Arborele mamut (Sequoiadendron giganteum, numit mai demult Sequoia gigantea) este o specie exotică de dimensiuni gigantice, originară din Sierra Nevada, California. Este cel mai voluminos arbore de pe Pământ: trunchiul poate avea diametre de ordinul a 8-10 m, iar înălțimea trece de 80-90 m.
Fișa plantei
- Categorie
- Arbori și arbuști, Plante exotice
- Tip
- arbore
- Amplasare
- exterior
- Lumină
- soare direct
- Udare
- moderat
- Dificultate
- medie
- Temp. minimă
- −25 °C
- Înălțime
- până la 80 m
- Înmulțire
- butași, semințe
- Caracteristici
- creștere rapidă
- Toxicitate
- sigură
- Origine
- America de Nord (California)
Îl cauți probabil pentru că ai văzut un exemplar într-un parc sau vrei să știi dacă poți planta unul. Răspunsul scurt: se poate, dar numai dacă ai mult spațiu, un sol profund și un loc adăpostit, pentru că în România nu atinge niciodată dimensiunile din țara de origine.
Ideea principală: este un arbore pentru parcuri și mari proprietăți, nu pentru grădini mici. Are creștere activă, longevitate extraordinară și, la tinerețe, este sensibil la ger și la secetă.
Descriere
Tulpina este conică și lățită la bază, frumos elagată în masiv, cu ramificație verticilată. Scoarța este fibroasă și moale, iar ritidomul depășește 0,5 m grosime, ceea ce protejează arborele de foc. Lemnul este roșiatic, fin, ușor și trainic, cu multiple utilizări.
Coroana este conică, deasă și stufoasă, cu ramuri puternice, iar lujerii sunt la început verzi-brumării, apoi brun-roșcați. Frunzele sunt mici, de 3-12 mm, solziforme, ascuțite, ușor depărtate de lujer, cu două dungi de stomate pe fața inferioară; sunt decurente și cad după circa 5 ani, împreună cu lujerii laterali.
Conurile sunt mici pentru dimensiunea arborelui, de 5-6 cm, brune, cu solzi scutiformi, prelung cuneați și apofiza rombic lățită. Semințele sunt extrem de mici, de 3-6 mm, câte 5-9 sub fiecare solz, eliptice, cu două aripioare înguste. Maturația este bienală, iar periodicitatea este de 2-3 ani.
Răspândire și habitat
Este originar din America de Nord, mai exact de pe versanții munților Sierra Nevada din California, la altitudini de 1400-2700 m, în câteva zeci de pâlcuri izolate. Longevitatea este foarte mare: 3000-4000 de ani, ceea ce îl plasează printre cei mai bătrâni arbori din lume.
În România s-a introdus în scop ornamental, în Banat (Băile Herculane, Orșova, Dognecea), la Ploiești și la Baia Mare. În aceste locuri, climatul este mai blând și umiditatea mai bună, iar câteva exemplare au atins dimensiuni respectabile.
Cerințe: lumină, sol și climă
- Lumină: soare direct. Are temperament moderat de lumină, dar exemplarele tinere acceptă o ușoară umbră.
- Temperatură: este sensibil la geruri, îndeosebi când e tânăr. Rezistă în general până la circa -25 °C, dar lăstarii pot îngheța. Cere stațiuni adăpostite.
- Sol: profund, fertil, bine drenat, proaspăt. Nu suportă solurile compacte, foarte uscate sau cu apa freatică ridicată.
- Udare: moderată. Este sensibil la secetă, deci udă adânc în perioadele fără ploi, mai ales în primii 10 ani.
Înmulțire
Din semințe
Semințele sunt foarte mici și germinează după o perioadă de frig.
- Obține conuri sau semințe de la o sursă de încredere; în România semințele se importă, rareori fructifică exemplarele locale.
- Stratifică semințele 4-8 săptămâni în nisip umed, la 2-5 °C.
- Seamănă primăvara, în ghivece cu substrat afânat, bogat în humus, acoperind foarte subțire.
- Ține solul constant umed, la lumină difuză; răsadurile sunt sensibile la secetă și la putrezire.
- Repică la câteva luni și cultivă puieții în ghivece mari 2-3 ani înainte de plantarea definitivă.
Din butași
Soiurile ornamentale, precum cele pendule sau albastre, se înmulțesc prin butași sau prin altoire.
- Toamna sau iarna, taie butași de 10-15 cm din lăstari tineri, semilemnificați.
- Îndepărtează frunzișul de la bază și aplică hormon de înrădăcinare.
- Înfige-i într-un amestec de nisip și turbă, în seră rece sau în ghivece acoperite.
- Înrădăcinarea este lentă și nu reușește întotdeauna; fii răbdător.
Cultivare în grădină
Alege cu grijă locul: ai nevoie de cel puțin 10 m în fiecare direcție față de clădiri, rețele subterane și garduri. Plantează primăvara, într-o groapă foarte largă, cu pământ bogat și drenat. Mulcește generos și udă adânc, de preferință o dată pe săptămână vara, în primii ani. Evită fertilizarea excesivă, care produce lăstari moi, sensibili la ger.
