Zorelele (Ipomoea purpurea) sunt cățărătoare anuale cu flori în formă de pâlnie, care se deschid dimineața devreme și se închid spre prânz, în zilele călduroase. De aici vine și numele: florile „răsar” odată cu soarele. Le vezi pe garduri, pe pergole și pe sârme întinse lângă balcoane, mai ales în grădinile de la țară, unde o singură plantă acoperă în câteva săptămâni un perete întreg.
Fișa plantei
- Categorie
- Plante de grădină
- Tip
- cățărătoare
- Amplasare
- exterior
- Lumină
- soare direct
- Udare
- moderat
- Dificultate
- ușoară
- Temp. minimă
- 5 °C
- Înălțime
- până la 3 m
- Înflorire
- iulie – octombrie
- Înmulțire
- semințe
- Caracteristici
- creștere rapidă
- Toxicitate
- toxică la ingerare
- Origine
- America Centrală și Mexic
Le cauți probabil pentru că sunt ieftine, cresc repede și înfloresc lung, din iulie până la primele brume din octombrie. Nu cer sol bogat, nu cer tratamente și se descurcă bine într-o vară obișnuită din România. Nu sunt însă lipsite de dificultăți: răsar târziu dacă semeni prea devreme, se pot autosemăna agresiv și au semințe toxice, de care trebuie să ții cont dacă ai copii sau animale.
Ideea principală este simplă: semănatul direct la loc definitiv, după ce trece pericolul înghețului, un loc însorit, o susținere de la început și udare moderată. Restul vine de la sine.
Descriere
Planta are tulpini volubile, adică se răsucesc în jurul suportului în sens invers acelor de ceasornic, și poate ajunge la 2–3 metri într-un sezon. Frunzele sunt mari, în formă de inimă, cu vârf ascuțit și ușor păroase pe margini și pe tulpină. Florile au 5–7 cm în diametru și apar în nuanțe de violet, purpuriu, roz, albastru sau alb, uneori cu dungi mai deschise spre centru. Fiecare floare durează o singură zi, dar plantele fac atât de multe boboci încât efectul este continuu.
Fructul este o capsulă rotunjită, cu mai multe semințe negre, unghiulare, care se coc spre toamnă. Există soiuri cu flori duble, cu margini albe sau cu frunziș pestriț, dar forma sălbatică, cu flori purpurii, este cea mai rezistentă.
Spre deosebire de alte cățărătoare, zorelele nu au cârcei sau rădăcini aeriene; se prind doar prin răsucirea tulpinii. De aceea au nevoie de sfoară, plasă, sârmă subțire sau un spalier cu ochiuri mici. Un stâlp gros și neted nu funcționează bine.
Lumină și temperatură
Zorelele cer soare direct, de preferat cel puțin 6–8 ore pe zi. La umbră cresc frunziș mult și înfloresc puțin, iar florile se deschid târziu și rămân mici. Alege un perete orientat spre sud sau est: soarele de dimineață deschide florile devreme, iar căldura de după-amiază coace semințele.
Sunt plante de climă caldă. Semințele germinează bine când solul are cel puțin 15–18°C, iar plantele tinere nu suportă înghețul. Temperatura minimă tolerată este de aproximativ 5°C; sub această valoare creșterea se oprește, iar la brumă planta se pierde. În România asta înseamnă că semănatul în câmp deschis se face abia la sfârșitul lui aprilie sau în mai, după ultimele înghețuri târzii. Pe vreme rece și umedă, plantele stagnează luni întregi și rămân galbene.
Fiind anuale în clima noastră, zorelele mor la prima brumă serioasă și nu se pot ierna în exterior. Nu are rost să le muți în casă toamna; mai simplu este să colectezi semințe și să le semeni din nou.
Udare
Udarea este moderată. După semănat și până răsar plantele, solul trebuie ținut ușor umed, fără băltiri. Odată instalate, zorelele suportă bine perioadele scurte de secetă, dar în iulie și august, la caniculă, au nevoie de apă o dată sau de două ori pe săptămână, în funcție de sol. Udă dimineața devreme, la rădăcină, nu pe frunze și flori.
