Ulmus pumila, ulmul de Turkestan, este un arbore exotic originar din Extremul Orient, Siberia Orientală, Mongolia, Asia Centrală și nordul Chinei. Ajunge la aproximativ 15-20 m înălțime, crește repede în tinerețe și rezistă la secetă, ger și soluri grele, în locuri în care mulți alți arbori se opresc din creștere.
Fișa plantei
- Categorie
- Plante exotice
- Tip
- arbore
- Amplasare
- exterior
- Lumină
- soare direct
- Udare
- rar
- Dificultate
- ușoară
- Temp. minimă
- −35 °C
- Înălțime
- până la 20 m
- Înflorire
- martie, aprilie
- Înmulțire
- butași, semințe
- Caracteristici
- creștere rapidă
- Toxicitate
- sigură
- Origine
- Asia de Est
La noi a fost introdus în plantații forestiere și în culturi ornamentale la câmpie, mai ales pentru perdele de protecție și pentru terenuri degradate. Îl cauți dacă ai nevoie de un arbore dur pentru un teren uscat, pietros sau sărăturat, unde îngrijirea trebuie redusă la minimum.
Are și dezavantaje: lemnul este fragil, ramurile se rup ușor în furtuni, iar specia poate deveni invazivă, prin semințele numeroase. Mai jos le găsești pe toate, împreună cu informațiile de cultivare.
Descriere
Este un arbore de talie medie, cu înălțimi de până la 15 m în condițiile din România și, în stațiuni foarte bune, mai mult. Tulpina este ramificată de la bază, iar scoarța este cenușie, cu crăpături adânci. Coroana este bogată, des și regulat ramificată și protejează bine solul. Exemplarele tinere au formă fastigiată, adică ramurile sunt ridicate, apropiate de trunchi.
Lujerii sunt subțiri, cenușiu pubescenți, distici, cu internoduri scurte. Mugurii sunt alterni, ovoconici, brun-închis, pubescenți, de 1,5-3 mm. Frunzele sunt eliptice sau eliptic-lanceolate, acuminate, simetrice la bază, imperfect dublu serate, lungi de 2-7 cm, cu pețiol scurt (2-4 mm). Sunt glabre și au un aspect pielos, mult mai mici decât la ulmii noștri indigeni.
Florile apar foarte devreme, în martie-aprilie, înainte de înfrunzire. Fructele sunt samare orbiculare de 1-1,5 cm, la vârf adânc și larg crestate, cu sămânța în centru. Specia fructifică începând de la 5 ani. Lăstărește, dar nu drajonează, iar în tinerețe are o creștere rapidă.
Răspândire și habitat
Aria naturală se întinde din Asia Centrală și Mongolia până în nordul Chinei, în stepe și semideșerturi, de-a lungul râurilor. În România a fost introdusă la câmpie, în plantații forestiere și în parcuri. Se întâlnește mai rar ca spontan, în jurul plantațiilor, unde semințele răsar pe terenuri ruderale.
Cerințe de mediu
- Lumină: soare direct; are temperament de lumină și nu rezistă la umbră.
- Temperatură: este adaptat la un climat continental excesiv și rezistă la geruri de până la aproximativ -35°C. În România suferă, totuși, din cauza înghețurilor târzii, care pot arde lujerii tineri.
- Sol: are o mare amplitudine ecologică față de condițiile edafice. Rezistă destul de bine pe solurile grele, compacte, uscate și pietroase, pe cele calcaroase și marnoase unde salcâmul nu poate vegeta, pe sărături și pe soluri degradate.
- Apă: udare rară. După instalare suportă bine seceta.
Plantare și îngrijire
Plantează puieții primăvara sau toamna, într-un loc complet însorit. În primul an udă periodic, o dată pe săptămână în perioadele fierbinți, apoi lasă arborele să se descurce singur. Nu are nevoie de fertilizare, iar un sol prea bogat favorizează o creștere rapidă, cu lemn mai fragil.
Pentru a reduce ruperea ramurilor, formează coroana din tinerețe, eliminând crăcile cu inserție în unghi ascuțit și ramurile concurente. Tăierile se fac iarna sau toamna târziu, evitând perioada de primăvară în care arborele pierde multă sevă.
Înmulțire
Prin semințe. Este cea mai simplă metodă. Samarele se coc primăvara devreme, iar semințele au o viabilitate scurtă, deci le semeni imediat după colectare, la suprafața unui sol umed și afânat, acoperite cu un strat foarte subțire. Răsar în câteva zile, iar răsadurile cresc repede, ajungând la 50-100 cm în primul sezon.
Prin butași. Se pot folosi butași de ramură, luați vara din lujeri verzi, semilemnificați, sau iarna, din lemn matur. Taie bucăți de 15-20 cm, tratează-le cu hormon de înrădăcinare și pune-le într-un amestec de nisip și turbă, în loc umbrit și umed. Procentul de prindere variază, iar plantele obținute păstrează caracterele exemplarului-mamă.
