Untoasa cu inel (Suillus grevillei) este o ciupercă comestibilă din familia hribilor, ușor de recunoscut după pălăria galben-aurie, lucioasă și mâzgoasă și după inelul alb-gălbui care atârnă pe picior. Crește în pădurile de rășinoase, mai ales sub larice, și apare vara și toamna, uneori în număr mare. O cauți fiindcă este frecventă, ușor de găsit și comestibilă, deși nu se află printre cele mai fine ciuperci.
Fișa plantei
- Categorie
- Ciuperci
- Tip
- ciupercă
- Amplasare
- exterior
- Lumină
- semiumbră
- Dificultate
- pretențioasă
- Temp. minimă
- −15 °C
- Înălțime
- până la 10 cm
- Înmulțire
- spori
- Comestibilitate
- comestibilă
- Toxicitate
- sigură
- Origine
- Emisfera nordică, spontană în România
Are o asociere strânsă cu laricele, așa că dacă ai identificat un exemplar sub alt arbore, verifică din nou. Seamănă cu pita vacii (Suillus luteus), de care se deosebește prin culoare și prin inel. Nu consuma nicio ciupercă sălbatică fără identificarea ei de către un specialist.
Mai jos găsești cum o recunoști, unde crește, cum o prepari și cu ce o poți confunda.
Identificare
Pălăria are 4–14 cm în diametru, este convexă, cu marginile puțin răsucite în jos și ondulate. Cuticula este galben-aurie sau roșiatică, lucioasă, lipicioasă pe vreme umedă, și se desprinde ușor de carne. Culoarea poate varia de la galben-lămâi la portocaliu-brun, în funcție de vârstă și de umiditate.
Vălul care acoperă tuburile la ciuperca tânără este galben-albicios. După ce se rupe, rămâne doar un inel alb-gălbui, care atârnă pe picior. Uneori, pe marginea pălăriei rămân resturi din văl.
Tuburile sporifere sunt fine, galbene, apoi brune, și decurente, adică coboară pe picior. Porii sunt mici și unghiulari, uneori cu picături lăptoase în stadiul tânăr. La apăsare nu se albăstresc puternic.
Piciorul are 4–12 cm înălțime și 1–2,5 cm grosime, este cilindric, puțin îngroșat la bază, galben-auriu cu nuanțe rozii. Deasupra inelului are un aspect fin granulat.
Carnea este galbenă sau galben-verzuie, tare, iar prin rupere devine brun-gălbuie. Are miros plăcut și gust dulce.
Habitat și sezon
Untoasa cu inel crește în pădurile de rășinoase, în special sub larice, dar poate fi întâlnită și în parcuri și plantații unde laricele a fost plantat. Apare mai ales pe soluri acide, bine drenate, în luminișuri și la marginea pădurilor, în locuri cu semiumbră. Fructifică în grupuri, uneori în număr mare, de la sfârșitul verii până toamna târziu.
În România o găsești în zona montană și de deal, unde laricele crește natural sau a fost plantat, dar și în alte regiuni, în plantații și parcuri. Rezistă la temperaturi scăzute (aproximativ -15°C pentru miceliu), dar corpurile fructifere nu supraviețuiesc înghețurilor puternice.
Fiind o ciupercă micorizică, nu se cultivă ca ciupercile de cultură. Singura variantă de a o avea în grădină este să plantezi larice și să aștepți apariția spontană, ceea ce nu este garantat.
Comestibilitate
Untoasa cu inel este comestibilă, de calitate destul de bună. Înainte de preparare se recomandă să îndepărtezi cuticula pălăriei, care este gelatinoasă și poate da disconfort digestiv. Cuticula se desprinde ușor, trăgând de margine. La exemplarele mature, scoate și stratul de tuburi, pentru că este spongios.
Se poate găti în multe feluri: sotată la tigaie cu ceapă, în tocănițe, în supe sau în sosuri. Fiind moale și apoasă, se gătește rapid și absoarbe aromele din jur. Se poate usca în felii subțiri sau congela după o fierbere scurtă. Nu se consumă crudă.
Consumată în cantități mari, poate provoca la unele persoane tulburări digestive, în special din cauza mucilagiului. Dacă o încerci pentru prima dată, mănâncă o porție mică. Nu o consuma dacă este bătrână, moale, mucegăită sau atacată de larve.
Confuzii posibile
| Specie | Cum o deosebești | Risc |
|---|---|---|
| Pita vacii (Suillus luteus) | Pălăria este brună, inelul este brun-violaceu la maturitate, iar ciuperca crește sub pini. | Comestibilă |
| Untoasă granulată (Suillus granulatus) | Nu are inel; porii secretă picături lăptoase. | Comestibilă |
| Untoasă de larice (Suillus viscidus) | Pălăria este cenușie sau brună-cenușie, iar inelul este subțire și gri. | Comestibilă, mediocră |
Majoritatea speciilor din genul Suillus sunt comestibile. Pericolul apare când confunzi o untoasă cu un hrib otrăvitor, ai cărui pori sunt roșii și a cărui carne se albăstrește intens. Verifică întotdeauna culoarea porilor și reacția cărnii.