Nu necesită tăiere. Păstrează ramurile de jos, care sunt ornamentale. Protejează puieții tineri iarna împotriva vântului rece și a înghețului, mai ales în zonele din nordul și estul țării.
Diferența față de sequoia de coastă
Arborele mamut este adesea confundat cu sequoia de coastă (Sequoia sempervirens), care este mai înaltă, dar mai subțire, are frunze plate, dispuse pe două rânduri, și crește în zonele cu ceață de pe litoral. Arborele mamut are frunze mici, solziforme, alipite de lujer, un trunchi mult mai gros la bază și conuri ovoide. Se deosebesc și prin cerințe: arborele mamut este mai rezistent la ger și la uscăciune decât sequoia de coastă, dar nu suportă mai bine secetele lungi ale câmpiei din sud-estul României.
Creștere și ritm
Creșterile sunt foarte active, mai ales în tinerețe, când un puiet bine îngrijit poate adăuga 40-60 cm pe an dacă are apă și lumină. Ritmul scade după câteva decenii, dar arborele continuă să se îngroașe sute de ani. De aceea nu este o plantă pentru un gard sau o curte mică: după 20-30 de ani, ajunge la dimensiuni care cer spațiu și, uneori, avize pentru lucrări de întreținere.
Boli și dăunători
| Simptom | Cauză | Soluție |
|---|---|---|
| Vârfuri și ramuri brunificate | Ger sau vânt uscat | Adăpostește exemplarele tinere; taie părțile moarte primăvara. |
| Ofilirea întregii coroane, ace căzute | Secetă sau putrezirea rădăcinilor | Udă adânc vara; asigură drenajul. |
| Pete brune pe frunziș, uscare dinspre bază | Ciuperci ale lăstarilor | Taie și distruge ramurile atinse; aerisește coroana. |
| Fire de pânză și îngălbenire pe vreme uscată | Acarieni | Pulverizează cu apă; folosește acaricid la nevoie. |
Toxicitate
Arborele mamut este considerat sigur: nu are toxicitate cunoscută pentru oameni, pisici sau câini. Nu este însă o plantă alimentară, iar acele și scoarța nu se consumă. Scoarța fibroasă poate lăsa așchii care irită pielea.
Utilizări
Se folosește ornamental, ca arbore solitar în parcuri, în grădini botanice și pe proprietăți mari, unde impresionează prin talie. Lemnul roșiatic este fin, ușor și trainic, folosit în țara de origine pentru construcții, stâlpi și șindrilă, dar azi exemplarele bătrâne sunt protejate. Mulți arbori mamut din America de Nord sunt în parcuri naționale, atrăgând turiști din întreaga lume.
Curiozități
Periodicitatea fructificației este de 2-3 ani. Conurile rămân închise ani la rând, iar focul le ajută să elibereze semințele, ceea ce explică de ce incendiile naturale ușoare sunt benefice pentru regenerarea speciei în habitatul ei. Un singur con conține zeci de semințe, dar numai o mică parte germinează în natură.
Întrebări frecvente
Cât de mare devine arborele mamut în România?
Mult mai mic decât în California. În România exemplarele mature din parcuri ajung la 30-40 m, în funcție de climă și de sol. Dimensiunile uriașe de peste 80 m se ating numai după sute sau mii de ani, în condiții optime. Avem exemplare în Banat, la Ploiești și la Baia Mare.
Rezistă arborele mamut la ger?
Rezistă în general până la aproximativ -25 °C, dar este sensibil la geruri și la secetă, mai ales în primii ani. Lăstarii tineri pot degera. De aceea crește bine în stațiuni adăpostite, cu ierni mai blânde, cum sunt Banatul și sudul țării.
Pot planta un arbore mamut în grădină?
Poți, dar numai dacă ai foarte mult spațiu, cel puțin 10 m în jur, și un sol profund și drenat. Nu îl planta lângă clădiri sau rețele subterane. Pentru grădini mici alege alte conifere, iar dacă dorești totuși sequoia, există soiuri mai înguste.
Cât trăiește un arbore mamut?
Longevitatea este între 3000 și 4000 de ani, cea mai mare dintre arbori. Rezistă atât de mult datorită scoarței groase, fibroase, care îl protejează de foc, și lemnului bogat în tanini, care se descompune greu. Exemplarele din România sunt mult mai tinere, plantate în ultimele două sute de ani.
Cum se înmulțește arborele mamut?
Se înmulțește prin semințe stratificate la rece, semănate primăvara în substrat umed, afânat. Soiurile ornamentale se înmulțesc prin butași sau altoire. Semințele sunt foarte mici, iar răsadurile sunt sensibile la secetă, deci cere răbdare. Arborele fructifică periodic, la 2-3 ani.