Tei de deal (Tilia cordata)

Teiul de deal este un arbore indigen de mărimea a II-a, cu înălţimi de până la 20 m şi diametre de până la 1 m.
Înrădăcinarea este puternică, întinsă, cu ramificaţii lungi, iar tulpina dreaptă, în masiv bine elagată.
Scoarţă cenuşie, netedă până la 20-30 ani, apoi cu un ritidom îngust crăpat longitudinal; stratul de liber este mult dezvoltat.
 

Coroană ovoid-conică, deasă, cu lujeri verzi-măslinii până la roşcaţi, glabri, lucitori.
Muguri alterni, ovoizi, prevăzuţi cu 2 solzi, din care cel inferior depăşeşte jumătatea mugurelui.
Frunze mai mici decât la celelalte specii de tei, de 3-6 cm, subrotundcordate, acuminate, serate, pe dos verzui-albăstrui cu smocuri de peri ruginii în axila nervurilor.
 

Flori mici, galbene, cu 15-40 stamine, mai puţin mirositoare decât la teiul cu frunza mare, grupate în cime de câte 3-16, cu bracteea inflorescenţei liguliformă, inflorescenţa fiind de aceeaşi lungime cu frunzele. Înfloreşte în iunie-iulie, cu 2 săptămâni mai târziu decât teiul cu frunza mare.
 

Fructele sunt achene ovoide de 4-6 mm, cu 5 coaste puţin proeminente şi pereţi subţiri pieloşi, fragili; fructifică anual şi abundent.
 

Creşterea este viguroasă, cel puţin în tinereţe (ritm rapid până la 10 ani). Drajonează slab şi lăstăreşte puternic, longevitatea este de 200 ani.