Tuia gigantă (Thuja plicata) este o coniferă exotică din nord-vestul Americii de Nord, unde formează unii dintre cei mai mari arbori ai pădurilor de coastă. Poate atinge 60 m înălțime în habitatul natural, dar în grădinile din România ajunge mult mai jos și este plantată mai ales ornamental, ca gard viu sau ca exemplar solitar.
Fișa plantei
- Categorie
- Arbori și arbuști, Plante exotice
- Tip
- arbore
- Amplasare
- exterior
- Lumină
- semiumbră, soare direct
- Udare
- moderat
- Dificultate
- ușoară
- Temp. minimă
- −28 °C
- Înălțime
- până la 50 m
- Înmulțire
- butași, semințe
- Caracteristici
- creștere rapidă, gard viu, parfumată
- Toxicitate
- toxică la ingerare, toxică pentru câini, toxică pentru pisici
- Origine
- Nord-vestul Americii de Nord
O cauți probabil pentru că e o alternativă mai viguroasă și mai verde decât tuia obișnuită, Thuja occidentalis. Are frunziș lucios, verde și iarna, și un miros plăcut, rășinos, când îl freci între degete.
Ideea principală: tuia gigantă iubește umiditatea din sol și din aer și nu suportă seceta. Dacă îi oferi un loc proaspăt, într-o zonă cu climat mai umed, crește repede și formează un paravan des.
Descriere
Tulpina este dreaptă și cilindrică, iar coroana este conică, ascuțită. La exemplarele izolate coroana coboară aproape până la sol. Scoarța este netedă, brun-roșcată, și formează timpuriu un ritidom care se desprinde în fâșii longitudinale late.
Lăstarii principali nu sunt turtiți ca la Thuja occidentalis, ci aproape rotunzi; cei terminali sunt turtiți, cu ramificații distice și dese, iar ramificațiile de același ordin se dispun paralel. Frunzele sunt solziforme, opuse, verzi și peste iarnă, lucitoare și fără glande rezinifere convexe. Pe dos au două dungi albăstrui de stomate, cu aspect de „V” sau de fluture.
Conurile seamănă cu cele de Thuja occidentalis, dar solzii de la baza conului sunt mai scurți decât jumătatea conului, iar mucronul este plasat subterminal și este mai evident.
Răspândire și habitat
Este originară din nord-vestul Americii de Nord, unde ajunge până în Alaska, deci este mai nordică decât duglasul. Formează arborete pure, iar în amestec cu duglasul rămâne în subetaj. La noi este introdusă ornamental, iar în plantații experimentale poate fi încercată în etajul fagului, pe soluri reavene, chiar umede.
Cerințe: lumină, sol și climă
- Lumină: are temperament de umbră, deci crește bine și în semiumbră, dar acceptă și soarele direct dacă solul rămâne umed.
- Temperatură: suportă iernile din România, până la aproximativ -28 °C. Este mai sensibilă la vântul uscat și la înghețul târziu.
- Sol: proaspăt sau umed, bogat în humus, bine drenat, acid sau neutru. Preferă umiditate în sol și în atmosferă.
- Udare: moderată, regulată. Nu suportă seceta, deci în veri fierbinți udă adânc și mulcește.
Înmulțire
Din semințe
Semințele sunt mici, aripate, și se obțin din conurile coapte. Metoda este folosită mai ales în silvicultură.
- Culege conurile toamna, imediat ce se brunifică, și lasă-le să se deschidă într-un loc uscat.
- Scutură semințele și stratifică-le câteva săptămâni la rece și umed.
- Seamănă primăvara, la suprafață, în amestec de turbă și nisip, și acoperă foarte subțire.
- Ține substratul umed și umbrește răsadurile tinere, care se usucă ușor.
Din butași
Soiurile se înmulțesc prin butași, ca să rămână identice cu planta-mamă.
- La sfârșitul verii sau toamna, taie butași de 10-15 cm din lăstari semilemnificați.
- Îndepărtează frunzișul din treimea inferioară și tratează baza cu hormon de înrădăcinare.
- Înfige-i în turbă și nisip, într-un loc umbrit și umed, ferit de îngheț.
- Înrădăcinarea durează câteva luni; transplantează în ghivece individuale când apar rădăcini.
Cultivare în grădină
Plantează primăvara sau toamna, într-o groapă largă, cu compost. Pentru gard viu lasă 60-100 cm între exemplare. Mulcește cu scoarță și udă în primii ani cel puțin o dată pe săptămână pe vreme uscată. Fertilizează primăvara cu un îngrășământ pentru conifere.
Tolerează bine tunsul. Tunde gardul în primăvară și, dacă e nevoie, o dată la sfârșitul verii, rămânând în zona cu frunziș verde: din lemnul gol nu mai lăstărește. Este o coniferă care se acomodează bine în soluri argiloase umede, unde alte conifere se îmbolnăvesc.
