Alunul (Corylus avellana) este un arbust indigen, familiar din păduri, garduri vii și livezi. Este cunoscut pentru amenții galbeni din iarna târzie și pentru alunele pe care le coace în octombrie. Crește ușor, nu cere îngrijire specială și se potrivește atât pe un teren de deal, cât și într-o curte.
Fișa plantei
- Categorie
- Arbori și arbuști, Plante de câmp
- Tip
- arbust
- Amplasare
- exterior
- Lumină
- semiumbră, soare direct
- Udare
- moderat
- Dificultate
- ușoară
- Temp. minimă
- −30 °C
- Înălțime
- până la 5 m
- Înflorire
- ianuarie – martie
- Înmulțire
- drajoni, marcotaj, semințe
- Caracteristici
- creștere rapidă
- Toxicitate
- sigură
- Origine
- Europa
Dacă te gândești să-l plantezi, trebuie să știi că formează tufe late și lăstari numeroși de la bază. Îi trebuie spațiu, o tăiere periodică și un partener de polenizare, ca să facă rod bun.
Descriere
Alunul este un arbust care poate atinge 4–5 m, rareori 8 m. Înrădăcinarea este pivotant-trasantă, destul de superficială. Tulpina se ramifică de obicei de la bază, în formă de tufă, iar din cioată pornesc lăstari lungi și drepți, ca niște nuiele.
Scoarța este cenușiu-gălbuie, lucioasă, cu pete mari albicioase și nu formează ritidom. Lujerii sunt geniculați (în zigzag), gălbui-cenușii, nelucitori, cu peri glandulari și numeroase lenticele. Mugurii sunt alterni, distici, ovoid-globuloși, cu peri mari glandulari.
Florile sunt unisexuate, pe același arbust. Cele masculine sunt grupate în amenți, câte 2–4, formați încă din anul precedent. Cele femele apar devreme, în ianuarie–martie, și lasă să iasă dintre solzi doar stilele roșii. Fructele sunt achene (alune), câte 1–4 sau mai multe, cu coaja netedă, subțire, brună. Involucrul, rezultat din concreșterea bracteolelor, formează o cupă mai scurtă decât alună, cu peri glandulari și vârfuri divizate neregulat. Maturația este anuală, în jurul lunii octombrie, iar germinația este hipogee, adică cotiledoanele rămân sub pământ.
Răspândire și habitat
Alunul este răspândit în toată Europa, lipsind din părțile nord-estice, și este frecvent în pădurile de stejar din Crimeea, Caucaz și Asia Mică. În România este un însoțitor frecvent al stejarului și gorunului, la câmpie și la deal, și un element important al subarboretului.
Pe substraturi calcaroase poate urca până în zona molidului, la circa 1400 m, iar la câmpie coboară sporadic până în silvostepă. Preferă marginile de pădure, tufărișurile și văile umbrite.
Cerințe: lumină, sol, climă
Alunul crește bine la semiumbră și la soare direct. Pentru rod bogat îi trebuie multă lumină, dar în pădure, la umbra stejarilor, supraviețuiește fără probleme. Rezistă la ger până la aproximativ –30 °C. Înflorește foarte devreme, iar înghețurile târzii pot distruge amenții sau florile femele.
Solul preferat este afânat, bogat în humus, cu reacție neutră sau ușor alcalină. Udarea este moderată; în primii ani, plantele tinere au nevoie de apă regulată în perioadele secetoase.
Înmulțire
Alunul se înmulțește pe mai multe căi: prin semințe, prin drajoni și prin marcotaj.
Din semințe
- Culege alunele coapte în octombrie.
- Seamănă-le toamna, la 3–5 cm adâncime, sau stratifică-le iarna în nisip umed, la rece.
- Puieții răsar primăvara, iar după 1–2 ani pot fi plantați la loc definitiv.
Plantele din semințe nu păstrează întocmai calitățile părinților.
Prin drajoni
Din rădăcinile și din baza tufei pornesc lăstari tineri. Toamna sau primăvara, desprinde un lăstar cu rădăcini proprii, cu lopata, și plantează-l separat. Este metoda cea mai simplă pentru grădină.
Prin marcotaj
Îndoaie un lăstar lung spre sol, rănește ușor scoarța în dreptul contactului și acoperă cu pământ, lăsând vârful liber. După un an, lăstarul are rădăcini și poate fi tăiat de la planta mamă.
Cultivare în grădină
Plantează alunul toamna sau primăvara devreme. Pentru fructificare, ai nevoie de cel puțin două soiuri sau exemplare diferite, deoarece florile unui arbust se polenizează cu polen de la altul, prin vânt. Distanța între plante să fie de 3–4 m.
Tăierea se face iarna: scoate lăstarii bătrâni, uscați, încrucișați și surplusul de drajoni, ca să aerisești tufa. Un alun tuns regulat rodește mai bine și are o formă mai ordonată.
Plantare pas cu pas
- Alege un loc însorit sau cu semiumbră ușoară, protejat de vânt.
