Socul negru (Sambucus nigra)

Este un arbust indigen, care în condiţii favorabile de vegetaţie poate atinge înălţimea de 10 m.

Florile sunt mici, albe sau galbene-verzui, grupate în cime umbeliforme plane terminale, puternic mirositoare. Înfloreşte după înfrunzire, în lunile mai-iunie.

Fructele sunt drupe baciforme negre, sferice cărnoase, cu diametrul de 6-8 mm, având 3-5 sâmburi turtiţi. Coacerea are loc în august-septembrie.

Fructele au gust dulce-amărui şi nu se consumă în stare proaspătă deoarece conţin acid cianogenic. În preparatele de cofetărie se folosesc la dulceaţă, suc, sirop, datorită conţinutului în zahăr şi acid malic, precum şi la fabricarea oţetului şi pentru colorarea vinului.

Fructele au o întrebuinţare mai largă în farmacie, siropul şi sucul de soc negru fiind diuretic şi purgativ. Ceaiul din florile de soc este frecvent utilizat la combaterea gripei şi răcelilor cronice, având proprietăţi sudorifice, diuretice şi emoliente.

Din coajă se prepară un ceai folosit în tratamentul reumatismului şi al bolilor de inimă, precum şi sub formă de purgativ uşor. Fructele conţin vitaminele A, B şi C. Prin fermentare, din fructe se poate prepara o băutura alcoolică.

Din flori se mai prepară, împreună cu alte substanţe, loţiuni, cataplasme şi fumiganţi.