Stejarii (Quercus robur)

Majoritatea stejarilor de la noi din ţară sunt arbori de mărimea I, cu flori unisexuat monoice; cele mascule sunt grupate în amenţi pendenţi, iar cele femele sunt solitare. Fructul (ghinda) este o achenă, aşezată într-o cupă cu solzii liberi sau concrescuţi. Se coc în acelaşi an, cu excepţia cerului şi a stejarului roşu la care ghinda se coace în anul al doilea.

Mărimea ghindei stejarului diferă de la o specie la alta, fiind în medie de 2-4 cm lungime şi 1,0-1,5 cm în diametru, de culoare galbenă-cafenie sau brună la maturitate, fiind străbătută de dungi cafenii-închis. Ghindele sunt de obicei grupate câte 2-4 pe un peduncul cu lungimi variabile.

Crescuţi în mod izolat, stejarii fructifică în jurul vârstei de 40 ani, iar în masiv la 60-70 ani. Ghinda se coace aproape la toate speciile de stejar în octombrie-noiembrie, când cade de pe arbore. Recolta ghindei se face după ce s-a copt, în lunile octombrie-noiembrie, prin culegere de pe jos. Ghinda culeasă proaspăt conţine 80-90% apă şi pentru a nu se altera se pune la zvântat, în locuri aerisite, uscate, adăpostite, în straturi de 15-20cm. Se ţine astfel 5-6 zile, timp în care se răvăneşte de 2-3 ori pe zi cu o lopată de lemn.

Ghinda conţine amidon, albumină, tanin, săruri minerale, uleiuri şi o substanţă colorantă numită quercitină. Se foloseşte şi ca medicament sub formă de cafea, fiind în prealabil prăjită şi măcinată. Cafeaua de ghindă este indicată în anemii, rahitism, etc.

Coaja stejarilor conţine un însemnat procent de substanţe tanante ‚fiind folosită la argăsitul şi tăbăcitul pieilor. Un procent însemnat de tanin au şi colţanii care sunt ghinde deformate ca urmare a înţepăturii de insecte din fam. Cynipidae.

Tot datorită înţepăturilor insectelor din fam. Cynipidae se produc şi galele pe mugurii şi frunzele de stejar.