Catalpa (Catalpa bignonioides) este un arbore ornamental exotic, foarte popular în parcurile și pe aleile din România. Îl recunoști după frunzele mari, în formă de inimă, după florile albe, în panicule mari, care apar vara, și după păstăile lungi, subțiri, care atârnă pe ramuri toată iarna, motiv pentru care i se spune și arborele de trabuce.
Fișa plantei
- Categorie
- Arbori și arbuști
- Tip
- arbore
- Amplasare
- exterior
- Lumină
- soare direct
- Udare
- moderat
- Dificultate
- ușoară
- Temp. minimă
- −25 °C
- Înălțime
- până la 15 m
- Înflorire
- iunie, iulie
- Înmulțire
- butași, semințe
- Caracteristici
- creștere rapidă
- Toxicitate
- toxică la ingerare
- Origine
- America de Nord (sud-estul SUA)
Este un arbore de umbră, cu creștere destul de rapidă, rezistent la poluare și la ger până la aproximativ -25 °C. Are nevoie de soare, de căldură și de un loc ferit de îngheț timpuriu, iar frunzele, florile și păstăile cer spațiu.
Mai jos găsești descrierea, cerințele, înmulțirea, bolile, toxicitatea și utilizările.
Descriere
Catalpa este un arbore de mărimea a III-a, cu tulpină scurtă și adesea strâmbă. În grădină atinge de obicei 10-15 m, cu o coroană largă și rotunjită. Scoarța este subțire, netedă și cenușie, apoi formează un ritidom solzos.
Lujerii sunt viguroși, netezi, verzi-măslinii, fin pubescenți, cu măduvă albicioasă și lată. Mugurii sunt verticilați câte trei sau opuși, mici, bruni, glabri, cu 2-4 solzi desfăcuți la vârf. Cicatricea lăsată de frunză este mare, aproape rotundă.
Frunzele sunt mari, lungi de 10-20 cm, cordate, acuminate, cu marginea întreagă, uneori cu 2 lobi laterali mici. Sunt glabre pe față, pubescente pe dos și au un miros neplăcut când le freci. Pețiolul are 9-16 cm. Frunzele apar târziu primăvara și cad devreme, după primele brume.
Florile sunt mari, de 5-6 cm, albe, în interior cu pete purpurii și două dungi galbene. Paniculul floral terminal are 15-20 cm și apare în iunie-iulie. Fructele sunt capsule silicviforme pendente, lungi de 20-40 cm, cu pereți subțiri. Semințele sunt numeroase, turtite, cu aripi laterale terminate la extremități cu smocuri de peri mătăsoși, ceea ce le ajută să zboare.
Răspândire și habitat
Catalpa este originară din sud-estul Americii de Nord. În România este introdusă ornamental și plantată în parcuri, pe străzi și prin grădini, mai ales în sud și în zonele de câmpie și de deal. Se întâlnește și sălbăticită în apropiere de așezări, dar nu formează populații invazive la scară mare.
Cerințe de cultură
Lumină și temperatură
Are temperament de lumină, deci cere soare direct pentru înflorire bogată. Reclamă un climat călduros, ferit de înghețuri timpurii de toamnă, care pot deteriora lujerii necopți. Rezistă la ger până la circa -25 °C la maturitate; puieții tineri se protejează în primii ani. Alege un loc adăpostit de vânturi puternice, pentru că frunzele mari și lemnul fragil se rup ușor.
Udare
Udarea este moderată. Puieții tineri cer apă regulată, o dată pe săptămână vara, în lipsa ploii. Arborele adult suportă o secetă scurtă, dar crește mai viguros pe sol reavăn.
Sol și fertilizare
Se adaptează la multe tipuri de sol, de la nisipos la lutos, cu condiția să fie permeabil și moderat fertil. Evită solurile îmbibate în permanență. Este rezistentă la poluare și la compactarea solului, de aceea apare des în orașe. Primăvara poți aplica o lopată de compost la bază.
Înmulțire
Se înmulțește prin semințe și prin butași, iar formele decorative, cum este soiul cu frunze aurii, prin butași sau altoire.
Din semințe
- Culege păstăile iarna sau la începutul primăverii, când sunt brune și uscate.
- Scoate semințele; nu au nevoie de tratament special.
- Seamănă-le primăvara, la 1 cm adâncime, într-un amestec afânat și umed, într-un loc luminos și cald.
- Răsar în 2-4 săptămâni; repică puieții când au 2-3 perechi de frunze și plantează-i la loc definitiv în toamna următoare sau primăvara.
Din butași
- Vara, taie butași verzi de 10-15 cm din lăstari tineri, cu 2-3 perechi de frunze, înjumătățind frunzele mari.
- Înmoaie baza în hormon de înrădăcinare și înfige în nisip amestecat cu turbă.
- Ține în loc umbrit, cu umiditate ridicată, 4-6 săptămâni, până când se formează rădăcini.
