Porumbarul

Porumbarul creşte ca arbust spinos, până la 1 m înălţime, sub formă de tufe dese pe marginea drumurilor şi pe liziera pădurilor de deal si câmpie. Are flori albe, mici de 1,0—1,5 cm, solitare, plăcut mirositoare, înfloreşte înaintea înfrunzirii în aprilie-mai.

Fructele numite porumbe, sunt globuloase de cca. 1,0 cm negre-albăstrui brumate cu gust astringent, pulpa acră şi aderentă de sâmbure. Se coc in septembrie-octombrie. După ce sunt lovite de ger devin dulci. O tufă de porumbar produce în anii de fructificaţie abundentă 2-4 kg.

Scoarţa şi fructele conţin mult tanin. Florile de porumbar au proprietăţi medicinale fiind folosite la prepararea ceaiului, siropului şi tincturii, la combaterea diareii, dizenteriei, anemiei şi în bolile de piept.

Fructele se folosesc la prepararea marmeladei, dulceţei, ţuicii şi lichiorurilor. Din porumbe se mai prepară sucuri ce se folosesc în amestec cu sucurile obţinute din fructele altor specii sărace în substanţe tanante.