Cytisus scoparius, numit în România matură verde, este un arbust cu ramuri verzi, subțiri și muchiate, care primăvara se acoperă de flori galbene-aurii. Crește spontan în Europa centrală și sudică, iar la noi apare în zona colinară și montană, la liziere, în rărișuri și în păduri de fag și de cvercinee.
Fișa plantei
- Categorie
- Arbori și arbuști
- Tip
- arbust
- Amplasare
- exterior
- Lumină
- soare direct
- Udare
- rar
- Dificultate
- ușoară
- Temp. minimă
- −20 °C
- Înălțime
- până la 2 m
- Înflorire
- mai, iunie
- Înmulțire
- butași, semințe
- Caracteristici
- creștere rapidă
- Toxicitate
- toxică la ingerare, toxică pentru câini, toxică pentru pisici
- Origine
- Europa
Este o plantă rezistentă la secetă și nepretențioasă, dar sensibilă la ger puternic. Se cultivă pentru floare, pentru fixarea solurilor sărace și ca plantă melifer. Trebuie ținut minte că este toxică și că, în unele regiuni ale lumii, a devenit invazivă.
Descriere
Arbust de până la 2 m, cu tulpini tufoase, erecte și dese. Ramurile sunt verzi, subțiri și muchiate; la început, prin strivire, au miros asemănător cu cel de urzici strivite, iar după uscare devin negre. Mugurii sunt subglobuloși, alterni și mici.
Frunzele sunt mici, de 1-2 cm, trifoliate; cele dinspre vârf sunt simple și cad înainte de sfârșitul verii, astfel încât iarna arbustul pare format doar din tulpini verzi. Florile sunt galbene-aurii, pedicelate, de circa 2 cm, dispuse câte 1-2 la subsuoara frunzelor, și apar în mai-iunie. Fructele sunt păstăi turtite de aproximativ 5 cm, negricioase, care se deschid explozibil în timpul verii. Rădăcina este pivotantă și puternică, cu rădăcini laterale prevăzute cu nodozități.
Răspândire și habitat
Apare frecvent în toată Europa centrală și sudică. În România este naturalizată și sălbăticită, mai ales în zona colinară și montană, de exemplu în Banat, în rărișuri, liziere și păduri de fag și de cvercinee. Se instalează ușor pe terenuri despădurite, pe margini de drum și pe soluri sărace.
Cerințe: lumină, sol și climă
Are nevoie de soare direct. Este rezistentă la secetă, însă suferă la ger: minima suportată este de aproximativ -20°C, deci în zonele cu ierni aspre sau în depresiuni e bine să alegi un loc adăpostit. Este nepretențioasă față de sol și de climă, dar evită solurile calcaroase; preferă solurile acide până la neutre, sărace, nisipoase sau pietroase și bine drenate.
Udarea este rară: planta tânără se udă regulat un an, apoi se descurcă singură. Nu are nevoie de îngrășăminte, iar solul bogat îi scurtează viața și o face mai puțin rezistentă la ger.
Înmulțire
Semințe
- Strânge păstăile uscate înainte să se deschidă și lasă-le să pocnească într-un săculeț de hârtie.
- Înmoaie semințele 24 de ore în apă fierbinte, lăsată să se răcească, sau scarifică-le ușor.
- Seamănă-le primăvara, la 1 cm adâncime, în ghivece mici cu sol sărac și drenant.
- Mută puieții cu rădăcina întreagă, cât sunt mici, în locul definitiv, deoarece nu suportă bine replantarea.
Butași
Butașii semilemnoși de 8-10 cm, tăiați la sfârșitul verii cu un fragment de lemn vechi la bază, se înfig în nisip amestecat cu turbă și se țin la umbră ușoară. Înrădăcinează în câteva luni, dar rata de reușită este modestă.
Cultivare în grădină
Alege un loc cald și însorit, cu sol drenant. Planta nu trebuie tăiată în lemnul vechi, pentru că nu regenerează bine. Imediat după înflorire, scurtează cu o treime lăstarii care au înflorit, ca să-și păstreze forma. Durata de viață este relativ scurtă, de obicei 10-15 ani, iar după aceea e bine să o înlocuiești cu exemplare tinere. În grădinile din apropierea pădurilor naturale, nu lăsa păstăile să se deschidă și să împrăștie semințele.
Boli și dăunători
| Simptom | Cauză | Soluție |
|---|---|---|
| Ramuri brune și uscate după iarnă | Ger puternic sau vânt rece | Taie lemnul uscat primăvara, plantează adăpostit |
| Îngălbenire, cădere a frunzelor în sezon | Sol prea umed sau calcaros | Îmbunătățește drenajul, alege sol acid |
| Colonii mici pe lăstari | Afide | Jet de apă sau săpun insecticid |
| Ramuri uscate pe tufă îmbătrânită | Îmbătrânirea plantei, ciuperci de lemn | Înlocuiește planta cu una tânără |
Toxicitate
Planta este toxică la ingerare, deoarece conține alcaloizi (printre care sparteina). Pentru oameni, florile, păstăile și semințele pot provoca greață, vărsături, tulburări de ritm cardiac și amețeli. Pentru câini și pisici, ingerarea poate duce la salivație, vărsături, diaree și slăbiciune. Nu folosi planta ca ceai sau remediu casnic și ține copiii și animalele departe de păstăi. În caz de ingerare, solicită ajutor medical sau veterinar.
