Vinca minor, cunoscută la noi ca saschiu sau pervincă, este un arbust pitic, târâtor, cu frunze lucioase, verzi tot anul, și cu flori albastru-violet care apar primăvara. O cauți când ai un loc umbrit sub copaci, la nordul casei sau pe un taluz unde iarba nu crește și vrei să acoperi pământul cu ceva frumos și fără întreținere.
Fișa plantei
- Categorie
- Plante de grădină
- Tip
- plantă erbacee
- Amplasare
- exterior
- Lumină
- umbră
- Udare
- rar
- Dificultate
- ușoară
- Temp. minimă
- −25 °C
- Înălțime
- până la 20 cm
- Înflorire
- aprilie – iunie
- Înmulțire
- butași
- Toxicitate
- toxică la ingerare
- Origine
- Europa și Asia de Vest
Este una dintre cele mai bune plante acoperitoare de sol pentru umbră. Formează un covor des, care suprimă buruienile, rezistă la ger și crește chiar și sub arbori cu rădăcini puternice, unde alte plante se chinuie.
Mai jos afli cum arată, ce condiții îi trebuie, cum o înmulțești prin butași, ce boli o afectează și de ce trebuie să o ții departe de animalele care mestecă plante.
Descriere
Vinca minor este un subarbust cu tulpini subțiri, lemnoase la bază, care se târăsc pe sol și prind rădăcini în noduri. Înălțimea este de 10–20 cm, dar un covor se extinde în diametru pe zeci de centimetri pe an. Frunzele sunt opuse, ovale, de 2–5 cm, cu aspect de piele, verde închis și lucioase, și rămân pe plantă și iarna.
Florile apar din aprilie până în iunie, uneori cu o a doua înflorire mai slabă toamna. Sunt solitare, cu cinci petale unite, în formă de roată, de culoare albastru-violet. Există soiuri cu flori albe, roz sau purpurii, dar și cu frunze pestrițe, albe sau aurii pe margini. Fructele se formează rar și nu sunt importante pentru înmulțire.
Planta este originară din Europa și din vestul Asiei și este deja răspândită prin parcuri și păduri din România, uneori ca urmă a unor foste grădini. În anumite zone se poate comporta ca o plantă invazivă, deci se plantează cu grijă lângă pădurile naturale.
Lumină și temperatură
Vinca crește cel mai bine la umbră sau la semiumbră. Este una dintre puținele plante care se simt bine la umbră deasă, sub copaci mari. La soare plin frunzele se pot arde la margini, planta are nevoie de multe udări și poate arăta ofilită vara.
Rezistă la geruri de până la aproximativ -25°C, ceea ce acoperă toată România. Fiind veșnic verde, iarna frunzele pot căpăta nuanțe bronzate sau se pot arde dacă bate vântul rece și nu e zăpadă; se refac în primăvară. Nu necesită protecție specială.
Udare
Udarea este rară. După plantare, în primele două luni, uzi regulat, o dată pe săptămână dacă nu plouă, ca să se formeze sistemul de rădăcini. Odată instalată, vinca suportă bine perioade scurte de secetă, mai ales sub copaci.
În verile foarte uscate, o udare bună la două sau trei săptămâni este suficientă. Nu lăsa apa să stagneze și nu uda zilnic: solul permanent ud favorizează bolile de rădăcină și de frunze.
Sol și fertilizare
Se adaptează la aproape orice sol, dar preferă unul reavăn, bogat în humus, cu pH de la slab acid la neutru, bine drenat. Pe soluri sărace, un strat de compost sau frunze putrezite la plantare face minuni. Pe soluri grele, argiloase, adaugă nisip și materie organică.
Fertilizarea nu este obligatorie. Dacă vrei un covor mai des, aplică primăvara un strat subțire de compost sau un îngrășământ granulat cu eliberare lentă. Mulciul de frunze mărunțite ajută la păstrarea umidității în prima perioadă, înainte ca planta să acopere solul.
