Cătina de gard (Lycium barbarum) este un arbust spinos, cu tulpini arcuite, folosit în trecut la garduri vii și cunoscut astăzi mai ales ca planta ale cărei fructe poartă numele de goji. Nu trebuie confundată cu cătina albă (Hippophae rhamnoides), care aparține altei familii.
Fișa plantei
- Categorie
- Arbori și arbuști
- Tip
- arbust
- Amplasare
- exterior
- Lumină
- soare direct
- Udare
- rar
- Dificultate
- ușoară
- Temp. minimă
- −25 °C
- Înălțime
- până la 3,5 m
- Înflorire
- iunie – septembrie
- Înmulțire
- butași, drajoni, semințe
- Caracteristici
- creștere rapidă, gard viu
- Toxicitate
- toxică la ingerare
- Origine
- Asia de Est (China), sălbăticită în Europa
În România este cultivată și sălbăticită în regiunea de câmpie și de deal, prin garduri și pe marginea drumurilor. Este rezistentă la ger (până la aproximativ -25 °C), la secetă și la soluri sărace, dar drajonează abundent, deci poate deveni invazivă.
Mai jos găsești descrierea, cerințele, înmulțirea, tăierea, bolile, toxicitatea și utilizările.
Descriere
Cătina de gard este un arbust de 1-3 m, sub formă de tufă, cu înrădăcinare trasantă. Tulpinile sunt la început drepte, iar spre vârf arcuit pendente. Sunt prevăzute cu spini proveniți din transformarea lujerilor.
Lujerii sunt lungi, flexibili, spinoși, fistuloși, cenușii-albicioși, cu numeroase lenticele. Mugurii sunt alterni, mici, câte 4-5 la un loc, cu baza îngropată în scoarță. Frunzele sunt alungit lanceolate, de 2-6 cm, relativ groase, verzi-cenușii, acute, cu marginea întreagă și pețiol de 6-20 mm.
Florile sunt bisexuate, de circa 1 cm, grupate câte 3-5 în axila frunzelor, purpurii-liliachii. Înflorirea are loc tot timpul verii, din iunie până în septembrie, ceea ce o face utilă pentru albine. Fructele sunt bace roșii-portocalii, de aproximativ 1,5 cm, cu gust dulceag.
Răspândire și habitat
Specia este originară din Asia de Est, în special din China, unde este cultivată pentru fructe. În Europa a fost adusă ca plantă ornamentală și pentru garduri, iar la noi a fost cultivată și s-a sălbăticit în regiunea de câmpie și de deal. O găsești pe marginea drumurilor, pe maluri, lângă garduri vechi și pe terenuri ruderale.
Cerințe de cultură
Lumină și temperatură
Preferă soarele direct, dar rezistă și în semiumbră, cu înflorire mai slabă. Este o specie termofilă, dar și rezistentă la geruri de aproximativ -25 °C, deci iernează fără protecție.
Udare
Udarea este rară. Planta se descurcă bine în perioade secetoase, cu excepția primului an după plantare, când are nevoie de apă o dată pe săptămână în lipsa ploii. Excesul de apă îi face rău.
Sol și fertilizare
Se adaptează la diferite soluri, preferând solurile bogate în substanțe azotate; crește viguros și pe soluri nisipoase. Tolerează solurile ușor sărăturate. Nu are nevoie de fertilizare, dar o doză de compost primăvara stimulează fructificarea.
Înmulțire
Se înmulțește foarte ușor prin drajoni și prin butași, mai rar prin semințe.
Prin drajoni
- Primăvara devreme sau toamna, identifică lăstarii care răsar din rădăcinile laterale, la câțiva metri de tufa mamă.
- Dezgroapă-i împreună cu un fragment de rădăcină.
- Taie rădăcina care îi leagă de plantă și replantează-i imediat în locul dorit.
- Udă și mulcește; se prind aproape întotdeauna.
Prin butași
- Iarna, în repaus, taie butași lemnoși de 20-25 cm din lujeri de un an.
- Pune-i într-un sol afânat, lăsând două muguri deasupra.
- Păstrează solul umed până la primăvară; înrădăcinează în câteva săptămâni.
Din semințe
Semințele se extrag din fructele coapte, se spală și se seamănă primăvara într-un substrat afânat, la 0,5 cm adâncime. Răsar în 2-3 săptămâni, dar plantele cresc mai lent decât cele obținute din butași.
Plantare pas cu pas
Plantează tufele toamna sau primăvara devreme, într-un loc complet însorit, cu drenaj bun. Sapă o groapă de două ori mai lată decât balotul și păstrează o distanță de 1-1,5 m între plante dacă vrei o tufă liberă, sau de 60-80 cm pentru un gard dens. După plantare, scurtează lujerii la o treime ca să stimulezi ramificarea de la bază. Mulcește cu paie sau scoarță de arbori, dar nu lăsa mulciul lipit de tulpină. În primul an udă o dată pe săptămână, în lipsa ploii, iar din al doilea an plantele devin practic independente. Prima recoltă de fructe apare, de obicei, în al doilea sau al treilea an de la plantare, iar producția crește pe măsură ce tufa se maturizează. Dacă vrei fructe mai multe, nu tăia prea sever, pentru că fructele se formează pe lemnul de doi ani.
