Fagus sylvatica, fagul, este arborele-simbol al pădurilor de deal și de munte din România. Cu trunchiul drept, scoarța netedă și cenușie și coroana deasă, el domină multe zone din Carpați. Lemnul lui este folosit în mobilier, parchet și drept lemn de foc, iar frunzele schimbă culoarea toamna în nuanțe de aramă.
Fișa plantei
- Categorie
- Arbori și arbuști
- Tip
- arbore
- Amplasare
- exterior
- Lumină
- semiumbră, soare direct
- Udare
- moderat
- Dificultate
- medie
- Temp. minimă
- −30 °C
- Înălțime
- până la 40 m
- Înflorire
- aprilie, mai
- Înmulțire
- altoire, semințe
- Toxicitate
- sigură
- Origine
- Europa
Fagul este o specie indigenă de mari dimensiuni, care depășește frecvent 40 m în înălțime și 1 m în diametru. Poate fi plantat și în parcuri sau în grădini mari, dar are nevoie de spațiu, de sol reavăn și de climat răcoros.
Descriere
Tulpina este în masiv dreaptă, cilindrică și bine elagată, adică fără ramuri joase. Scoarța este netedă, cenușie, cu pete mari albicioase, care sunt de fapt licheni crustacei. Doar rareori, la bătrânețe și numai la bază, formează un ritidom. Lemnul este alb-roșcat, fără duramen evident, cu raze medulare lucioase numite oglinzi. Uneori apare duramenul fals, numit inima roșie.
Coroana arborilor izolați este larg ovoidă, deasă, cu ramurile principale îndreptate în sus. Lujerii sunt subțiri, geniculați, cu lenticele albicioase, spre vârf pubescenți sau glabri. Brachiblastele sunt drepte, subțiri și des inelate, terminate cu un mugure. Mugurii sunt alterni, lung-fusiformi, de 2–3 cm, depărtați de lujer, cu solzi bruni numeroși. Cei floriferi sunt mai lungi și mai umflați.
Frunzele sunt eliptice sau ovate, de 5–10 cm, acute, rotunjite la bază, cu marginea întreagă, ondulată sau distanțat denticulată. În tinerețe au peri moi pe ambele fețe și sunt ciliate pe margini, apoi devin glabre pe față și pieloase, cu un pețiol de circa 1 cm. La exemplarele tinere frunzele sunt marcescente: rămân pe ramuri uscate până primăvara.
Florile sunt unisexuat monoice. Cele mascule sunt grupate în capitule pendente, lung pedunculate, cu perigonul în formă de pâlnie, cu 5–6 lacinii și peri deși. Cele femele stau câte două, rar trei, erecte pe pedunculi scurți, înconjurate de un involucru ruginiu păros cu apendici țepoși. Apar odată cu înfrunzirea, în aprilie–mai.
Răspândire și habitat
Fagul este o specie europeană, răspândită în vestul, centrul și sudul continentului: de la Atlantic până în nordul Moldovei, din Pirinei, țărmul Mării Mediterane și Grecia, până în sudul Scoției și al Scandinaviei. În Europa de nord-vest devine arbore de câmpie și dealuri, iar în sud apare la peste 1500 m (Alpi 1650 m, Pirinei 2000 m, Etna 2160 m).
În România fagul ocupă o mare parte din pădurile de deal și de munte, circa 2 milioane de hectare (aproximativ o treime din păduri). Se întâlnește de la 300–500 m până la 1200–1400 m altitudine, frecvent în zona deluroasă și montană. Pe văile umede coboară la 150–200 m, iar pe valea Cernei și a Dunării chiar la 60–100 m.
Cerințe
Fagul preferă clima umedă și răcoroasă, cu precipitații bine distribuite și umiditate atmosferică ridicată. Îi plac solurile profunde, reavene, bogate în humus, cu reacție neutră sau slab acidă, și suferă pe soluri compacte, inundabile sau foarte uscate. Rezistă bine la ger, la -30 °C, dar poate fi afectat de înghețurile târzii de primăvară și de secetele prelungite.
Lumina: puieții tineri suportă bine umbra, iar arborii maturi au nevoie de lumină. De aici vine și cultura în codru, unde regenerarea se face sub masivul bătrân. Udarea este moderată, dar constantă în primii ani de la plantare.
Înmulțire
Fagul se înmulțește prin semințe, numite jir, care se coc toamna în cupe lemnoase cu țepi. Fructificația abundentă, numită an de fructificație sau an de jir, apare la câțiva ani. Jirul se culege imediat ce cade, se păstrează umed și rece, apoi se seamănă toamna sau primăvara, după stratificare. Semințele uscate își pierd rapid capacitatea de a încolți.
Soiurile ornamentale, cum sunt cele cu frunze roșii sau cu port plângător, se înmulțesc prin altoire pe puieți de fag. Altoirea se face iarna sau la începutul primăverii și cere experiență.
