Plopul tremurator (Populus tremula)

March 12 2010   by Camelia |

Plopul tremurător are un areal larg, în Europa şi Asia,  în nord-vestul Africii.

În România, apare frecvent în zona montană, în molidişuri la 1600 m altitudine, dar coboară la dealuri şi câmpie.

Arbore indigen, de talie mijlocie, în staţiuni favorabile putând atinge 30 m înălţime, şi 1.5 m diametru.

Înrădăcinarea este superficială, cu rădăcini laterale numeroase, lungi şi subţiri ce ajung la 20 m de tulpină. Tulpina este dreaptă, cilindrică, bine elagată în masiv.

Scoarţa cenuşiu-verzuie-albicioasă, mult timp netedă; la bătrâneţe formează un ritidom negricios, adânc brăzdat.

Lemn moale, alb-cenuşiu, moale, elastic, mai omogen şi mai fin decât la plopul alb.

Coroana este rotundă, rară, luminoasă, cu vârful ramurilor cu tendinţă ascendentă.

Lujerii sunt glabri, lucitori, brun-roşcaţi, cu lenticele lunguieţe.

Muguri alterni, ovo-conici, 6-7 mm, cu vârf puternic ascuţit, brunroşcaţi, lucitori, alipiţi de lujer, 3-4 solzi.

Frunzele au peţiol lung până la 8 cm, puternic turtit lateral, ceea ce face ca frunzele să tremure la cea mai mică adiere de vânt.

Flori dioice, grupate în amenţi mai mari decât la plopul alb, 10-15 cm, des şi lung păroşi, cenuşii; scvamele palmat-laciniate, cu cili lungi şi deşi. Înfloreşte anual, martie-aprilie, înaintea înfrunzirii.

Fructe – capsule ce se coc prin mai, iar seminţele sunt mici.

Drajonează puternic, lăstăreşte slab şi se butăşeşte prin butaşi de rădăcină.

Ca longevitate, plopul tremurător trece puţin peste 100 ani.

Topics: Arbori si arbusti |

Tags: , , ,

Comments