Vascul alb (Viscum album)

Vâscul are un areal larg, central european, sud european şi asiatic.

În România parazitează numeroase specii lemnoase, fapt ce duce uscarea arborilor deja debilitaţi; apare frecvent în zona colinară şi de munte.

Vâscul alb este un arbust indigen semiparazit ce se fixează pe ramurile unor specii lemnoase prin intermediul unor formaţiuni numite haustori ce cresc pasiv în lemnul plantei-gazdă.

Tulpina este ramificată dihotomic, poate atinge 60 cm lungime, verdegălbui ca şi frunzele, formând o tufă globuloasă.

Lujerii sunt verzi-gălbui şi se desprind uşor de la nodul de inserţie.

Frunze persistente, opuse, alungit obovate, de 2-4 cm, întregi, glabre, sesile, verzi-gălbui.

Florile dioice, câte trei la vârful ramurilor apar prin februarie-aprilie.

Fructul este o bacă falsă, sferică, albă, ce conţine o substanţă cleioasă (viscina); fructele se maturează în decembrie şi rămân pe ramuri până primăvară dacă nu sunt consumate de păsări. Diseminarea este zoochoră.

Interesantă este creşterea vâscului: prima dată apare din germinarea seminţei o tigelă care dă naştere la un pivot ramificat ce se fixează în lemnul tânăr de unde absoarbe apa şi substanţele minerale.