Înmulțire
Vinca se înmulțește cel mai ușor prin butași, deoarece tulpinile târâtoare prind rădăcini foarte repede. Metoda păstrează soiul și se pretează la cantități mari de plante.
Butași de tulpină
- Alege perioada de la începutul primăverii până la începutul toamnei, de preferință în mai–iunie sau septembrie.
- Taie lăstari sănătoși, neînfloriți, de 10–15 cm, cu cel puțin trei perechi de frunze.
- Îndepărtează frunzele din partea de jos, lăsând 2–3 perechi sus, și taie sub un nod.
- Înfige butașul într-un amestec de turbă, nisip și pământ, astfel încât cel puțin un nod să fie sub nivelul solului. Poți folosi și apă, într-un borcan, la lumină difuză.
- Ține substratul umed, la umbră sau semiumbră. Rădăcinile apar în 2–4 săptămâni.
- Plantează la locul definitiv, la 20–30 cm distanță între plante, și udă bine.
O variantă și mai simplă este să tai o bucată de tulpină care a prins deja rădăcini în nodurile lăsate pe sol și s-o muți direct. Acestea sunt, de fapt, tot butași naturali, aleși de pe plantă. Pe un taluz sau sub un copac, plantele noi prind în câteva săptămâni, dacă le ții umede.
Tăiere
Vinca are nevoie de puțină tăiere. La sfârșitul iernii sau începutul primăverii, înainte de începerea creșterii, poți tăia covorul la 5–8 cm cu foarfeca de gard viu sau cu motocositoarea reglată sus, pentru a-l întineri și a-l îndesi. Același procedeu limitează răspândirea acolo unde nu vrei ca planta să cucerească spațiul. Îndepărtează tulpinile care ies din marginea straturilor, pentru a preveni expansiunea.
Boli și dăunători
| Simptom | Cauză | Soluție |
|---|---|---|
| Tulpini înnegrite și frunze ofilite, mai ales în covor des și umed | Putrezire de tulpină (Phytophthora, Sclerotinia), favorizată de umiditate | Rărește covorul, îmbunătățește drenajul, taie și distruge părțile bolnave |
| Pete maronii sau negre pe frunze | Pătare foliară (ciuperci precum Phyllosticta) | Îndepărtează frunzele afectate, evită udarea pe frunze, aplică fungicid pe bază de cupru |
| Pustule portocalii sau brune sub frunze | Rugină (Puccinia vincae) | Scoate frunzele afectate, asigură aerisire, tratează cu fungicid dacă infecția se extinde |
| Pulbere albă pe frunze | Făinare, în locuri umbrite și slab aerisite | Rărește plantele, evită excesul de azot, tratează cu sulf sau bicarbonat de sodiu diluat |
| Frunze roase, urme lucioase | Melci și limacși | Capcane, strângere manuală sau granule cu fosfat de fier |
Toxicitate
Vinca minor este toxică la ingerare. Conține alcaloizi (printre ei vincamina), care în cantități mari pot afecta inima și tensiunea. La oameni, mâncatul frunzelor poate da greață, vărsături, amețeli și tensiune scăzută; la copii mici merită prudență. Sucul poate irita pielea la persoanele sensibile, deci poartă mănuși la tăiere.
Pisicile și câinii care mestecă frunze pot avea vărsături, diaree, apatie și, în cantități mari, tulburări ale ritmului cardiac. Dacă bănuiești că animalul a mâncat din plantă, mergi la medicul veterinar. În grădinile cu copii mici sau cu animale curioase, alege o alternativă sau plantează vinca în zone unde nu ajung.
Utilizări
Principala utilizare este ornamentală: acoperitor de sol sub arbori, pe taluzuri, la marginea gardurilor, în cimitire și parcuri, precum și în ghivece sau jardiniere atârnate, unde tulpinile cad. Se potrivește cu ferigi, hosta, brândușe și ghiocei, care înfloresc înaintea ei.
