Clocotis (Staphylea pinnata)

Clocotisul este un arbust indigen, 5 m, sub formă de tufă cu numeroase tulpini drepte şi viguroase.
Scoarţa este cenuşiu-brună, fin crăpată.
 

Lujeri viguroşi, verzi-măslinii sau brun-roşcaţi, glabri, lenticele albicioase, la vârf cu 2 muguri.
Muguri opuşi, lat ovo-conici, turtiţi, muchiaţi lateral, un singur solz aparent de aceeaşi culoare cu lujerul (verde).
Frunze imparipenat compuse, lung peţiolate, cu 5-7 foliole de 5-12 cm, eliptice, acuminate, fin serate, glabre.
 

Flori albe-gălbui, grupate în panicule terminale pendente de 5-12 cm ce apar în mai-iunie.
Fructele sunt capsule veziculoase, 2.5-4 cm, terminate cu 2 vârfuri prelungite, verzi, fiecare lojă cu 1-3 seminţe mari, brune, glabre, lucioase, cu hil mare alb, comestibile.
 

Clocotişul apare în Europa Centrală şi Sudică, iar la noi îl găsim în subarboretul pădurilor de şleau (câmpie, coline) şi până în etajul montan inferior, fiind considerat un însoţitor fidel al teiului.
 

Este o specie rezistentă la secetă, preferând staţiunile calde, însorite, dar suportă şi un oarecare grad de umbrire. Creşte bine pe solurile fertile şi este tolerantă faţă de umiditatea edafică.