Chitarca (Boletus luridus)

Chitarca are pălăria de 4,0—15,0 cm în diametru, globuloasă şi boltită în tinereţe, iar apoi plan-convexă, cu cuticula de culoare măslinie până la brun-ruginie, fiind lipicioasă pe vreme umedă.

Tuburile sporifere sunt galbene, apoi verzui şi cu porii mici, roşiatic-portocalii sau roşii, care se pătează în albastru la atingere.

Piciorul înalt de 4,0—12,0 cm şi gros de 2,0—6,0 cm este galben-portocaliu şi ovoidal în tinereţe, iar la maturitate umflat spre bază, plin şi brun-roşu închis, acoperit cu o reţea roşiatică.

Carnea alb-gălbuie este moale, cu gust şi miros plăcut, iar prin rupere sau strivire se albăstreşte şi apoi se înverzeşte, confundându-se cu hribul ţigănesc.

Creşte prin pădurile de foioase şi de răşinoase, cât şi pe pajişti. Apare vara-toamna.

Comestibil, foarte bună.