Planta are o istorie medicinală: din ea s-a izolat vincamina, folosită în preparate farmaceutice pentru circulația cerebrală. Totuși, nu se folosește acasă sub formă de ceai sau tinctură, pentru că doza este greu de controlat și planta este toxică. Nu este comestibilă.
Sfaturi de plantare și întreținere
Pentru un covor rapid, plantează 5–8 butași pe metru pătrat, la începutul primăverii sau toamna. Pregătește solul înainte, scoțând buruienile perene, pentru că după acoperire va fi greu de curățat. Un strat de mulci de frunze sau scoarță de 3–5 cm reține umezeala și încurajează înrădăcinarea tulpinilor.
Vinca este un acoperitor de sol des, dar nu suportă călcatul frecvent. Nu o planta pe alei sau pe zone cu trafic. Pe pante, se leagă foarte bine de sol și oprește eroziunea.
Dacă observi pete golașe în covor, de obicei sunt cauzate de uscăciune prelungită sau de bolile menționate mai sus. Rărește plantele, taie părțile bolnave și completează cu butași proaspeți. După un an sau doi covorul se acoperă singur.
Soiurile pestrițe cresc mai încet și cer puțin mai multă lumină decât forma verde, deci o semiumbră luminoasă le prieșește cel mai bine. Reține și că o plantă răspândită prea mult poate ieși din grădină în pădure, motiv pentru care o supraveghezi lângă vegetația spontană.
Întrebări frecvente
Cum înmulțesc vinca minor prin butași?
Tai lăstari sănătoși de 10–15 cm, fără flori, îndepărtezi frunzele de jos și îi înfigi într-un amestec de nisip, turbă și pământ, cu un nod sub sol. Ții substratul umed, la semiumbră. Rădăcinile apar în 2–4 săptămâni. Cea mai bună perioadă este mai–iunie sau septembrie, iar plantele se pun la 20–30 cm distanță.
Crește vinca la umbră deasă?
Da, este una dintre cele mai bune plante acoperitoare pentru umbră, inclusiv sub copaci mari. La soare plin frunzele se pot arde, iar planta cere mai multă apă. Alege un sol reavăn, bogat în humus, și udă rar, dar în profunzime, mai ales în primele două luni după plantare.
Este vinca toxică pentru pisici și câini?
Da, Vinca minor este toxică la ingerare pentru oameni și animale, pentru că are alcaloizi, printre care vincamina. La pisici și câini poate da vărsături, diaree, apatie și, în cantități mari, tulburări de ritm cardiac. Dacă animalul a mâncat din plantă, mergi la medicul veterinar fără întârziere.
Când înflorește vinca?
Înflorește din aprilie până în iunie, cu flori albastru-violet, în formă de roată, uneori cu o a doua înflorire slabă toamna. Există soiuri cu flori albe, roz sau purpurii. Dacă înflorește slab, cauza este de obicei umbra extrem de deasă sau un sol foarte sărac, caz în care un strat de compost ajută.
Cum opresc răspândirea vincăi în grădină?
Poți tăia marginile covorului de câteva ori pe an, cu foarfeca sau cu o lopată, și îndepărta tulpinile care prind rădăcini în afara zonei. Un bordur de piatră sau o margine metalică îngropată ajută. Primăvara devreme poți scurta tot covorul la 5–8 cm. Nu arunca resturile în natură, pentru că prind ușor rădăcini.
Cât de des se udă vinca?
Rar. În primele două luni după plantare uzi o dată pe săptămână, dacă nu plouă. Apoi planta suportă bine seceta, mai ales sub copaci, și îi ajunge o udare bună la două sau trei săptămâni în verile uscate. Evită solul permanent ud, care duce la putrezirea tulpinilor și la boli ale frunzelor.