Tăiere și gard viu
Cătina de gard se taie iarna, în repaus, eliminând lemnul bătrân, ramurile uscate și surplusul din centrul tufei. Pentru gard viu, tunde-o de două ori pe an, primăvara și la sfârșitul verii. Poartă mănuși groase din cauza spinilor. Taie drajonii nedoriți la nivelul solului, sau limitează expansiunea cu o barieră de rădăcini îngropată la 40-50 cm adâncime.
Boli și dăunători
| Simptom | Cauză | Soluție |
|---|---|---|
| Pete brune pe frunze, frunze căzute | Ciuperci foliare, ploi frecvente | Aerisește tufa, strânge frunzele căzute, tratament cu fungicid pe bază de cupru |
| Protuberanțe mici roșii pe frunze | Acarieni gălicoli | Taie și distruge lăstarii afectați, tratament cu sulf |
| Frunze deformate, lipicioase | Afide | Jet de apă, săpun insecticid |
| Ofilirea ramurilor, rădăcini brunificate | Putrezirea rădăcinilor din sol prea umed | Îmbunătățește drenajul, redu udarea |
Toxicitate
Planta face parte din familia solanaceelor, iar frunzele, lujerii și fructele necoapte conțin alcaloizi și sunt toxice la ingerare pentru oameni, pisici și câini. Fructele bine coapte sunt consumate în multe țări sub numele de goji, dar în cantități mici și cu prudență; ele pot interacționa cu unele medicamente, de exemplu anticoagulantele. Consultă medicul înainte de a le consuma regulat. Nu lăsa animalele sau copiii să mănânce frunze sau fructe verzi.
Utilizări
Are mai multe utilizări: gard viu spinos, impenetrabil, util pe terenuri sărace și uscate; planta pentru fixarea taluzurilor și a solurilor nisipoase; plantă melifer, pentru că înflorește din iunie până în septembrie; și plantă fructiferă, ale cărei bace roșii-portocalii se folosesc, uscate sau proaspete, în ceaiuri, compoturi și dulcețuri. În medicina tradițională chineză, fructele sunt folosite de secole, însă efectele lor nu sunt un înlocuitor pentru tratamentul medical.
Curiozități
Un exemplar sălbăticit poate ajunge la 3 m și poate forma mici desișuri datorită drajonilor. Deși numele popular și botanic induc în eroare, cătina de gard nu are legătură cu cătina albă, fiind rudă îndepărtată cu roșiile, cartofii și vinetele. În unele regiuni din China, fructele sunt recoltate de secole, iar Ningxia este cunoscută pentru plantațiile de goji. În România, tufele mai vechi de pe marginea drumurilor sunt adesea rămășițe ale gardurilor vii plantate de generațiile anterioare. Spinii, dar și drajonarea abundentă, fac din cătina de gard un arbust care trebuie plantat conștient, într-un loc unde poate fi controlat. Dacă ai un teren în pantă, expus la vânt, uscat sau sărac, ea poate fi o soluție ieftină și durabilă pentru consolidarea solului și pentru sprijinirea polenizatorilor din toamnă, când multe alte plante au înflorit deja.
Întrebări frecvente
Este cătina de gard același lucru cu goji?
Da, fructele de goji provin din Lycium barbarum și din specia înrudită Lycium chinense. Cătina de gard este arbustul care le produce. Nu se confundă cu cătina albă, care are fructe portocalii, mici, pe ramuri spinoase, dar aparține altei familii botanice.
Este toxică cătina de gard?
Frunzele, lujerii și fructele necoapte sunt toxice la ingerare, ca la multe solanacee. Fructele bine coapte se consumă în mici cantități sub numele de goji. Persoanele care iau anticoagulante sau medicamente pentru diabet trebuie să ceară sfatul medicului, iar animalele nu trebuie să mănânce părți din plantă.
Cum opresc cătina de gard să se extindă?
Drajonează abundent, deci trebuie controlată. Taie drajonii la nivelul solului de câteva ori pe an sau dezgroapă-i și folosește-i la înmulțire. Pentru control permanent, îngroapă o barieră de rădăcini de 40-50 cm adâncime în jurul tufei sau plantează-o în zone unde se poate extinde liber.
Când se coc fructele de cătină de gard?
Floarea apare din iunie până în septembrie, iar fructele se coc treptat, de la sfârșitul verii până în toamnă. Bacele devin roșii-portocalii, cu gust dulceag. Se culeg pe rând, la câteva zile, cu mănuși din cauza spinilor, și nu se consumă niciodată verzi.
Se poate folosi cătina de gard ca gard viu?
Da, este potrivită pentru garduri vii spinoase pe soluri sărace și uscate, la soare. Plantează la 60-80 cm între tufe și tunde de două ori pe an. Ține cont că drajonează, iar spinii pot răni, deci nu o planta lângă locuri de joacă pentru copii.