Utilizări
Se folosește ca arbust ornamental pentru floarea abundentă și pentru ramurile verzi, care rămân decorative iarna. Rădăcinile pivotante și nodozitățile cu bacterii fixatoare de azot ajută la stabilizarea și la îmbogățirea solurilor sărace și a taluzurilor. Florile sunt vizitate de albine, ca sursă de polen. Ramurile flexibile au fost folosite tradițional la făcut mături, de unde și numele speciei.
Calendarul lucrărilor în grădină
În martie-aprilie, după dezghețul solului, verifică lăstarii și taie vârfurile uscate de ger. În mai-iunie planta înflorește: bucură-te de flori și nu interveni. Imediat după înflorire, scurtează lăstarii cu o treime. În iulie-august păstăile se coc și pocnesc, aruncând semințele; dacă nu vrei puieți nedoriți, taie păstăile înainte de maturizare. Toamna este momentul bun pentru plantarea puieților din ghiveci. Iarna, în zonele cu geruri puternice, un strat de mulci și un adăpost față de vânt ajută la supraviețuirea lăstarilor.
Asocieri în grădină
Se potrivește în grădini uscate, cu soare, pe pante și lângă stâncării. Combină-o cu lavandă, cimbru, plante cu frunze argintii, ierburi ornamentale și arbuști rezistenți la secetă. Alege sol sărac, nisipos sau pietros; solurile prea bogate o fac să crească repede, dar scurtează durata de viață.
Greșeli frecvente
- Plantarea pe sol calcaros, unde frunzele se îngălbenesc.
- Tăierea în lemnul vechi, din care nu mai pornește în vegetație.
- Fertilizarea excesivă, care slăbește rezistența la ger.
- Replantarea unui exemplar mare, din cauza rădăcinii pivotante.
- Neglijarea controlului în apropierea terenurilor naturale, unde se poate răspândi.
Observații despre răspândire
Lângă pădurile naturale sau pe pășuni, matura verde se poate răspândi prin semințe care rămân viabile în sol mulți ani. De aceea, dacă ai grădina în apropierea unui teren natural, urmărește puieții nedoriți și scoate-i în primii ani, când se smulg ușor din sol.
Sfaturi la cumpărare și plantare
Alege un exemplar tânăr, în ghiveci mic, pentru că plantele mari se adaptează greu. Alege un puiet sănătos, cu frunze uniforme, fără pete și fără rădăcini ieșite prin orificiile ghiveciului. Verifică dacă planta este crescută în ghiveci, nu scoasă din sol cu rădăcina goală în plin sezon de vegetație. Cea mai bună perioadă de plantare este toamna sau primăvara devreme, când solul are umiditate. După plantare, udă bine, aplică un strat de mulci și urmărește planta în primul an, cât timp își formează sistemul de rădăcini.
Curiozități
Epitetul „scoparius” înseamnă „de mătură”. În Marea Britanie a fost emblema dinastiei Plantagenet, al cărei nume provine de la „planta genista”, adică numele latinesc al plantei. În America de Nord, Australia și Noua Zeelandă a scăpat din cultură și este considerată invazivă.
Întrebări frecvente
Este matura verde toxică pentru oameni și animale?
Da, planta este toxică la ingerare pentru oameni, câini și pisici din cauza alcaloizilor. Semințele și păstăile sunt cele mai periculoase. Pot apărea vărsături, salivație, amețeli sau tulburări cardiace. Nu o folosi în ceaiuri improvizate și cere ajutor medical dacă a fost ingerată.
Când înflorește matura verde?
Înflorește în mai-iunie, cu flori galbene-aurii de circa 2 cm, așezate câte 1-2 la subsuoara frunzelor, pe lăstarii anului anterior. Păstăile negricioase se coc până la sfârșitul verii și se deschid brusc, împrăștiind semințele la distanță.
Cât de rezistentă este la ger?
Este rezistentă la secetă, dar mai sensibilă la ger: suportă aproximativ -20°C. În zonele cu ierni foarte aspre sau în depresiuni, ramurile pot îngheța. Alege un loc însorit și adăpostit de vânturile reci, iar primăvara taie lemnul uscat.
Cum se înmulțește matura verde?
Cel mai ușor din semințe, scarificate sau înmuiate în apă fierbinte lăsată să se răcească, semănate primăvara în ghivece mici. Se pot face și butași semilemnoși la sfârșitul verii, dar reușesc mai rar. Mută puieții cât mai devreme, deoarece rădăcina pivotantă suportă greu replantarea.
Cum tai matura verde?
Taie imediat după înflorire, scurtând cu o treime lăstarii care au înflorit, ca să rămână compactă și bogat înflorită. Nu tăia în lemnul vechi, fiindcă nu mai face lăstari noi din el. O tufă veche și golașă se înlocuiește mai bine cu una tânără.