Plantare pas cu pas
- Alege un loc însorit și adăpostit, la cel puțin 6-8 m de clădiri, conducte și alți arbori mari.
- Plantează primăvara, după ultimele înghețuri, ca puietul să se întărească până la iarnă.
- Sapă o groapă de două ori mai lată decât balotul și aproximativ la fel de adâncă; amestecă pământul scos cu compost.
- Udă abundent și aplică un strat de mulci de 5-8 cm, ferit de trunchi.
- Primii doi ani, protejează trunchiul cu o învelitoare de iarnă și leagă puietul de un tutore dacă este bătut de vânt.
Catalpa este un arbore care aduce multă umbră, deci nu planta pe sub ea gazon sau flori care cer lumină. Frunzele căzute toamna sunt mari, dar se descompun repede și pot intra în compost. Păstăile care cad primăvara se strâng ușor de pe pământ.
Tăiere
Catalpa se taie iarna, în repaus, pentru a forma coroana sau a elimina ramurile uscate, rupte sau încrucișate. Unii grădinari o tund sever la câțiva ani, pentru a obține frunze foarte mari, dar renunțând la flori. Evită tăierile mari la arborii bătrâni, pentru că rănile se vindecă greu.
Boli și dăunători
| Simptom | Cauză | Soluție |
|---|---|---|
| Pete brune pe frunze, uscare timpurie | Ciuperci foliare (Phyllosticta, Cercospora) | Strânge frunzele căzute, taie ramurile afectate, aerisește coroana |
| Ofilirea bruscă a ramurilor, dungi întunecate în lemn | Verticilioza (Verticillium) | Îndepărtează ramurile bolnave, evită stresul hidric, nu replanta specii sensibile în același loc |
| Frunze roase, uneori complet defoliate | Omizile sfingidei catalpei (Ceratomia catalpae), mai rar la noi | Culege omizile sau folosește produse cu Bacillus thuringiensis |
| Praf alb pe frunze la sfârșitul verii | Făinare | Aerisire, tratament cu sulf sau bicarbonat de sodiu |
Toxicitate
Catalpa este considerată toxică la ingerare. Pentru oameni, frunzele, scoarța, păstăile și semințele nu trebuie consumate, iar în medicina populară din alte regiuni se foloseau doar sub supraveghere. Pentru pisici și câini, ingerarea poate provoca tulburări digestive. Dacă un copil sau un animal a mâncat părți din plantă, contactează medicul sau veterinarul.
Utilizări
Se folosește ca arbore ornamental în parcuri, pe alei largi și în grădini mari, pentru umbra deasă și pentru florile spectaculoase. Rezistă la poluare, deci este potrivită pentru orașe. Florile sunt vizitate de albine și bondari, deci are și valoare melifer. Lemnul este ușor, moale, rezistent la putrezire, dar are puține utilizări, uneori pentru stâlpi, mobilier de grădină și artizanat.
Curiozități
Păstăile lungi, de până la 40 cm, rămân agățate de ramuri iarna și îi dau catalpei un aspect inconfundabil. Frunzele ei târzii și cădere timpurie fac din ea un arbore care semnalează clar sosirea primăverii și a toamnei.
Întrebări frecvente
Când înflorește catalpa?
Catalpa înflorește în iunie-iulie, când apar paniculele de 15-20 cm cu flori albe, de 5-6 cm, pătate cu purpuriu și dungi galbene în interior. Florile atrag albinele și bondarii, iar apoi se formează păstăile lungi, care rămân pe ramuri toată iarna.
Este catalpa toxică pentru câini și pisici?
Da, este considerată toxică la ingerare. Frunzele, păstăile și semințele pot provoca tulburări digestive la câini și pisici, iar la oameni nu se recomandă consumul lor. Dacă animalul a mâncat părți din plantă, contactează medicul veterinar și observă simptomele, precum vărsături sau salivație.
Cât de înaltă devine catalpa?
În grădină ajunge de obicei la 10-15 m, cu coroană largă și rotunjită, de 8-10 m diametru. Tulpina este scurtă și adesea strâmbă. Crește destul de repede în tinerețe, așa că are nevoie de loc suficient, departe de clădiri și de linii electrice.
Cum înmulțesc catalpa din semințe?
Culege păstăile uscate iarna, scoate semințele și seamănă-le primăvara la 1 cm adâncime, într-un substrat afânat și umed, la loc cald și luminos. Răsar în 2-4 săptămâni. Repică puieții când au câteva perechi de frunze și plantează-i la loc definitiv după un an.
De ce are catalpa miros neplăcut?
Frunzele mari, pubescente pe dos, au un miros neplăcut atunci când sunt frecate sau rupte, caracteristic speciei. Mirosul nu indică o boală. Florile, în schimb, sunt plăcute și atrag insectele polenizatoare, deci arborele poate fi plantat fără probleme într-un loc însorit al grădinii.