Merișorul sau cimișirul (Buxus sempervirens) este un arbust veșnic verde, folosit de generații în grădinile din România pentru borduri, garduri vii tunse și forme topiare. Frunzele mici, lucioase, rămân verzi tot anul și suportă tunderea repetată, așa că poți modela planta aproape cum vrei.
Fișa plantei
- Categorie
- Plante exotice
- Tip
- arbust
- Amplasare
- exterior
- Lumină
- semiumbră
- Udare
- moderat
- Dificultate
- ușoară
- Temp. minimă
- −20 °C
- Înălțime
- până la 3 m
- Înmulțire
- butași, semințe
- Caracteristici
- gard viu
- Toxicitate
- toxică la ingerare
- Origine
- Europa de sud, Transcaucazia și Asia de Vest
În patria de origine poate fi un arbore de 20–22 m, dar în România nu depășește de regulă 5–6 m. În grădini, tuns, rămâne mult mai mic. Specia este originară din sudul Europei, Transcaucazia și Asia de Vest, iar la noi este frecvent cultivată în scop ornamental.
Mai jos găsești cum arată, ce condiții îi plac, cum îl tunzi și îl înmulțești, ce boli îl atacă și de ce este toxic.
Descriere
Lujerii sunt verzi, tetramuchiați, adică cu patru muchii, și glabri. Frunzele sunt persistente, opuse, de 1–3 cm, pieloase, eliptice sau ovate. Sunt verde închis și lucioase pe față, mai deschise pe dos.
Florile sunt monoice, mici, albicioase, fără petale și grupate în fascicule la subsuoara frunzelor. Din fiecare fascicul, una este femelă, iar celelalte, mai multe, sunt mascule. Sunt discrete, dar mirosul lor atrage albinele primăvara. Fructele sunt capsule globuloase, cu trei valve, fiecare cu două semințe negre.
Planta crește lent, trăiește foarte mult, iar lemnul este foarte dur, de culoare gălbuie.
Răspândire și habitat
Merișorul este originar din Europa sudică, Transcaucazia și Asia de Vest. În România este frecvent cultivat ornamental, în special pentru garduri vii, pentru că suportă tunderea. Rezistă bine la secetă, praf și fum, motiv pentru care este potrivit în orașe.
Cerințe: lumină, sol, climă
- Lumină: are temperament de umbră: cel mai bine crește în semiumbră, iar la soare puternic și vânt frunzele pot arde sau se pot îngălbeni.
- Sol: bine drenat, reavăn, ușor alcalin sau neutru, bogat în humus. Nu suportă apa stagnantă. Este oarecum pretențios față de condițiile edafice.
- Apă: moderată; mulcește la bază și udă în perioade lungi de secetă, în special plantele tinere.
- Climă: rezistă la ger până la aproximativ -20 °C. În zonele reci protejează plantele tinere cu mulci și ferește-le de vântul rece de iarnă.
Tăiere
Tunde garduri vii și forme de două ori pe an: la sfârșitul primăverii și la sfârșitul verii. Evită tăierea în plină arșiță sau pe ger. Taie ușor, pentru a păstra o structură deasă. Dacă planta este bătrână și rărită, o poți tăia mai sever primăvara, iar ea se regenerează din lemnul vechi.
Înmulțire
Prin butași
- La sfârșitul verii sau toamna, taie vârfuri de lujeri semilemnificați, de 8–12 cm.
- Curăță frunzele de la baza butașului și înfige-l într-un amestec de turbă și nisip.
- Ține substratul umed și ferit de soarele puternic, de preferință sub folie sau în seră rece.
- Rădăcinile se formează în câteva săptămâni până la câteva luni; îi plantezi la locul definitiv în anul următor.
Din semințe
Semințele se seamănă toamna, în sol afânat, sau se stratifică peste iarnă. Germinează lent și neuniform, iar plantulele cresc încet. Metoda este rar folosită în grădină.
Plantare și îngrijire
Plantează merișorul toamna sau primăvara devreme, într-o groapă de două ori mai lată decât balotul rădăcinilor. Pentru un gard viu, ține distanța între plante la 25–40 cm, în funcție de talia dorită. Ca să nu se usuce, plantează puieții în sol reavăn, drenat, și mulcește cu scoarță sau compost.
Fertilizează o dată pe an, primăvara, cu un îngrășământ organic sau cu unul granulat cu eliberare lentă, special pentru arbuști veșnic verzi. Evită excesul de azot, care stimulează o creștere moale, sensibilă la boli. Udă la bază, nu pe frunze, pentru a limita bolile fungice.
Iarna, frunzele pot căpăta o nuanță arămie, mai ales pe vreme geroasă și însorită; în general, își revin în primăvară. La sfârșitul iernii, înainte de pornirea vegetației, scutură zăpada grea de pe ramuri, ca să nu le rupă. Dacă planta suferă, cauza este adesea o udare greșită sau un sol compact, nu frigul.
