Teiul de deal (Tilia cordata) este cel mai răspândit tei din Europa și cel mai folosit în aliniamente și parcuri. Arborele are coroană ovoid-conică, deasă, frunze mici în formă de inimă și flori galbene-pale, parfumate, care apar în iunie–iulie și sunt foarte căutate de albine.
Fișa plantei
- Categorie
- Arbori și arbuști
- Tip
- arbore
- Amplasare
- exterior
- Lumină
- soare direct
- Udare
- moderat
- Dificultate
- ușoară
- Temp. minimă
- −30 °C
- Înălțime
- până la 25 m
- Înflorire
- iunie, iulie
- Înmulțire
- altoire, butași, semințe
- Caracteristici
- parfumată
- Toxicitate
- sigură
- Origine
- Europa, spontan în România
Îl poți planta ca arbore de umbră, de alee sau de stradă, dar și ca arbore pentru miere. Este mai mic decât teiul cu frunza mare și mai ușor de condus, dar la fel de longeviv.
Mai jos găsești descrierea, cerințele, plantarea, înmulțirea, bolile, utilizările și deosebirile față de ceilalți tei.
Descriere
Este un arbore indigen de mărimea a II-a, cu înălțimi de până la 20–25 m și diametre de până la 1 m. Înrădăcinarea este puternică și întinsă, cu ramificații lungi, iar tulpina este dreaptă și, în masiv, bine elagată. Scoarța este cenușie, netedă până la 20–30 de ani, apoi cu un ritidom îngust, crăpat longitudinal; stratul de liber este mult dezvoltat.
Coroana este ovoid-conică, deasă. Lujerii sunt verzi-măslinii până la roșcați, glabri, lucitori. Mugurii sunt alterni, ovoizi, cu 2 solzi, din care cel inferior depășește jumătatea mugurelui. Frunzele sunt mai mici decât la celelalte specii de tei, de 3–6 cm, subrotund-cordate, acuminate, serate, pe dos verzui-albăstrui, cu smocuri de peri ruginii în axila nervurilor.
Florile sunt mici, galbene, cu 15–40 de stamine, mai puțin mirositoare decât la teiul cu frunza mare, grupate în cime de câte 3–16, cu bractea inflorescenței liguliformă. Inflorescența are aceeași lungime cu frunzele. Fructele sunt achene ovoide de 4–6 mm, cu 5 coaste puțin proeminente și pereți subțiri, pieloși, fragili; fructifică anual și abundent.
Răspândire și habitat
Specia este răspândită în aproape toată Europa, de la Atlantic spre est. În România crește în păduri de foioase de deal și de câmpie, în amestec cu gorunul, fagul, carpenul și frasinul, dar și în parcuri și aliniamente. Este mai tolerant la frig decât ceilalți tei indigeni.
Înflorește în iunie–iulie, cu două săptămâni mai târziu decât teiul cu frunza mare. Creșterea este viguroasă, cel puțin în tinerețe, cu ritm rapid până la 10 ani. Drajonează slab și lăstărește puternic. Longevitatea este de circa 200 de ani.
Cerințe
- Lumină: soare direct; la umbră crește mai alungit și înflorește mai puțin. Tolerează o oarecare umbrire în tinerețe.
- Sol: reavăn, fertil, profund, cu humus, de la ușor acid la ușor alcalin. Evită solurile foarte uscate, compacte sau mlăștinoase.
- Apă: udare moderată. Tinerii arbori au nevoie de apă regulată în primii 3 ani.
- Iarna: foarte rezistent la ger, până la aproximativ -30°C.
Cultivare în grădină
Plantează toamna târziu sau primăvara devreme, într-un loc însorit, la 6–8 m de clădiri. Păstrează bulgărele de pământ la rădăcini și mulcește cu 8 cm de scoarță, fără a atinge trunchiul. Udă la 7–10 zile în perioadele uscate.
Pentru aliniamente, plantează la 8–10 m distanță. Forma naturală, ovoid-conică, nu cere tăieri, dar teiul suportă bine tăierile de formare și chiar coroanele ținute în forme speciale, tăiate de câteva ori pe an, cum se vede în parcurile clasice. Elimină ramurile uscate și rupte iarna.
Înmulțire
Din semințe
Culege achenele toamna și stratifică-le 4–6 luni în nisip umed, mai întâi la căldură, apoi la rece. Seamănă primăvara. Încolțirea este lentă și neregulată, uneori în al doilea an. Puieții cresc repede în primii ani.
Din butași
Butașii verzi, de la lăstari tineri, se pot înrădăcina în nisip umed, vara, cu hormon, mai ales la plantele tinere. Succesul este variabil, așa că se practică mai ales în pepiniere.
