Frasinul comun (Fraxinus excelsior) este un arbore indigen de talie mare, una dintre esențele valoroase ale pădurilor din România. Depășește uneori 35 m înălțime și are un lemn alb-gălbui, elastic, apreciat de mult timp pentru unelte, mobilier și parchet.
Fișa plantei
- Categorie
- Arbori și arbuști
- Tip
- arbore
- Amplasare
- exterior
- Lumină
- semiumbră, soare direct
- Udare
- moderat
- Dificultate
- ușoară
- Temp. minimă
- −30 °C
- Înălțime
- până la 35 m
- Înflorire
- aprilie, mai
- Înmulțire
- altoire, semințe
- Caracteristici
- creștere rapidă
- Toxicitate
- sigură
- Origine
- Europa (spontan în România)
Dacă te gândești să-l plantezi, trebuie să știi că are nevoie de spațiu mare, de sol reavăn și fertil și că rădăcinile lui concurează puternic cu cele ale altor arbori. Rezistă la ger puternic, până la aproximativ -30 °C.
Mai jos găsești descrierea, locurile unde crește, cerințele, înmulțirea, bolile, toxicitatea și utilizările lui.
Descriere
Frasinul comun este un arbore de mărimea I, care depășește uneori 35 m înălțime și 1 m diametru. Înrădăcinarea este puternică, ramificată și profundă, cu o rețea deasă de rădăcini superficiale subțiri care usucă orizonturile superioare ale solului. Atunci când este cultivat în amestec intim cu stejarul, rădăcinile lui copleșesc la nivelul solului rădăcinile stejarului.
Tulpina este dreaptă, bine elagată în masiv; datorită tipului de ramificare, când pierde mugurele terminal, tulpina se înfurcește. Scoarța este în tinerețe cenușiu-verzuie, iar mai târziu formează un ritidom negricios, mărunt crăpat. Lemnul este alb-gălbui, vărgat, cu inele anuale distincte, elastic, mătăsos, uneori mai roșcat spre interior. Coroana este regulat ovoidă, rară și luminoasă, cu ramuri și lujeri ascendenți.
Lujerii sunt groși, turtiți în dreptul mugurilor, verzui-cenușii, glabri; pe arborii bătrâni apar brachiblaste noduroase, curbate în sus. Mugurii sunt negri mat; cei laterali, opuși sau imperfect opuși, sunt mai mici și globuloși, iar cel terminal este mare, tetragonal și intră în vegetație înaintea celor laterali, deci este expus la înghețurile târzii.
Frunzele sunt imparipenat compuse, lungi de 30-40 cm, cu 9-15 foliole sesile, ovat-lanceolate, acuminate, mărunt serate, pe dos verzi deschis, uneori păroase de-a lungul nervurii mediane. Florile sunt mici, negre-violacee, obișnuit poligame, fără corolă și caliciu, grupate în panicule, mai întâi erecte, apoi pendente, și apar înaintea înfrunzirii, în aprilie, din mugurii laterali. Fructele sunt samare cenușiu-gălbui, oblong lanceolate, de 2-4 cm, la vârf trunchiate sau emarginate, cu aripioara decurentă până la bază.
Fructificare și longevitate
Maturația este anuală, în septembrie-octombrie, iar fructele rămân pe arbore peste iarnă. La 1 kg intră circa 16.000 de fructe. Germinația este anevoioasă, motiv pentru care semințele se culeg în pârgă. Maturitatea intervine la 35-40 de ani la arborii crescuți izolat, iar fructificațiile sunt anuale și abundente. Puterea germinativă este de aproximativ 80%. Frasinul lăstărește puternic după tăiere.
Cerințe de cultură
Lumină și temperatură
Se dezvoltă bine la soare, dar suportă semiumbră în tinerețe. Rezistă la ger puternic, de aproximativ -30 °C, însă mugurii terminali pot suferi la înghețurile târzii de primăvară.
Udare
Preferă o umiditate moderată și constantă. Puieții au nevoie de udare regulată în primii ani; arborele adult se descurcă singur pe sol reavăn.
Sol
Cere soluri profunde, fertile, reavene, cu reacție neutră spre bazică, de exemplu în lunci, pe fundul văilor sau pe coaste cu sol bun. Nu se simte bine pe soluri uscate, sărace sau compacte, nici pe cele cu apă stagnantă.
Înmulțire
Se înmulțește prin semințe, iar formele ornamentale prin altoire.
Din semințe
- Culege samarele în septembrie-octombrie, de preferință în pârgă, deoarece germinația este anevoioasă.
- Seamănă imediat, la 2-3 cm adâncime, sau stratifică semințele în nisip umed, la rece, câteva luni.
- Păstrează solul reavăn; răsărirea poate dura până în al doilea an.
- Repică puieții după un an și plantează-i la loc definitiv la 2-3 ani.
Altoire
Soiurile decorative, cu coroană plângătoare sau frunze colorate, se altoiesc pe puieți de frasin, la sfârșitul iernii.