Cum o culegi
Alege exemplare tinere, ferme, cu tuburile galbene și curate. Taie piciorul cu un cuțit curat și verifică imediat tăietura: dacă este plină de galerii, aruncă ciuperca. Pune exemplarele într-un coș aerat, nu în pungi de plastic. Fiind mâzgoase, se lipesc de frunze și de ace, așa că le curăță încă din pădure, cu un cuțit, pentru a avea mai puțină muncă acasă.
Lasă în pădure exemplarele foarte vechi și pe cele foarte mici. Acestea își eliberează sporii și mențin locul productiv în anii următori. Nu strica solul din jur și acoperă la loc frunzarul.
Ecologie
Untoasa cu inel trăiește în simbioză cu rădăcinile laricelui. Hifele ei înconjoară rădăcinile fine și măresc suprafața de absorbție a arborelui, în schimbul zaharurilor. Această relație este atât de strânsă, încât ciuperca apare aproape exclusiv sub larice, iar laricele crește mai bine pe soluri sărace în prezența ei.
Se înmulțește prin spori. Ei se formează în tuburile de sub pălărie, sunt eliberați în aer și purtați de vânt și de ploaie. Când ajung pe un sol umed, aproape de rădăcinile unui larice tânăr, germinează și formează un miceliu nou. Corpurile fructifere servesc drept hrană pentru melci, insecte și mamifere mici.
Idei de preparare
Fiind o ciupercă moale, untoasa cu inel se potrivește la preparatele cu timp scurt de gătire. După ce ai curățat cuticula, taie-o în felii groase și sotează-o într-o tigaie încinsă, cu ulei sau unt, până își pierde apa. Adaugă ceapă, usturoi și pătrunjel verde la final. O poți folosi ca umplutură pentru omlete, ca adaos în tocănițe de legume sau ca garnitură pentru carne la grătar.
Pentru iarnă, cea mai sigură metodă este uscarea în felii subțiri, la căldură blândă, sau congelarea după o fierbere de câteva minute. Murarea în oțet este posibilă, dar cere borcane sterilizate și respectarea strictă a rețetei, pentru a evita contaminarea.
Toxicitate
Pentru oameni, untoasa cu inel este considerată sigură dacă este identificată corect, curățată de cuticulă și gătită. Pentru pisici și câini nu este de obicei toxică, dar ciupercile crude pot da tulburări digestive. Nu oferi animalelor ciuperci sălbatice și supraveghează câinele în pădure.
Curiozități
Numele speciei, grevillei, o leagă de botanistul scoțian Robert Kaye Greville. În multe regiuni, untoasele sunt printre primele ciuperci ale sezonului și printre ultimele, ceea ce le face apreciate de culegători, chiar dacă nu sunt la fel de căutate ca hribii.
Întrebări frecvente
Este comestibilă untoasa cu inel?
Da, este comestibilă, de calitate destul de bună. Înainte de preparare îndepărtează cuticula gelatinoasă a pălăriei și, la exemplarele mature, stratul de tuburi. Se gătește rapid, nu se consumă crudă. Dacă o încerci prima dată, mănâncă o porție mică și verifică identificarea cu un specialist.
Sub ce arbori crește untoasa cu inel?
Crește aproape exclusiv sub larice, cu care formează micorize. O poți găsi în păduri de munte, în plantații și în parcuri unde laricele a fost plantat. Apare pe soluri acide și bine drenate, în semiumbră, de la sfârșitul verii până toamna.
Cum deosebesc untoasa cu inel de pita vacii?
Untoasa cu inel are pălăria galben-aurie sau roșiatică și inelul alb-gălbui, iar crește sub larice. Pita vacii are pălăria brună și inelul brun-violaceu la maturitate și crește sub pini. Ambele sunt comestibile, dar compară porii, inelul și arborele-gazdă. În caz de dubiu, nu o culege.
De ce trebuie scoasă pielița de pe pălărie?
Cuticula untoasei este gelatinoasă și mâzgoasă, iar la unele persoane poate da disconfort digestiv. Prin îndepărtarea ei, ciuperca are gust și textură mai bune. Se desprinde ușor, trăgând de margine. Gătește apoi ciuperca bine, nu o consuma crudă. Cuticula este lipicioasă, deci o cureți mai ușor cu un șervețel.
Se poate cultiva untoasa cu inel?
Nu ca ciupercile de cultură. Ea formează micorize cu rădăcinile laricelui și are nevoie de arbori vii. Singura șansă este să plantezi larice pe sol acid și să aștepți apariția spontană a ciupercii, ceea ce nu este garantat și poate dura ani.