Excesul de apă dăunează mai mult decât lipsa ei. Pe un sol greu și mereu ud apar putrezirea rădăcinilor, frunze îngălbenite și multă creștere vegetativă fără flori. Semnul că planta duce lipsă de apă este ofilirea frunzelor în miezul zilei, care se corectează seara; dacă frunzele rămân lăsate și dimineața, uzi mai abundent.
La plantele din jardiniere sau ghivece mari (minimum 30 cm adâncime) udă mai des, pentru că substratul se usucă repede în soare.
Sol și fertilizare
Zorelele cresc în aproape orice sol de grădină cu drenaj bun. Preferă un sol mijlociu, ușor, cu pH neutru sau slab acid. Un sol prea bogat în azot dă frunze imense și flori puține, așa că nu îl îngrășa în exces. Înainte de semănat este suficient să afânezi pământul și, dacă este foarte sărac, să amesteci puțin compost mărunțit.
Pentru fertilizare, este suficient un îngrășământ pentru plante cu flori, cu raport scăzut de azot, aplicat o dată la 3–4 săptămâni din iunie până în august. Evită îngrășămintele pentru gazon sau cele „universale” bogate în azot. Un strat subțire de mulci, din paie sau compost, ține umezeala și limitează buruienile.
Înmulțire
Zorelele se înmulțesc prin semințe, iar metoda este foarte ușoară. Semințele au un înveliș tare, care întârzie germinarea, de aceea merită pregătite înainte de semănat.
Pregătirea semințelor
- Cu o pilă de unghii sau cu hârtie abrazivă, zgârie ușor învelișul semințelor, fără să le rănești miezul. Alternativ, crestează-le cu un cuțit mic.
- Pune semințele într-un pahar cu apă călduță și lasă-le 8–12 ore. Cele care se umflă sunt gata de semănat.
- Seamănă-le imediat; semințele uscate din nou pierd avantajul.
Semănatul
- Seamănă direct la loc definitiv la sfârșitul lui aprilie sau în mai, când solul s-a încălzit și nu mai amenință înghețul.
- Fă găuri de 1–2 cm adâncime, la 15–20 cm distanță între ele, lângă suportul pe care vrei să urce planta.
- Acoperă cu pământ, tasează ușor și udă fără jet puternic.
- Primele plantule apar în 7–14 zile. Dacă ai semănat des, rărește-le la distanțele indicate.
Poți semăna și în ghivece de turbă sau de carton, în casă, cu 3–4 săptămâni înainte de plantarea în grădină, la o fereastră luminoasă și la cel puțin 18–20°C. Rădăcinile sunt sensibile, deci transplantează cu tot cu ghiveci și doar după ce trece orice risc de îngheț. Plantele crescute astfel înfloresc cu 2–3 săptămâni mai devreme.
Semințele proprii se culeg toamna, când capsulele sunt uscate și maronii. Păstrează-le în plicuri de hârtie, la loc uscat și răcoros, și își păstrează puterea de germinare mai mulți ani. Reține că plantele pot da semințe în exces și răsar spontan în anul următor, uneori în locuri nedorite.
Tăiere
Zorelele nu cer o tăiere propriu-zisă. Dacă planta crește prea repede și acoperă vecinii, îi poți ciupi vârfurile tulpinilor de 2–3 ori în timpul sezonului; astfel se ramifică și face mai multe flori. Îndepărtează frunzele uscate și tulpinile uscate. Dacă nu vrei să se autosemene, taie florile trecute înainte să se formeze capsulele sau strânge capsulele la timp.
Toamna, după prima brumă, taie tot și scoate rădăcinile, apoi pune resturile la compost doar dacă nu conțin capsule coapte.
Boli și dăunători
Zorelele sunt rezistente, iar problemele apar mai ales pe vreme umedă sau în plantări prea dese.