Boli și dăunători
| Simptom | Cauză | Soluție |
|---|---|---|
| Frunze îngălbenite și ofilire a unei ramuri vara | Grafioza ulmului (Ophiostoma), la care specia este mai rezistentă decât ulmii europeni | Taie ramura afectată, arde resturile și nu folosi lemnul infectat |
| Frunze roase, cu aspect de dantelă | Gândacul frunzei de ulm | Tratament cu insecticid sistemic sau biologic la primele daune |
| Ramuri rupte după furtună | Lemn fragil, coroană prea deasă | Rărește coroana, taie crăcile cu unghi ascuțit |
| Lujeri înnegriți primăvara | Îngheț târziu | Taie părțile afectate; evită plantarea în depresiuni reci |
Toxicitate
Oameni: specia este considerată sigură. Samarele tinere sunt comestibile în unele culturi, dar nu sunt folosite uzual la noi.
Pisici: nu este cunoscută ca toxică.
Câini: nu este cunoscută ca toxică.
Utilizări
A fost folosit mai ales în perdele forestiere de protecție, pentru fixarea solurilor degradate și pe terenuri în care alte specii nu se dezvoltă. Este plantat și ca arbore ornamental sau de umbră, pe străzi și în parcuri, în regiuni continentale uscate, de ex. în stepă. Frunzele mici și coroana deasă oferă umbră ușoară.
Lemnul este mai puțin valoros decât al ulmilor europeni, dar este folosit local ca lemn de foc și pentru unelte. În mediul rural, frunzele se dau uneori animalelor ca furaj.
Rolul în perdelele de protecție
Capacitatea de a supraviețui pe soluri degradate a făcut din ulmul de Turkestan un arbore folosit la scară largă în plantațiile forestiere din câmpie. Coroana bogată și des ramificată protejează solul de eroziune și de uscare, iar rădăcinile fixează terenul. În șirurile de protecție a culturilor agricole, specia reduce viteza vântului și limitează spulberarea solului în zonele de stepă.
Pentru un rezultat bun, plantează puieții în rânduri, la 1,5-2 m între ei, și completează cu arbuști care să umple partea de jos. Pe măsură ce exemplarele cresc, rărește plantația, pentru ca fiecare arbore să aibă lumină și spațiu. Creșterea rapidă din tinerețe înseamnă un efect de protecție vizibil în câțiva ani.
Nu uita că lemnul este fragil. În perdelele de lângă drumuri, ramurile uscate trebuie îndepărtate din timp, iar exemplarele deteriorate de furtuni se înlocuiesc cu puieți noi.
Atenție la caracterul invaziv
Ulmul de Turkestan produce foarte multe semințe care germinează ușor în crăpături de asfalt, pe maluri și în terenuri virane. În unele țări este considerat specie invazivă. Dacă ai un teren aproape de o zonă naturală, gândește-te înainte de plantare sau alege o specie indigenă, cum este ulmul de câmp.
Curiozități
În America de Nord a fost plantat masiv, pentru că rezistă la grafioză mai bine decât ulmii locali. Se hibridizează ușor cu alte specii de ulm, ceea ce complică identificarea exemplarelor din parcuri.
Întrebări frecvente
Cât de înalt crește ulmul de Turkestan?
În condițiile din România ajunge la aproximativ 15 m, iar în stațiuni bune poate depăși această înălțime. În tinerețe crește repede și are formă fastigiată, cu ramuri apropiate de trunchi. Cu timpul coroana devine bogată și rotunjită, dar lemnul rămâne relativ fragil.
Rezistă ulmul de Turkestan la secetă și ger?
Da, este adaptat la un climat continental excesiv și rezistă la geruri de circa -35°C și la perioade lungi fără ploaie. Singura problemă la noi sunt înghețurile târzii de primăvară, care pot afecta lujerii tineri. Pe soluri uscate, pietroase sau sărăturoase se descurcă mai bine decât mulți alți arbori.
Este ulmul de Turkestan o specie invazivă?
Poate fi. Produce multe samare care germinează ușor pe orice teren liber, iar plantulele se instalează în crăpături, pe maluri și lângă gard. Nu drajonează, dar lăstărește. Dacă locuiești lângă o zonă protejată, alege o specie indigenă, de exemplu ulmul de câmp.
Cum înmulțesc ulmul de Turkestan?
Cel mai simplu prin semințe: le semeni imediat după coacerea samarelor, primăvara devreme, pe sol umed, acoperite foarte subțire. Răsar repede. Poți folosi și butași de 15-20 cm din ramuri verzi vara sau din lemn matur iarna, cu hormon de înrădăcinare, într-un amestec de nisip și turbă.
Este ulmul de Turkestan potrivit pentru grădina mea?
Depinde de teren. Este un arbore robust pentru locuri uscate, însorite și sărace, dar are lemn fragil, ramuri care se rup în furtuni și semințe numeroase. Nu-l planta aproape de case sau linii electrice. Pe un sol bun și umed, alte specii sunt de obicei alegeri mai sigure.