Merișorul are nevoie de un loc cu aer curat și circulație bună, dar adăpostit de vânturi uscate. Evită plantarea la sud de un zid fierbinte, unde frunzele se pot arde vara.
Boli și dăunători
| Simptom | Cauză | Soluție |
|---|---|---|
| Frunze brune, uscate, cu pete concentrice | Ciuperca Cylindrocladium (arsura merișorului), favorizată de umezeală | Taie și distruge ramurile bolnave, nu uda pe frunze, rărește tufa |
| Frunze roase, pânză de mătase, omizi verzi | Molia merișorului (Cydalima perspectalis) | Colectează omizile, tratamente biologice cu Bacillus thuringiensis |
| Frunze deformate, lipicioase | Psila merișorului și afide | Taie vârfurile afectate, săpun insecticid |
| Îngălbenire, frunze căzute | Exces de apă sau sol compact | Îmbunătățește drenajul, redu udarea |
Toxicitate
- Oameni: toxic la ingerare. Toate părțile conțin alcaloizi, care pot provoca vărsături, dureri abdominale și, în doze mari, probleme grave. Spală mâinile după tăiere.
- Pisici: toxic; ingerarea provoacă vărsături, diaree și letargie.
- Câini: toxic, cu simptome asemănătoare. Nu lăsa animalele să mestece frunze sau lujeri tăiați.
Utilizări
- Garduri vii și borduri: utilizarea cea mai frecventă, datorită tolerării tunderii repetate.
- Topiare: poate fi modelat în sfere, conuri sau spirale.
- Ornamental în ghivece: se pretează la ghivece mari, pe terase.
- Lemn: foarte dur și des, folosit tradițional pentru obiecte mici, sculpturi și instrumente.
Merișorul are și o valoare istorică: lemnul lui dens, fără fibre vizibile, se tăia în piese mici, pentru sculptură, rigle și piese de șah. Frunzele și lemnul sunt toxice, deci evită să folosești ramurile de merișor ca decor lângă copii mici sau animale de companie. Unele grădini folosesc pe scară largă soiuri compacte, cum sunt cele pitice, pentru borduri joase de câțiva zeci de centimetri.
Dacă planta se rărește la bază, e semn de lumină insuficientă sau de tundere prea repetată. În asemenea cazuri, o fertilizare ușoară și o tăiere mai blândă ajută la refacerea desimii. Pentru o formă bine definită, tunde cu foarfecă ascuțită, dezinfectată, ca să nu transmiți bolile de la o plantă la alta.
Ca regulă practică, udă merișorul la rădăcină dimineața, nu seara, ca să se usuce frunzișul pe parcursul zilei și să scadă riscul de boli fungice.
Curiozități
Merișorul este printre cele mai vechi plante cultivate pentru garduri vii în Europa. Pe lângă varianta lui comună, există numeroase soiuri cu frunze variegate sau cu creștere compactă. Din păcate, în ultimii ani molia merișorului și boala frunzelor au făcut ravagii în multe grădini, de aceea monitorizează planta regulat.
Întrebări frecvente
Este merișorul toxic pentru câini și pisici?
Da. Frunzele și lujerii conțin alcaloizi care provoacă vărsături, diaree, salivație și letargie, iar în cantități mari pot afecta grav animalul. Nu lăsa câinii și pisicile să mestece resturile de la tundere și cere imediat ajutor veterinar dacă observi simptome.
Când și cum tund un gard viu de merișor?
De două ori pe an: la sfârșitul primăverii și la sfârșitul verii, într-o zi acoperită, nu în arșiță. Taie ușor, ca să păstrezi o structură deasă. O plantă rărită o poți reface cu o tăiere mai severă primăvara, pentru că lăstărește din lemnul vechi.
De ce se usucă frunzele merișorului?
Cauzele frecvente sunt boala fungică a merișorului (pete brune, apoi uscarea frunzelor), molia merișorului, a cărei omizi mănâncă frunzele, apa stagnantă sau arsura de vânt și de soare. Observă tufa, taie și distruge ramurile bolnave și corectează udarea și drenajul.
Cum înmulțesc merișorul?
Cel mai sigur din butași semilemnificați de 8–12 cm, tăiați la sfârșitul verii sau toamna. Îi înfigi într-un amestec de turbă și nisip, în loc ferit de soare puternic, și îi ții umezi. Înrădăcinarea durează de la câteva săptămâni până la câteva luni.
Suportă merișorul iarna în România?
Rezistă la ger până la aproximativ -20 °C, deci iernează în cea mai mare parte a țării. În zonele reci, plantele tinere se protejează cu mulci și se feresc de vântul rece. Frunzele pot căpăta nuanțe bronzate iarna și își revin primăvara.
La soare sau la umbră se plantează merișorul?
Merișorul are temperament de umbră, deci prosperă în semiumbră. La soare puternic și vânt frunzele pot arde sau se pot îngălbeni, mai ales iarna sau vara, în arșiță. Alege un loc adăpostit, cu sol drenat, reavăn și bogat în humus.