Cultivare în grădină
Este un arbore pentru spații mari, parcuri, aliniamente largi și plantații forestiere. Lasă cel puțin 8-10 m față de clădiri și alți arbori, pentru că rădăcinile superficiale concurează cu cele ale vecinilor, în special ale stejarului. Tăierile se limitează la ramurile uscate și se fac iarna, evitând primăvara, când seva curge.
Plantare și îngrijire în primii ani
- Plantează toamna târziu sau primăvara devreme, cât timp mugurii sunt în repaus.
- Sapă o groapă lată, nu foarte adâncă, și tasează ușor pământul în jurul rădăcinilor.
- Udă abundent la plantare și apoi o dată pe săptămână în perioadele uscate.
- Pune mulci în jurul trunchiului, fără să-l atingi, și protejează puietul de rozătoare și de căprioare cu un manșon.
- Alege un singur ax principal și îndepărtează concurenții din coroană, ca trunchiul să rămână drept.
Un frasin tânăr poate crește 50-80 cm pe an dacă are sol bun. Evită plantarea lui în grădini mici, aproape de fundații și conducte, pentru că rădăcinile ocupă mult spațiu. În aliniamente, păstrează distanțe de 8-10 m între arbori.
Boli și dăunători
| Simptom | Cauză | Soluție |
|---|---|---|
| Ofilirea frunzelor, uscarea lăstarilor și a vârfului | Ciuperca Hymenoscyphus fraxineus (ofilirea frasinului) | Taie și distruge ramurile atinse, adună frunzele; nu există tratament curativ |
| Pete negre pe frunze, uscarea timpurie | Antracnoze și alte ciuperci foliare | Strânge frunzele toamna, asigură aerisirea coroanei |
| Tulpină înfurcită, ramuri deformate | Pierderea mugurelui terminal din cauza înghețurilor târzii | Formează coroana în tinerețe, păstrând un singur ax |
| Găuri în scoarță, frunziș rărit | Insecte xilofage și defoliatoare | Îndepărtează lemnul uscat, monitorizează, cere sfatul unui specialist |
Toxicitate
Frasinul comun nu este considerat toxic pentru oameni, pisici sau câini. Polenul poate provoca alergii sezoniere la persoanele sensibile.
Utilizări
Lemnul este foarte apreciat: elastic, rezistent la șocuri și ușor de îndoit cu abur, este folosit pentru unelte, coaste de unelte agricole, scări, mobilier, parchet, articole sportive și lemn de foc de bună calitate. Frunzele erau folosite în trecut ca nutreț pentru animale, iar în medicina populară se foloseau ca ceai diuretic, însă nu e cazul să le consumi fără sfatul unui specialist. Ca arbore ornamental oferă umbră ușoară, iar ca plantă forestieră contribuie la îmbunătățirea solului prin frunzele ușor descompuse. Florile, deși lipsite de petale, produc mult polen, iar insectele și păsările folosesc arborele ca sursă de hrană și de adăpost. Scoarța și frunzele au fost folosite în medicina populară, dar fără sfatul unui specialist nu este recomandat să le consumi sub formă de ceai. Samarele rămase iarna în coroană sunt consumate de unele păsări, iar cele căzute hrănesc rozătoarele mici.
Curiozități
Frasinul este un arbore cu o lungă tradiție în folclorul european, iar în mitologia nordică Yggdrasil, arborele lumii, era un frasin. Numele excelsior înseamnă, în latină, mai înalt, ceea ce descrie bine talia sa. În România, pădurile de frasin sunt frecvente în lunci și în amestec cu fagul, ulmul și teiul, în etajul pădurilor de foioase.
Întrebări frecvente
Cât de mare devine frasinul comun?
Este un arbore de mărimea I: depășește uneori 35 m înălțime și 1 m diametru, cu coroană ovoidă, rară și luminoasă. În grădină are nevoie de spațiu mare, așa că nu este potrivit pentru curți mici. Crește repede în tinerețe și îmbătrânește frumos.
De ce nu se amestecă frasinul cu stejarul?
Frasinul are o rețea deasă de rădăcini superficiale subțiri, care usucă orizonturile superioare ale solului și copleșesc concurența stejarului la nivelul solului. De aceea, în amestec intim, frasinul poate sufoca stejarul tânăr; silvicultorii le plantează în amestecuri atent proporționate.
Când se culeg semințele de frasin?
Samarele se coc în septembrie-octombrie și rămân adesea pe arbore peste iarnă. Se culeg în pârgă, deoarece germinația este anevoioasă la fructele complet uscate. Un kilogram conține circa 16.000 de fructe, iar puterea germinativă este de aproximativ 80%.
Ce boală afectează frasinii în ultimii ani?
Ofilirea frasinului, produsă de ciuperca Hymenoscyphus fraxineus, a afectat masiv frasinii din Europa. Simptomele sunt ofilirea frunzelor, uscarea lăstarilor și a vârfului coroanei. Nu există un tratament curativ; se taie ramurile atinse și se urmărește evoluția arborelui.
La ce se folosește lemnul de frasin?
Lemnul alb-gălbui, elastic și rezistent la șocuri se folosește la unelte, coaste de unelte agricole, scări, mobilier, parchet și articole sportive. Se îndoaie bine cu abur. Ca lemn de foc este valoros, pentru că arde bine chiar și ușor umed.