Corn (Cornus mas)

Cornul este un arbust indigen, uneori ia formă de arboraş, putând atinge 6-7 m înălţime şi 40 cm diametru.
Tulpina este scurtă, coroana rară, luminoasă, iar scoarţa formează de timpuriu un ritidom cenuşiu-roşcat, ce se exfoliază în solzi neregulaţi.
 

Lujeri relativ muchiaţi, verzi-cenuşii până la roşii, fin cenuşiu-păroşi.
Muguri opuşi, cei foliacei alungit conici, puţin depărtaţi de lujer, cu doi solzi fin pubescenţi; mugurii floriferi sunt mai mari sferici, pedicelaţi.
Frunze lat-eliptice, acuminate, de 4-10 cm, cu 3-4 perechi de nervuri arcuite, pubescente pe ambele feţe, cu smocuri de peri albicioşi în axila nervurilor şi cu peţiol de 5-10 mm; toamna se înroşesc.
 

Flori mici, galbene, grupate câte 6-10 în umbele, la bază cu un involucru de 4 bractei galben-verzui; apar primăvara devreme prin martie-aprilie, înainte de înfrunzire.
Fructele sunt drupe elipsoidale, purpurii, de 12-15 mm, comestibile, acrişoare şi se coc prin august-septembrie.
Lăstăreşte şi nu drajonează.
 

Cornul este un element pontic-mediteranean, la noi fiind frecvent la câmpie şi deal (sub 700-800 m). Ecologic, această specie este mai termofilă, rezistă bine la uscăciune. În subzona stejarului se instalează pe soluri brun-roşcate, uneori pseudogleizate, iar la deal pe coastele uscate, însorite, pietroase, calcaroase; evită luncile şi terasele.