Pinul silvestru (Pinus Sylvestris)

Pinul silvestru (Pinus sylvestris) este o specie indigenă de conifer, care poate depăși 35 m înălțime, deși talia diferă mult în funcție de condițiile ecologice în care crește. Este ușor de recunoscut după scoarța roșiatică din partea superioară a trunchiului, care se exfoliază în foițe subțiri, și după acele grupate câte două.

Fișa plantei

Categorie: Arbori și arbuști
Tip: arbore
Amplasare: exterior
Lumină: soare direct
Udare: rar
Dificultate: ușoară
Temp. minimă: −40 °C
Înălțime: până la 35 m
Înmulțire: semințe
Caracteristici: creștere rapidă
Toxicitate: sigură
Origine: spontană în România

Îl cauți probabil pentru a-l identifica în munți, pentru a afla unde crește în România sau pentru a-l planta pe un teren sărac și uscat. Ideea principală: este un arbore foarte rezistent la ger, la secetă și la soluri sărace, dar cere lumină deplină și nu se acomodează la umbră.

Descriere

Înrădăcinarea este în general pivotantă, cu o mare putere de adaptare: superficială în turbării și pe stâncării, pivotantă pe solurile nisipoase. Tulpina este destul de dreaptă și relativ bine elagată în masiv strâns. Scoarța este galben-cenușie în tinerețe și formează de timpuriu un ritidom exfoliabil în foițe lungi și subțiri, roșu-cărămiziu, caracteristic. La bătrânețe, la baza trunchiului, ritidomul devine gros, adânc crăpat, brun-cenușiu. Lemnul are duramen roșiatic, frumos, cu însușiri tehnologice bune, dar variabile în funcție de stațiune.

Coroana este conică la început, apoi neregulată, turtită, tabulară, cu ramuri orizontale. Lujerii sunt galben-cenușii, iar mugurii ovoid-ascuțiți, de 6–12 mm, cu solzi alipiți și marginea franjurată, puțin rășinoși. Acele stau câte două în teacă, au 3–7 cm (lungimea variază după bonitatea stațiunii), sunt oarecum rigide, ușor răsucite și durează 2–4 ani; la cădere lasă cicatrici proeminente. După o defoliere, aparatul foliar se reface din mugurii dorminzi ai lujerilor.

Florile sunt unisexuat monoice, răspândite în toată coroana. Cele mascule sunt grupate în amenți ovoizi, galbeni, la rândul lor strânși în buchete, iar cele femele sunt roșiatice, solitare sau câte 2–3, și apar prin mai. Conurile sunt scurt pedicelate; în primul an au cât un bob de mazăre, iar la maturitate ating 3–7 cm, ovo-conice, brune sau cenușii-mate, ușor asimetrice la bază. Semințele de 3–5 mm sunt aripate, cenușii-negricioase, prinse în aripioară ca într-un clește.

Răspândire și habitat

Pinul silvestru are un areal vast, de peste 145 de milioane de hectare, circa 3,7% din pădurile globului. Apare de la Oceanul Atlantic la Oceanul Pacific (Europa și Asia) și de la peste 70° latitudine nordică, în nordul Scandinaviei, până sub 40° latitudine, în Peninsula Iberică. Altitudinea compensează latitudinea: în nord și în vest este frecvent arbore de câmpie (Scandinavia, Siberia, țările baltice), iar în est și în sud crește doar în regiunile montane (Pirinei, Alpi, Balcani, Carpați).

În România este puțin răspândit comparativ cu alte țări. Crește spontan, insular, de-a lungul Carpaților și în Apuseni, pe stâncării aride, în turbării și pe alte stațiuni vitrege. Stațiunile actuale sunt considerate refugii ale pinetelor de dinaintea glaciațiunii, acolo unde alte specii lemnoase nu au reușit să se instaleze. Zona de maximă răspândire este bazinul Trotușului, unde formează arborete pure sau în amestec cu molid, fag, brad și gorun. Apare și în bazinele Buzăului, Râmnicului, Putnei și Oituzului.

Cerințe: lumină, sol, climă

Lumină: pretențios la lumină, preferă soarele direct. Lăstarii tineri nu se dezvoltă bine la umbră.
Climă: foarte rezistent la ger, până la aproximativ -40 °C, și tolerant la secetă.
Sol: crește pe soluri sărace, nisipoase, pietroase sau turboase. Nu suportă solurile grele, compacte și lipsa drenajului.
Udare: rară; după înrădăcinare nu cere irigare, iar excesul de apă îi dăunează.

Înmulțire

Pinul silvestru se înmulțește din semințe. Conurile se coc prin octombrie–noiembrie în al doilea an, se desfac în primăvara anului al treilea și cad abia în toamna următoare. Puterea germinativă este de 60–80% și se păstrează circa 3 ani. La 1 kg intră în jur de 120.000 de semințe dezaripate. Fructificația este periodică, la 3–5 ani.