Cultivare în grădină
Planta fagul în gropi mari, într-un sol afânat, toamna sau primăvara, și prinde puieții de un țăruș. Mulcește baza cu frunze sau scoarță și udă la nevoie. Fagul poate forma și un gard viu des, bine tuns, care își păstrează frunzele uscate iarna. Pentru asta se taie în vară, la un interval de un an sau doi.
Boli și dăunători
| Simptom | Cauză | Soluție |
|---|---|---|
| Pete albe pe frunze | Făinare | Aerisire, strângerea frunzelor, tratament local în caz de atac puternic |
| Scurgeri și crăpături ale scoarței | Cancerul fagului (Neonectria) asociat cu păduchele fagului | Taie ramurile bolnave, evită rănile, monitorizează atacul |
| Putregai la bază | Ciuperci lignicole, de exemplu Fomes fomentarius | Evită rănirea trunchiului, înlătură arborii bolnavi periculoși |
| Uscarea coroanei | Secetă și arșiță | Mulcire, udare, plantare pe sol adecvat |
Toxicitate
Planta este considerată sigură pentru oameni, pisici și câini. Jirul se poate consuma în cantități mici, dar crud și în exces poate provoca stomac deranjat, din cauza unor compuși amari.
Utilizări
Lemnul de fag este luat ca etalon pentru puterea calorică, cu valoarea 1,00, și are numeroase întrebuințări: mobilier, parchet, furnir, cherestea, traverse tratate, rechizite și lemn de foc. Arborele are rol ecologic important, protejează solul, reține apa și adăpostește o faună bogată. În parcuri, formele cu frunze roșii sau plângătoare au valoare ornamentală.
Jirul este hrană pentru păsări, mistreți și rozătoare. Odinioară se folosea la extragerea uleiului și la îngrășarea porcilor, în anii cu fructificație bogată.
Curiozități
Scoarța netedă a fagului a fost, de-a lungul timpului, loc pentru inscripții, de aceea numele fagului este legat în multe limbi de scris: în limbile germanice, cuvântul pentru carte vine din cuvântul pentru fag. Pădurile bătrâne de fagi din Carpați, între care cele din Ucraina, Slovacia și România, sunt incluse în patrimoniul UNESCO.
Fagul tolerează umbra și formează păduri cu coroane atât de dese încât la sol ajunge puțină lumină, iar în pădurea de fag primăvara înflorește vegetația de sub arbori înainte ca frunzele să se dezvolte complet. Este un arbore longeviv, care poate trăi 200–300 de ani în condiții bune.
În grădină, fagul nu iartă tăierea severă a rădăcinilor și nici compactarea solului. Dacă vrei să protejezi un exemplar bătrân din curte, evită săpăturile în jurul lui și nu acoperi solul cu asfalt sau beton. Frunzele căzute formează un strat gros de litieră, care se descompune încet și acidifică ușor solul, iar cei care îl au în grădină îl folosesc ca mulci pentru plante de umbră. Pentru siguranță, inspectează periodic ramurile uscate ale arborilor bătrâni.
Întrebări frecvente
Cât de înalt crește fagul?
Fagul poate depăși frecvent 40 m în înălțime și 1 m în diametru, în condiții bune de pădure. În grădină, crește mai încet și are nevoie de mult spațiu pentru coroană. În atributele fișei se indică o înălțime maximă de circa 40 m, dar cu un trunchi drept, fără ramuri joase.
La ce altitudine crește fagul în România?
Se întâlnește de la 300–500 m până la 1200–1400 m, frecvent în zona deluroasă și montană. Pe văile umede coboară la 150–200 m, iar pe valea Cernei și a Dunării chiar la 60–100 m. Este arborele principal al etajului fagului din Carpați.
Cum se înmulțește fagul din semințe?
Jirul se culege toamna imediat ce cade, se păstrează umed și rece, fără să se usuce, și se seamănă toamna sau primăvara, după stratificare. Cupa lemnoasă cu țepi se îndepărtează înainte. Încolțirea este mai bună la semințe proaspete. Puieții tineri suportă bine umbra.
Se poate face gard viu din fag?
Da, fagul formează un gard des și frumos, care își păstrează frunzele uscate, aramii, și în timpul iernii. Se plantează puieți la distanță mică, se taie în vară și are nevoie de sol reavăn. Este potrivit pentru grădini mari, unde ai spațiu și sol bun.
De ce se numește lemnul de fag etalon?
Pentru că puterea calorică a lemnului de fag este luată ca valoare de referință, 1,00, în comparația cu alte specii de lemn pentru foc. Lemnul este dens, arde bine și dă multă căldură, de aceea este căutat pentru încălzire, pe lângă mobilier și parchet.
Sunt toxice fructele de fag?
Fagul este considerat sigur, dar jirul crud, mâncat în cantități mari, poate provoca deranjamente digestive. Păsările și mistreții îl consumă fără probleme. Pentru copii și animale de companie, limitează cantitatea și nu lăsa cupele țepoase la îndemână. Frunzele nu sunt toxice.