Larix kaempferi, cunoscut și sub sinonimul vechi Larix leptolepis, este laricele japonez, un conifer exotic originar din regiunile înalte ale Japoniei. Ca toți laricii, își pierde acele iarna. Se distinge de laricele european prin lujerii roșcați, acele verzi-albăstrui și conurile aproape sferice, cu solzii răsfrânți ca petalele unui trandafir.
Fișa plantei
- Categorie
- Arbori și arbuști, Plante exotice
- Tip
- arbore
- Amplasare
- exterior
- Lumină
- soare direct
- Udare
- moderat
- Dificultate
- ușoară
- Temp. minimă
- −35 °C
- Înălțime
- până la 30 m
- Înmulțire
- semințe
- Caracteristici
- creștere rapidă
- Toxicitate
- sigură
- Origine
- Japonia
Îl cauți probabil pentru parcuri, plantații sau ca arbore ornamental cu creștere rapidă. Este rezistent la ger și la îngheț târziu, dar pretinde umiditate.
Mai jos găsești descrierea, cerințele, înmulțirea, bolile și utilizările.
Descriere
Laricele japonez este un arbore de talie mare, cu creștere rapidă și coroană conică. Se deosebește din punct de vedere morfologic de laricele european prin mai multe caractere.
- Lujerii sunt roșcați, nependenți, cu muguri roșii.
- Acele au 2–3,5 cm, sunt verzi-albăstrui și se grupează câte peste 40 în fascicule. Toamna cad târziu, după uscare.
- Conurile sunt aproape sferice, mai mari, de 3–5 cm, cu bractei neevidente și solzi cu vârful știrbit și răsfrânt.
Acele sunt moi și se colorează toamna în galben-auriu, dând arborelui un aspect ornamental. Iarna, arborele rămâne gol, caracter normal pentru larice.
Răspândire și habitat
Specia este originară din regiunile înalte ale Japoniei. Laricele japonez pretinde un climat montan-oceanic, caracterizat prin precipitații și umiditate atmosferică abundente. La noi este cultivat în plantații și parcuri, mai ales în zonele deluroase și montane cu precipitații bune.
Cerințe: lumină, sol, climă
Are nevoie de soare direct, fiind un arbore de lumină. În umbră cresc rar și șubred. Este rezistent la înghețurile târzii și la gerurile de iarnă, până la aproximativ -35°C, deci iernează bine în toată țara.
Preferă soluri reavene, adânci, bine drenate, ușor acide sau neutre. Nu suportă solul uscat, foarte calcaros, compact sau băltit. Udarea este moderată: puieții se udă regulat în primii ani, iar în veri secetoase merită udați și arborii mai tineri. Pretenția la umiditate atmosferică înseamnă că dă rezultate mai bune în zone mai umede, cu ceață și precipitații.
Dificultatea cultivării este ușoară dacă locul este potrivit.
Înmulțire
Se înmulțește din semințe. Hibrizii cu laricele european se obțin controlat, în plantații de semincerie, nu în grădină.
- Culege conurile toamna, după ce s-au maturat, și ține-le în loc uscat și cald până se deschid.
- Scutură semințele mici și aripate și îndepărtează aripile.
- Stratifică semințele la rece și umed, în nisip, timp de 3–4 săptămâni.
- Seamănă primăvara într-un strat sau în ghivece cu substrat afânat, acoperind semințele cu un strat subțire de 0,5–1 cm.
- Menține substratul ușor umed și umbrește răsadurile în primele săptămâni.
- Mută puieții la locul definitiv după unul sau doi ani, în repaus vegetativ, adică toamna târziu sau primăvara devreme.
Cultivare în grădină
Plantează laricele japonez în repaus vegetativ, într-un loc însorit și cu sol umed, dar drenat. Lasă spațiu amplu, pentru că ajunge la 30 m. Este potrivit pentru parcuri, grădini mari și perdele. Nu necesită tăiere, doar îndepărtarea ramurilor uscate. Mulciul de scoarță păstrează umezeala solului în primii ani. Evită zonele cu aer foarte uscat și vânturi puternice.
Plantare pas cu pas
- Alege perioada: toamna târziu sau primăvara devreme, cât timp arborele este în repaus vegetativ.
- Sapă o groapă de două ori mai largă decât blocul de pământ, dar nu mai adâncă decât acesta.
- Așază puietul la același nivel la care a crescut în ghiveci sau în pepinieră, fără să îngropi coletul.
- Umple groapa cu pământul scos, fără îngrășăminte chimice în contact cu rădăcinile, și tasează ușor.
- Udă abundent imediat după plantare și pune un strat de 5–7 cm de mulci de scoarță, ținut la distanță de trunchi.
- Udă regulat în primul an și supraveghează puietul în prima iarnă.
Laricele japonez crește repede în primii ani, dar are nevoie de umiditate constantă la rădăcină. Pe soluri uscate, calcaroase sau foarte compacte vegetează slab și devine vulnerabil la boli. Alege terenuri reavene, la altitudini medii, cu ceață și precipitații frecvente, și evită depresiunile unde aerul stagnează.