| Simptom | Cauză | Soluție |
|---|---|---|
| Pete albe, ca o pulbere, pe frunze | Făinare, favorizată de aerul stătut și de umiditate | Rărește plantele, udă doar la rădăcină, tratează cu fungicid pe bază de sulf sau cu zeamă de bicarbonat |
| Frunze cu pete maronii sau roșcate | Rugină sau pătare fungică | Taie și distruge frunzele atacate, evită udarea pe frunze |
| Frunze deformate, lipicioase, cu insecte mici verzi | Afide | Spală cu jet de apă, pulverizează cu săpun potasic sau ulei de neem |
| Pânză fină și frunze decolorate pe caniculă | Acarieni | Crește umiditatea din jur, pulverizează cu apă și cu soluție acaricidă |
| Plantule tăiate sau roase la bază | Melci și limacși | Culege-i seara, folosește capcane sau granule pe bază de fosfat de fier |
| Plantă ofilită, cu baza înnegrită | Putrezirea rădăcinilor din exces de apă | Redu udarea, îmbunătățește drenajul; planta atinsă grav nu se mai salvează |
Toxicitate
Semințele de Ipomoea purpurea sunt toxice la ingerare. Conțin alcaloizi din grupa ergolinelor (înrudiți cu cei din ergot), care pot provoca greață, vărsături, diaree, amețeli, dezorientare și halucinații. Nu consuma semințele și nu le lăsa la îndemâna copiilor mici.
Pentru oameni, pericolul este în principal accidental, la copiii care pun în gură capsule sau semințe. Dacă s-a întâmplat, sună la 112 sau la centrul de informare toxicologică și nu provoca singur vărsătura fără indicația unui medic.
Pentru pisici și câini, semințele sunt la fel toxice; semnele sunt vărsături, salivație, tremor, tulburări de coordonare și, la doze mari, probleme neurologice. Dacă animalul a mâncat semințe, mergi urgent la medicul veterinar. Pisicile sunt mai puțin atrase de plantă, dar câinii tineri pot roade capsule uscate. Poartă mănuși dacă ai pielea sensibilă când cureți plantele în masă.
Utilizări
Zorelele sunt folosite exclusiv ornamental. Acoperă repede garduri, plase, balustrade și pergole, oferă umbră ușoară pe terase și atrag albine și bondari. Pot ascunde un zid urât sau un gard de sârmă într-o singură vară.
În ghivece mari, pe un trepied de lemn sau pe o plasă fixată de perete, se pot crește și pe balcon. Se combină bine cu floarea-soarelui, cu porumbul ornamental sau cu rudbeckia, dar nu le planta lângă arbuști mici, pe care îi pot sufoca. Nu le folosi în scop alimentar sau medicinal, fiindcă semințele sunt toxice.
Întrebări frecvente
Când se seamănă zorelele în România?
Se seamănă direct în grădină la sfârșitul lui aprilie sau în mai, când solul s-a încălzit și nu mai amenință înghețul. Dacă vrei flori mai devreme, le poți semăna în ghivece de turbă în casă, cu 3–4 săptămâni înainte de plantare. Zgârie și înmoaie semințele peste noapte pentru o răsărire mai rapidă.
De ce nu înfloresc zorelele mele?
Cele mai frecvente cauze sunt umbra, solul prea bogat în azot și udarea excesivă. Planta face atunci multe frunze și puține flori. Mută-le într-un loc cu soare direct, oprește fertilizarea cu azot și folosește un îngrășământ pentru flori. Semănate prea târziu, pot începe să înflorească abia spre sfârșitul verii.
Revin zorelele în fiecare an?
În România zorelele sunt anuale: mor la prima brumă și nu iernează în aer liber. Pot reapărea totuși singure în primăvară din semințele căzute în sol. Dacă vrei să controlezi unde cresc, culege capsulele toamna și seamănă-le în locul dorit.
Sunt periculoase zorelele pentru copii și animale?
Da, semințele sunt toxice la ingerare pentru oameni, pisici și câini. Pot provoca vărsături, diaree, amețeli și tulburări neurologice. Nu le planta unde copiii mici sau animalele ajung la capsule și nu lăsa semințele la vedere. În caz de ingestie, cere ajutor medical sau veterinar imediat.
Pe ce suport se urcă zorelele?
Zorelele se răsucesc în jurul suporturilor subțiri, deci au nevoie de sfoară, plasă, sârmă sau spalier cu ochiuri mici. Un stâlp gros și neted nu le ține. Instalează suportul înainte de semănat sau imediat după răsărire, ca să nu rănești rădăcinile mai târziu.
Cât de repede cresc zorelele?
Cresc foarte repede: după ce se încălzește vremea, pot câștiga 15–30 cm pe săptămână și ajung la 2–3 metri în sezon. Încep să înflorească de obicei la 8–10 săptămâni după semănat, iar înflorirea ține până la primele brume, în octombrie.