Paltin de camp (Acer platanoides)

Paltinul de camp este un arbore indigen de mărimea a II-a, cu înrădăcinare pivotant-trasantă, mai superficială decât la paltinul de munte.
Tulpina este destul de dreaptă şi înaltă, scoarţa cenuşie, cu ritidom timpuriu subţire, fin crăpat longitudinal, neexfoliabil.
Lemnul este bun, dar de calitate inferioară celui de paltin de munte.
Coroana este largă, ovoidă, mai regulată decât la specia precedentă.
Lujeri brun-roşcaţi, glabri lucitori.
 

Muguri opuşi, ovoizi, alipiţi de lujer, roşcaţi, glabri, cu solzi ciliaţi pe margini; mugurele terminal este mai mare în patru muchii; cicatricele mugurilor perechi se unesc într-un unghi ascuţit.
Frunze subţiri, de 9-18 cm, penta-palmat-lobate, cu lobi acuminaţi, ce au vârfuri ascuţite, pe margini cu puţini dinţi, cu sinusuri larg rotunjite, pe dos glabre; peţiol de 8-15 cm, conţine un suc lăptos.
 

Flori poligame, verzui-gălbui, grupate în corimbe erecte, se deschid în aprilie-mai înainte de înfrunzire.
Fructele sunt disamare, cu nucule turtite şi aripi divergente ce sunt unite sub un unghi obtuz.
Fructificaţia începe de la 30-35 ani în masiv, aproape anual şi abundent, iar maturaţia fructelor este în septembrie-octombrie.
 

Creşterile sunt destul de rapide până la 40-50 ani, ulterior fiind depăşit de stejar, frasin, astfel că paltinul de câmp rămâne în subetaj.
Longevitatea este de 200 ani.