Colectează conurile coapte și lasă-le la căldură, ca să elibereze semințele.
Seamănă primăvara într-un substrat nisipos, bine drenat, la 1–2 cm adâncime.
Menține solul ușor umed și ferește răsadurile de uscare.
Mută puieții în teren după 1–2 ani, cât rădăcina nu este încă prea lungă.

Creșterea este rapidă și susținută din tinerețe. În primul an puietul face doar 5–10 cm, iar primul verticil apare în anul al treilea. Arborii izolați ajung la maturitate la 10–15 ani, iar cei din masiv la 30–50 de ani. Longevitatea este de până la 600 de ani.

Cultivare în grădină

Pinul silvestru se poate planta pe terenuri mari, însorite și sărace, unde alte specii cresc greu. Plantează puieți mici, de 1–3 ani, primăvara devreme sau toamna, la minimum 4–5 m de clădiri și de limită. Pe măsură ce crește, arborele își pierde ramurile de jos și capătă o coroană tabulară pitorească. Nu necesită fertilizare. Tăierea nu e nevoie, cu excepția ramurilor uscate. Evită amplasarea pe soluri argiloase și umede.

Boli și dăunători

Simptom	Cauză	Soluție
Acele devin brune și cad în masă, mai ales la puieți	Ciuperci din grupul Lophodermium (ofilirea acelor), în climat umed	Aerisire, evitarea desișului prea dens, înlăturarea puieților bolnavi
Lăstari răsuciți sau uscați, mugurii morți	Molia lăstarilor de pin (Rhyacionia buoliana)	Tăierea și distrugerea lăstarilor atacați, monitorizare cu capcane
Scoarță cu galerii și rășină care curge, arbori care se usucă	Gândaci de scoarță, atacă arborii slăbiți de secetă	Îndepărtarea arborilor atacați, menținerea vigorii prin sol potrivit
Rădăcini putrezite, ofilire pe teren umed	Drenaj slab, ciuperci de sol	Evită plantarea în zone cu apă stagnantă

Toxicitate

Pinul silvestru este considerat sigur pentru oameni, pisici și câini. Rășina poate irita pielea sensibilă, iar acele ingerate în cantitate mare pot provoca tulburări digestive ușoare la animalele de companie, mai ales la pisici. Nu ține ramurile de pin în vase pentru animale care le rod.

Utilizări

Lemn: duramenul roșiatic este folosit în construcții, tâmplărie, mobilă și cherestea.
Rășină și gudron: în trecut, rășina se colecta și se prelucra pentru terebentină și colofoniu.
Împăduriri: se folosește la fixarea terenurilor nisipoase, degradate sau uscate.
Ornamental: în parcuri și pe terenuri mari, pentru portul pitoresc.
Medicinal: mugurii de pin se folosesc tradițional în siropuri și infuzii pentru tuse.
Ecologic: oferă adăpost și hrană păsărilor, veverițelor și altor animale; polenul este abundent.

Curiozități

Longevitatea de până la 600 de ani face din pinul silvestru unul dintre cei mai rezistenți conifere din Europa. Pe stâncile din Carpați, unele exemplare cresc strâmbe, cu rădăcinile agățate în crăpături, și devin adevărate monumente ale naturii.

Întrebări frecvente

Cum recunosc pinul silvestru față de alți pini?

Se deosebește prin acele grupate câte două în teacă, lungi de 3–7 cm, ușor răsucite, și prin scoarța roșiatică, exfoliabilă în foițe subțiri, la partea superioară a trunchiului. Coroana este conică la tinerețe, apoi turtită, cu ramuri orizontale. Conurile au 3–7 cm și sunt maronii.

Unde crește pinul silvestru în România?

Crește spontan, insular, în lungul Carpaților și în Apuseni, pe stâncării aride și în turbării. Zona de maximă răspândire este bazinul Trotușului, dar apare și în bazinele Buzăului, Râmnicului, Putnei și Oituzului. Stațiunile sunt considerate refugii vechi, dinaintea glaciațiunii.

Cât de rezistent este pinul silvestru la ger?

Este foarte rezistent, suportă temperaturi de până la aproximativ -40 °C, de aceea crește până în nordul Scandinaviei. În România nu are nevoie de adăpost iarna. Problemele apar mai degrabă din cauza solului greu și a umbrei, nu a frigului.

Cât trăiește un pin silvestru?

Longevitatea poate ajunge la 600 de ani. Arborii izolați ajung la maturitate la 10–15 ani, iar în masiv la 30–50 de ani. Creșterea este rapidă în tinerețe, deși în primul an puietul crește doar 5–10 cm.

Se poate planta pinul silvestru în grădină?

Da, dar numai pe terenuri mari, însorite și bine drenate, pentru că ajunge la peste 30 m. Plantează puieți mici, la 4–5 m de clădiri. Nu necesită fertilizare sau udare după înrădăcinare. Evită solurile argiloase și umede.

Cum se înmulțește pinul silvestru?

Se înmulțește din semințe, extrase din conurile coapte. Puterea germinativă este de 60–80% și se păstrează circa 3 ani. Seamănă primăvara într-un substrat nisipos și transplantează puieții după 1–2 ani, înainte ca rădăcina pivotantă să devină prea lungă.