Ulmus glabra, ulmul de munte, este un arbore indigen, care crește din zona colinară până în regiunea montană, în făgete și în amestecuri. Rar atinge 30 m și are talie mai redusă decât ulmul de câmp. Se recunoaște după frunzele mari, aspre, cu vârf brusc și lung acuminat, și după samarele mari, cu sămânța așezată central.
Fișa plantei
- Categorie
- Arbori și arbuști
- Tip
- arbore
- Amplasare
- exterior
- Lumină
- semiumbră
- Udare
- moderat
- Dificultate
- ușoară
- Temp. minimă
- −30 °C
- Înălțime
- până la 30 m
- Înflorire
- martie, aprilie
- Înmulțire
- semințe
- Toxicitate
- sigură
- Origine
- spontană în România
Dacă ai o grădină la deal sau la munte, pe un sol umed, bogat și cu umbră parțială, ulmul de munte este un arbore indigen valoros, adaptat la climă rece. Îl cauți fie pentru umbră, fie pentru ecologie, deoarece susține multe insecte și păsări.
Mai jos găsești descrierea, răspândirea, cerințele, înmulțirea, bolile și utilizările speciei.
Descriere
Este o specie indigenă, care rar atinge 30 m, cu talia mai redusă decât ulmul de câmp. Scoarța este netedă până la vârste mijlocii, de unde provine denumirea glabra, apoi formează un ritidom mai subțire, cenușiu închis, cu crăpături înguste.
Coroana este ovoid-alungită în tinerețe și globuloasă la maturitate, cu ramuri ascendente. Lujerii sunt viguroși, ușor geniculați, brun-roșcați până la verzi-măslinii, fără crăpături longitudinale, scabru pubescenți, cu numeroase lenticele. Mugurii sunt alterni, ovoconici, bruni-violacei, pubescenți, cu peri aurii.
Frunzele sunt variabile, eliptic-obovate, acuminate, asimetrice la bază, dublu serate, lungi de 8-16 cm, cu pețiol relativ scurt (3-5 mm). La maturitate sunt verde închis pe față, aspre, iar pe dos pubescente cel puțin în lungul nervurilor. Vârful limbului este brusc și lung acuminat, iar pe lăstari frunzele pot prezenta trei vârfuri.
Florile sunt hermafrodite, apetale, grupate în fascicule dese, brune-violacee. Apar foarte devreme primăvara (martie-aprilie), înainte de înfrunzire. Fructele sunt samare mari, turtite, lat eliptice sau obovate, de 2-2,5 cm, verzui, cu aripioara încrețită și vârful divizat, sămânța fiind dispusă central, neatinsă de știrbitură.
Răspândire și habitat
Arealul general este mai extins spre nord și nord-vest față de cel al ulmului de câmp; în sud evită ținuturile mediteraneene (sudul Spaniei, Corsica, Sardinia, Sicilia). La noi, specia apare din zona colinară până în regiunea montană, în făgete montane și amestecuri, diseminat sau în pâlcuri până la 1100-1300 m altitudine. În chei sau pe grohotișuri calcaroase formează uneori mici arborete pure sau amestecuri cu paltinul de munte.
Cerințe de mediu
- Lumină: semiumbră. Tolerează umbra, mai ales în tinerețe, dar crește mai bine cu lumină difuză.
- Temperatură: rezistă la geruri de până la aproximativ -30°C și se simte bine în climatul rece și umed al dealurilor și munților.
- Sol: preferă soluri profunde, reavăne, bogate în humus, cu reacție neutră sau slab bazică; se dezvoltă bine și pe grohotișuri calcaroase.
- Apă: udare moderată; nu suportă seceta prelungită și nici apa stagnantă.
Cultivare în grădină
În grădinile de deal și de munte, ulmul de munte formează un arbore de umbră impunător. Plantează-l toamna sau primăvara devreme, într-un loc ferit de vânturile uscate, cu sol umed și bogat. Udă regulat în primii doi ani. Nu are nevoie de fertilizare, dar un strat de mulci organic păstrează umiditatea și îmbunătățește solul.
Din cauza dimensiunii, are nevoie de loc: plantează-l la cel puțin 8-10 m de case și conducte. Tăierea se limitează la ramurile uscate sau rupte, făcută iarna.
Înmulțire
Se înmulțește prin semințe. Samarele se coc la începutul verii, iar sămânța are viabilitate scurtă, deci o semeni imediat după colectare, într-un sol umed, afânat, în loc semiumbrit. Acoperă semințele foarte subțire. Răsarul este de obicei bun, iar răsadurile se pot repica după un an. Speciile din genul Ulmus din zona montană nu drajonează abundent, deci înmulțirea pe cale vegetativă este rară.