- Sapă gropi de 50 cm lățime, la 3–4 m una de alta, și amestecă pământul cu compost.
- Plantează puietul la același nivel ca în ghiveci sau în pepinieră.
- Udă abundent și acoperă baza cu mulci.
- Scurtează lăstarii la 50–60 cm după plantare, ca să stimulezi ramificarea de la bază.
Alunul se prinde repede, iar în 3–4 ani începe să rodească. Randamentul crește în timp, iar un arbust bine întreținut produce an de an.
Recoltare și păstrare
Culege alunele toamna, când cad singure sau când involucrul se brunifică. Dacă aștepți prea mult, veverițele și gaițele le iau înaintea ta. Lasă-le la uscat într-un loc aerisit, apoi păstrează-le în coajă, la rece și uscat, cel mult un an. Alunele decojite se păstrează mai puțin și se pot râncezi.
Sfaturi pentru rod mai bun
Alunul rodește mai bine dacă primește soare direct și dacă tufa este aerisită. Fertilizează primăvara cu compost sau cu îngrășământ organic și mulcește baza cu frunze. Evită excesul de azot, care stimulează frunzișul pe seama alunelor. Udă în verile secetoase, mai ales în iulie și august, când se umple miezul. Scoate periodic drajonii nedoriți, ca tufa să rămână ordonată, și strânge alunele căzute, ca să nu devină sursă de dăunători.
Alunul în peisaj
Primăvara timpurie, amenții galbeni ai alunului sunt unul dintre primele semne că iarna se încheie. Un grup de arbuști la marginea grădinii oferă adăpost păsărilor și un loc de cuibărit pentru unele specii. Frunzele căzute se descompun repede și hrănesc solul. Alunul se potrivește bine în grădini naturale, alături de ghiocei, brebenei și ferigi, plante care iubesc semiumbra de sub tufe.
Boli și dăunători
| Simptom | Cauză | Soluție |
|---|---|---|
| Alune cu un orificiu mic și miez viermănos | Gărgărița alunelor | Strânge și distruge fructele căzute, scutură ramurile primăvara |
| Mugurii se umflă și nu se deschid | Acarianul mugurilor | Taie și arde mugurii atacați, tratează în sezon dormant |
| Pete maronii pe frunze | Ciuperci foliare | Aerisește tufa, adună frunzele căzute |
| Uscarea ramurilor, cu pete portocalii | Cancer al scoarței | Taie ramurile bolnave sub zona afectată, dezinfectează unealta |
Toxicitate
Alunul este sigur pentru oameni, pisici și câini. Alunele sunt comestibile, dar pot provoca reacții la persoanele alergice la fructe cu coajă lemnoasă, iar polenul iernii poate agrava alergiile respiratorii.
Utilizări
- Comestibil: alunele se consumă crude, prăjite sau în dulciuri, cofetărie și ciocolată.
- Gard viu: tufele dese se pot folosi la garduri vii de talie mare sau la margini de livadă.
- Lemn: nuielele flexibile se folosesc pentru coșuri, garduri împletite și araci.
- Ecologic: polenul timpuriu hrănește albinele, iar fructele sunt căutate de veverițe, de gaițe și de rozătoare.
Întrebări frecvente
Când se coc alunele?
Alunele se coc în octombrie, când involucrul se îngălbenește și fructele încep să cadă. Poți culege de pe sol sau scuturând ușor ramurile. Lasă-le la uscat câteva săptămâni, într-un loc aerisit, înainte de depozitare. Alunele din comerț sunt de regulă soiuri selecționate, cu rod mai mare. Dacă vrei să te bucuri de recoltă, nu aștepta prea mult, pentru că rozătoarele le iau repede.
Câți aluni trebuie plantați pentru rod?
Cel puțin doi, de soiuri diferite, plantați la 3–4 m unul de altul. Alunul este polenizat de vânt, iar un singur arbust rodește slab sau deloc. Alege soiuri care înfloresc în aceeași perioadă. Un alun sălbatic din apropiere poate ajuta.
Cum tai alunul?
Taie iarna, înainte de pornirea vegetației. Scoate lăstarii vechi, uscați sau încrucișați și o parte din drajoni, ca să aerisești tufa. Un arbust cu 8–10 lăstari principali, bine distanțați, rodește mai bine și este mai ușor de recoltat. Taie și o parte din drajoni, ca tufa să nu se aglomereze.
Cât de înalt crește alunul?
Ajunge de obicei la 4–5 m, rareori la 8 m. Se ramifică de la bază în formă de tufă, deci ocupă în lățime 3–4 m. Cu tăieri anuale poți menține tufa mai joasă. Dacă îl pregătești ca arbore, lasă un singur trunchi.
Alunul rezistă la ger?
Da, arbustul rezistă la aproximativ –30 °C. Pericolul real sunt înghețurile târzii: alunul înflorește din ianuarie până în martie, iar amenții sau florile femele pot fi distruse. Un loc adăpostit de vânt și bine drenat reduce riscul. Asta se întâmplă mai ales în ianuarie și februarie, când amenții sunt deja deschiși.