Boli și dăunători
| Simptom | Cauză | Soluție |
|---|---|---|
| Ace brune sau cenușii, mici, căderea timpurie a acelor | Boli fungice ale acelor, în ani umezi | Aerisire bună, strânge acele căzute, taie ramurile afectate |
| Ace răsucite, galbene, cu aspect de mină | Molia acelor de larice (Coleophora laricella) | Monitorizează în mai–iunie; la atac puternic, tratament autorizat |
| Uscarea ramurilor, baza trunchiului putrezită | Putregai al rădăcinilor, mai ales pe sol băltit | Drenaj bun; elimină arborii bolnavi |
| Răni ale scoarței cu margini ridicate | Cancer al laricelui (Lachnellula willkommii) | Specia este imună; la laricele european taie ramurile afectate |
Toxicitate
- Oameni: specia este considerată sigură. Rășina poate irita pielea sensibilă.
- Pisici: nu este o plantă periculoasă, dar ace sau rășină mestecate pot irita stomacul.
- Câini: în general inofensiv, însă conurile și ramurile mestecate pot da probleme digestive.
Utilizări
Laricele japonez este folosit pentru plantații forestiere, grație creșterii rapide, și în parcuri, ca arbore ornamental. Specia este imună la atacul cancerului provocat de Dasyscypha wilkomii (denumirea veche a ciupercii Lachnellula willkommii), motiv pentru care Larix leptolepis a fost hibridat cu Larix decidua. Astfel s-a reușit transferul genei care determină imunitatea. Hibridul se caracterizează morfologic prin caractere intermediare între genitori. Lemnul este rășinos, durabil, folosit în construcții și stâlpi.
Pentru plantațiile forestiere, laricele japonez este apreciat pentru ritmul de creștere și pentru rezistența la cancer. Hibridul cu laricele european combină vigoarea celui japonez cu adaptarea la climă a celui european. Pentru grădini, culoarea toamnei și aspectul ușor al coroanei fac din el un arbore elegant, dar numai dacă are loc de zeci de metri înălțime.
Recunoaștere pe teren
Primăvara, laricele japonez se recunoaște după mugurii roșii și după lujerii roșcați, nependenți, care îl deosebesc de laricele european. Vara, acele verzi-albăstrui, adunate în fascicule dese, sunt un indiciu bun. Toamna, arborele se colorează galben-auriu, iar iarna se vede conul rotunjit, cu solzii răsfrânți ca petalele, rămas pe ramuri. Dacă ai de ales între cele două specii pentru un teren umed și răcoros, laricele japonez crește de obicei mai repede.
Curiozități
Epitetul vechi leptolepis înseamnă „cu solzi subțiri”, iar cel nou, kaempferi, omagiază naturalistul german Engelbert Kaempfer, care a descris flora Japoniei. Hibridul dintre laricele japonez și cel european este recunoscut pentru vigoare.
Întrebări frecvente
Care este diferența dintre laricele japonez și cel european?
Laricele japonez are lujeri roșcați, nependenți, cu muguri roșii, ace verzi-albăstrui și conuri aproape sferice, de 3–5 cm, cu solzii răsfrânți. Laricele european are lujeri gălbui, conuri ovoid alungite și un port mai îngust. Cel japonez crește mai repede și pretinde mai multă umiditate.
De ce pierde laricele japonez acele iarna?
Laricele este un conifer foliar caduc: acele cad toamna, după ce se colorează în galben. Este un caracter normal, nu un semn de boală. Primăvara apar ace noi, moi, verzi-deschise. Arborele rămâne gol iarna, ceea ce îl face potrivit și pentru locuri unde vrei lumină în sezonul rece.
Ce înseamnă că laricele japonez este imun la cancerul laricelui?
Specia nu este atacată de ciuperca Dasyscypha wilkomii, care produce cancerul scoarței la laricele european. De aceea a fost hibridat cu laricele european, pentru a transfera imunitatea. Hibridul are caractere intermediare între cei doi părinți. Pentru rezultate bune, alege un loc potrivit de la început și urmărește arborele în primii ani după plantare.
Cum se înmulțește laricele japonez?
Se înmulțește din semințe. Culegi conurile toamna, scoți semințele, le stratifici la rece circa 3–4 săptămâni și le semeni primăvara, superficial. Mută puieții la locul definitiv în repaus vegetativ. Hibrizii se obțin controlat, în semincerii. Pentru rezultate bune, alege un loc potrivit de la început și urmărește arborele în primii ani după plantare.
Ce condiții de climă îi plac laricelui japonez?
Preferă un climat montan-oceanic, cu precipitații și umiditate atmosferică abundente. Rezistă la înghețuri târzii și la ger de până la aproximativ -35°C. În locurile uscate și foarte însorite crește slab. Are nevoie de soare direct și de un sol reavăn, dar drenat.