Boli și dăunători
| Simptom | Cauză | Soluție |
|---|---|---|
| Ofilirea bruscă a ramurilor, frunze îngălbenite vara | Grafioza ulmului (Ophiostoma), transmisă de cojitori | Taie ramurile afectate, distruge lemnul infectat; consultă un specialist pentru arborii valoroși |
| Frunze roase, aspect de dantelă | Gândacul frunzei de ulm | Tratament la primele atacuri |
| Gale pe frunze | Afide ale ulmului | Efect estetic; de obicei nu se tratează |
| Pete albe pe frunze | Făinare, în veri umede | Aerisește coroana; fungicid la nevoie |
Toxicitate
Oameni: specia este considerată sigură.
Pisici: nu este cunoscută ca toxică.
Câini: nu este cunoscută ca toxică.
Utilizări
Lemnul este valoros, tare și elastic, și se folosește la mobilă, parchet, furnir, unelte și lucrări de strungărie. Ca arbore ornamental și de umbră, este potrivit pentru parcuri și grădini din zonele deluroase. Coroana largă oferă adăpost păsărilor, iar florile timpurii sunt vizitate de albine, în perioada în care alte surse de polen lipsesc.
În trecut, frunzele ulmului de munte erau date animalelor ca furaj de completare, iar scoarța interioară era folosită în medicina populară. Astăzi aceste utilizări sunt rare.
Ecologie și asociații
Ulmul de munte apare în făgete montane și în amestecuri cu fagul, paltinul de munte, frasinul și teiul. Cele mai frumoase exemplare se găsesc în chei și pe grohotișuri calcaroase, unde solul este bogat în nutrienți și umed, iar aerul rămâne răcoros. În asemenea locuri formează uneori mici arborete pure sau amestecuri cu paltinul de munte.
Samarele mari sunt purtate de vânt la distanțe mici, de obicei în apropierea arborelui-mamă, iar semințele germinează rapid, în primăvară. Puieții tineri suportă umbra pădurii și cresc încet până când se deschide o breșă în coronament. Din acest motiv, exemplarele tinere apar de obicei în luminișuri, la marginea drumurilor forestiere și pe pante însorite parțial.
Frunzele aspre sunt mâncate de numeroase insecte, iar florile timpurii, apărute înainte de frunze, oferă polen albinelor și bondarilor. Lemnul bătrân și scorburos adăpostește păsări și lilieci.
Pe ce să ții cont dacă îl plantezi
Ulmul de munte nu este potrivit pentru grădini de câmpie fierbinți și uscate. Dacă locuiești la deal sau la munte, alege un loc cu sol reavăn și lumină difuză, departe de rețele și fundații. În primii ani, protejează puieții de vânt uscat și de arsurile de iarnă cu un manșon de plasă la bază și mulci în jurul trunchiului.
Exemplarele tinere au creștere moderată, deci nu te aștepta la umbră imediată. Dacă vrei o creștere mai rapidă, un sol bogat în humus și o aprovizionare constantă cu apă fac diferența, mai ales în primii cinci ani. Evită îngrășămintele chimice puternice, care pot provoca o creștere prea rapidă, cu lemn fragil.
Curiozități
Numele glabra se referă la scoarța netedă a exemplarelor tinere, deși frunzele sunt aspre. Frunzele de pe lăstari pot avea trei vârfuri, o particularitate rară în regnul vegetal european.
Întrebări frecvente
Până la ce altitudine crește ulmul de munte?
În România apare din zona colinară până în regiunea montană, în făgete și amestecuri, diseminat sau în pâlcuri până la 1100-1300 m. În chei și pe grohotișuri calcaroase poate forma mici arborete pure sau amestecuri cu paltinul de munte. Preferă aerul umed și clima răcoroasă.
Cum deosebesc ulmul de munte de cel de câmp?
Ulmul de munte are frunze mai mari, de 8-16 cm, aspre, cu vârful brusc și lung acuminat, uneori cu trei vârfuri pe lăstari, și samare mari de 2-2,5 cm, fără știrbitură la sămânță. Scoarța rămâne netedă mult timp. Ulmul de câmp are frunze mai mici, lucioase, și ritidom adânc brăzdat.
Ce lumină are nevoie ulmul de munte?
Se descurcă în semiumbră și tolerează umbra, în special în tinerețe, de aceea crește bine în făgete. În grădină alege un loc cu lumină difuză sau soare doar o parte din zi, cu sol umed și bogat. Seceta și soarele arzător în plină vară îi pot degrada frunzele.
Cum se înmulțește ulmul de munte?
Prin semințe. Samarele se coc la începutul verii, iar sămânța își pierde repede viabilitatea, deci se seamănă imediat, în sol umed și afânat, acoperite foarte subțire, în semiumbră. Răsadurile se repică după un an și se plantează definitiv toamna sau primăvara devreme.
Este lemnul de ulm de munte valoros?
Da, este un lemn tare, elastic și frumos colorat, folosit pentru mobilă, parchet, furnir și unelte. Este apreciat pentru desenul fibrei. Comparativ cu ulmul de câmp, ulmul de munte are talia mai redusă și lemnul este de obicei folosit pe scară mai mică, local.