
Șoareci sau șobolaniResturi de carne, gătite sau lactate; grămadă deschisă, lângă un gardScoți alimentele interzise, treci la o ladă închisă, mărunțești fin resturile

Compost la bloc: viermi sau bokashi?

Fără grădină, ai două variante de interior. Niciuna nu produce compost fără efort, iar ambele cer disciplină.

Vermicompost (compost cu viermi)

Folosești o cutie cu viermi de compost (Eisenia fetida, „viermi roșii californieni”), nu râme din grădină sau viermi de pescuit. Cutia are nevoie de loc întunecat, la temperatura camerei, între 16 și 24 °C (Penn State indică 60–75 °F), cu așternut de hârtie umedă mărunțită. Viermii mănâncă resturi de legume și fructe, zaț de cafea, ceai și coji de ou. Nu primesc carne, ouă, grăsimi, ulei, lactate și, după Penn State, citrice. Un kilogram de viermi mănâncă în jur de jumătate până la un kilogram de resturi pe săptămână, deci o cutie mică nu preia gunoiul unei familii întregi. Pot apărea muște de oțet dacă adaugi prea mult. Produsul, vermicompostul, se folosește la plantele de apartament sau la balcon, într-un amestec cu pământ.

Bokashi

Bokashi nu este compostare propriu-zisă. Resturile se fermentează într-un vas închis, cu tărâțe inoculate cu microorganisme, iar la capăt obții un material acid, numit pre-compost. Washington State University Extension spune clar: nu este compost gata, trebuie îngropat în sol sau terminat într-o altă instalație de compostare. Avantajul este că poți pune și carne, lactate și mâncare gătită, iar mirosul este mic dacă vasul e bine închis. Dezavantajele: trebuie să cumperi tărâțele, golești periodic lichidul care se formează, iar la final tot ai nevoie de un loc unde să îngropi masa fermentată: un strat de pământ în grădină sau în ghivece mari. Dacă nu ai niciun asemenea loc, bokashi nu rezolvă problema.

Colectarea locală

Unele localități pot avea programe de colectare separată a deșeurilor biodegradabile sau distribuie compostoare. Dacă locuiești la bloc, întreabă la primărie sau la operatorul de salubritate ce există la tine și cum se colectează resturile vegetale.

Cum folosești compostul

  • Mulci: un strat de circa 5 cm în jurul plantelor din grădină și al arbuștilor păstrează umezeala și hrănește treptat pământul (University of Maryland).
  • Îmbunătățire de sol: amesteci compostul în stratul de la suprafață, înainte de plantat sau primăvara, în straturi sărace sau tasate.
  • Pământ pentru ghivece și răsaduri: compostul cernut poate intra într-un amestec, dar nu singur. Universitatea din Nebraska indică minimum 10%, optim 30% și cel mult 50% compost în amestecuri de pământ; peste 50% crește mai prost. Pentru substraturi vezi ce pământ folosești pentru fiecare tip de plantă, iar pentru mutarea plantelor în ghiveci nou, ghidul despre replantare.
  • Compost insuficient copt: dacă îl pui în sol, descompunerea continuă și consumă azotul din pământ, deci planta poate suferi de lipsă de azot. Folosește compost matur sau cerne-l și pune bucățile nedescompuse la loc în grămadă.

Compostul de casă nu are o concentrație de nutrienți constantă și nu se poate doza ca un îngrășământ cumpărat. Dacă plantele cer mai mult, adaugă separat un îngrășământ potrivit.

Surse

Întrebări frecvente

Cât durează să faci compost acasă?

Într-o grămadă rece, în care adaugi material pe parcurs, durează de la șase luni până la doi ani. În varianta fierbinte, cu material amestecat dintr-o dată și întors des, compostul e gata în 4–8 săptămâni. În România, procesul se oprește în mare parte iarna.

Ce proporție de verde și maro folosesc?

Un reper este o parte de materiale verzi (resturi de legume, iarbă proaspătă) la două părți de materiale maro (frunze uscate, paie, carton). Dacă miroase a amoniac, ai prea mult verde; dacă nu se descompune, prea mult maro. Ajustezi după miros și aspect.

De ce miroase compostul și cum rezolv?

Mirosul de amoniac vine din prea mult azot, iar cel de ouă clocite din lipsa aerului și din umezeala în exces. Adaugă carton, frunze uscate sau paie și întoarce grămada cu furca. Dacă e uscat și nu se descompune, udă-l ușor.

Pot face compost într-un apartament?

Da, în două feluri. Vermicompostul folosește viermi de compost în cutie și acceptă doar resturi vegetale. Bokashi fermentează resturile în vas închis, dar produsul trebuie îngropat în sol sau terminat în altă instalație de compost, deci ai nevoie de un loc pentru el.

Pot pune cenușă din sobă în compost?

Doar cenușă de lemn natural, netratat, în cantități mici și într-un strat subțire, pentru că ridică pH-ul și încetinește microorganismele. Cenușa de cărbune și cea de la lemn tratat, vopsit sau lăcuit se evită: poate conține metale grele și alte substanțe nedorite.

Cum știu că e gata compostul?

Este brun-închis, mărunt, are miros de pământ de pădure și nu mai recunoști materialele inițiale. Temperatura din grămadă este egală cu cea din afară. Bucățile care nu s-au descompus le cerni și le pui înapoi în grămada nouă.

Citește mai departe

Toate ghidurile