Cum o deosebești de Thuja occidentalis
| Caracter | Thuja plicata | Thuja occidentalis |
|---|---|---|
| Frunziș | Lucios, verde-închis, și iarna | Mat, adesea bronzat iarna |
| Lăstari | Aproape rotunzi, cei terminali turtiți | Turtiți |
| Glande rezinifere | Fără glande convexe | Cu glandă convexă, rotundă |
| Mirosul la frecare | Mai pronunțat, de ananas sau rășină | Mai slab |
Planificarea unui gard viu din tuia gigantă
Pentru un gard dens, cumpără puieți de aceeași mărime și aceeași proveniență, ca să crească uniform. Pregătește un șanț continuu, adânc de aproximativ 40-50 cm, în loc de gropi separate, și amestecă pământul cu compost bine descompus. Așază plantele la aceeași adâncime la care se aflau în ghiveci și tasează ușor. Udă imediat și apoi regulat, fără să lași solul să crape. În primii doi ani nu tăia vârfurile, ca să lași planta să prindă rădăcini; formarea gardului începe din al treilea an.
Ce poți pune în jur
La umbra ușoară a unui gard de tuia gigantă merg bine ferigile, hostele, rododendronii și alte plante care iubesc solul acid și umed. Evită plantele care cer soare puternic și sol uscat, pentru că rădăcinile coniferei epuizează repede apa din sol. Mulciul de scoarță păstrează umiditatea și menține aciditatea ușoară de care are nevoie planta.
Boli și dăunători
| Simptom | Cauză | Soluție |
|---|---|---|
| Ramuri brune, uscate, mai ales în interior | Seceta sau uscarea naturală a frunzișului interior | Udă adânc vara; curăță ramurile moarte. |
| Vârfuri brunificate, uscate | Ciuperci ale lăstarilor | Taie și distruge părțile afectate; evită stropirea frunzișului. |
| Rădăcini putrezite, ofilire | Apă stagnantă și ciuperci din sol | Îmbunătățește drenajul. |
| Ramuri roase, galerii în lăstari | Miniere ale frunzișului (insecte) | Taie lăstarii atacați; la nevoie tratează cu insecticid. |
Toxicitate
Planta este toxică la ingerare. Conține uleiuri volatile bogate în tujonă.
- Oameni: nu consuma frunziș, conuri sau ceaiuri din plantă. Pot apărea greață, dureri abdominale și leziuni la ficat sau rinichi. Uleiul poate irita pielea sensibilă.
- Câini: toxică, provoacă vărsături, salivare excesivă și diaree.
- Pisici: toxică, cu simptome digestive similare.
Utilizări
În grădină se folosește pentru garduri înalte, perdele de protecție și exemplare solitare. În țara de origine este un arbore de lemn foarte apreciat: lemnul este ușor, parfumat și rezistent la putrezire, folosit pentru șindrilă, pereți exteriori, terase și mobilier de grădină. Popoarele indigene din nord-vest l-au folosit pentru canoe, case și obiecte rituale; scoarța interioară s-a folosit la împletituri.
Curiozități
În America de Nord, tuia gigantă este numită adesea cedru roșu de Vest, deși nu este un adevărat cedru. Exemplarele bătrâne pot depăși o mie de ani, iar lemnul lor este atât de rezistent la putrezire încât trunchiurile căzute pot rămâne pe loc zeci de ani, ca sursă de hrană și adăpost pentru alte organisme din pădure.
Întrebări frecvente
Cât de înaltă crește tuia gigantă în România?
În habitatul natural poate depăși 60 m, dar în culturile din România crește mai lent și ajunge de obicei la 15-25 m după mulți ani. Soiurile ornamentale sunt mai scunde. Pentru gard viu o poți ține la 2-3 m prin tunsuri regulate, făcute primăvara.
Care este diferența dintre Thuja plicata și Thuja occidentalis?
Tuia gigantă are frunziș lucios, verde-închis și iarna, lăstari aproape rotunzi și conuri cu solzi bazali mai scurți. Tuia obișnuită are lăstari turtiți, glanda reziniferă convexă pe frunze și o culoare adesea bronzată iarna. Tuia gigantă crește mai repede și are nevoie de mai multă umiditate.
Rezistă tuia gigantă la secetă?
Nu, este mai sensibilă la secetă decât tuia obișnuită. Preferă umiditate în sol și în aer, iar pe vremea uscată frunzișul se brunifică. Udă adânc o dată pe săptămână în primii ani, mulcește solul și alege un loc proaspăt, mai ales în sudul și estul țării.
Se poate folosi tuia gigantă ca gard viu?
Da, este una dintre cele mai bune conifere pentru gard viu înalt și des, pentru că suportă tunsul și crește repede. Plantează exemplarele la 60-100 cm și asigură-le udare regulată în primii ani. Tunde primăvara, fără să tai în zona fără frunziș, din care nu mai lăstărește.
Este tuia gigantă periculoasă pentru câini?
Da, este toxică la ingerare pentru câini, pisici și oameni, din cauza uleiurilor volatile. Un câine care mănâncă frunziș sau crengi poate avea vărsături, diaree și salivare excesivă. Dacă observi simptome sau știi că a mâncat o cantitate mare, mergi cu animalul la medicul veterinar.