Prin altoire
Soiurile ornamentale (de exemplu cu coroană compactă) se altoiesc pe portaltoi de tei obținut din semințe, prin altoire în ochi dormind, vara, sau în despicătură, primăvara.
Boli și dăunători
| Simptom | Cauză | Soluție |
|---|---|---|
| Frunze lipicioase, acoperite de funingine neagră | Afide care secretă mană | Spală cu jet de apă; încurajează prădătorii naturali; evită parcarea sub copac |
| Pete brune pe frunze, uscare la margini | Secetă, arșiță sau pătare fungică | Udă în sezon uscat; strânge frunzele căzute |
| Umflături roșii mici pe frunze | Acarieni galigeni | Doar estetic; nu necesită tratament |
| Scurgeri și ciuperci pe trunchi, ramuri uscate | Cancere și putregai de lemn | Taie ramurile afectate; evită rănirea trunchiului |
Teiul de deal în aliniamente și parcuri
Teiul de deal este arborele preferat pentru străzi și parcuri din cauza coroanei regulate, a toleranței la tundere și a umbrei dese. Alege exemplare cu tulpina dreaptă și cu coroana echilibrată, de la pepiniere autorizate, și așază-le în gropi mari, afânate, cu sol fertil. Sub asfalt sau pavaj, lasă o suprafață liberă de cel puțin 2–3 m2 în jurul trunchiului, pentru aer și apă.
Dezavantajul principal îl reprezintă mana afidelor, care cade pe mașini și bănci în lunile călduroase de vară. Dacă amplasezi arborele într-o zonă cu parcare, ține cont de acest aspect. În schimb, frunzișul filtrează praful și zgomotul, iar floarea atrage albinele, deci locul devine un mic pasaj ecologic în oraș.
Fii atent la rănile de la baza trunchiului, făcute de mașini de tuns iarba: ele deschid poarta pentru ciupercile care putrezesc lemnul. Pune în jurul trunchiului un inel de mulci sau o protecție ușoară, în loc de iarbă tunsă la ras.
La plantarea într-un gard viu înalt sau într-o perdea de protecție, teiul de deal poate fi tăiat periodic ca să rămână compact, iar rezultatul este un perete verde dens, în care păsările își fac cuiburi.
Toxicitate
Oameni: nu este toxic; florile se folosesc la ceai.
Pisici și câini: nu este cunoscut ca toxic.
Utilizări
- Melifer: teiul este una dintre cele mai importante surse de nectar; mierea de tei este foarte apreciată.
- Medicinal tradițional: inflorescențele cu bractee se usucă și se folosesc la ceaiuri pentru răceală, cu sfatul medicului.
- Ornamental: parcuri, alei, curți, străzi; tolerează tunderea și poluarea mai bine decât alte specii.
- Lemn: moale, ușor, ușor de prelucrat, folosit la sculptură, instrumente muzicale, rame și jucării.
- Ecologic: frunzele se descompun repede și îmbogățesc solul.
Curiozități
Teiul este simbolul multor sate din România și din Europa: se plantează lângă biserici, în centrul satului, iar sub coroana lui se țineau adunările comunității. Unii tei din Europa au sute de ani. Denumirea latină cordata trimite la forma de inimă a frunzelor.
Întrebări frecvente
Când înflorește teiul de deal?
Înflorește în iunie–iulie, cu circa două săptămâni mai târziu decât teiul cu frunza mare. Florile mici, galbene, grupate câte 3–16 în cime, sunt parfumate și foarte bogate în nectar. După înflorire se formează achene ovoide de 4–6 mm, care fructifică anual și abundent.
Cât de înalt crește teiul de deal?
În mod obișnuit ajunge la 20–25 m înălțime și circa 1 m diametru, fiind un arbore de mărimea a II-a. Creșterea este rapidă în primii 10 ani, apoi încetinește. Coroana este ovoid-conică, deasă. Longevitatea este de aproximativ 200 de ani.
Cum deosebesc teiul de deal de teiul cu frunza mare?
Teiul de deal are frunze mai mici, de 3–6 cm, cu dosul verzui-albăstrui și smocuri de peri ruginii în axila nervurilor, lujeri glabri și flori galbene, mai puțin mirositoare. Teiul cu frunza mare are frunze mari, pubescente, lujeri pubescenți și înflorește cu două săptămâni mai devreme.
Se poate tăia teiul de deal pentru a-i limita înălțimea?
Da, teiul suportă bine tăierea și poate fi condus în forme speciale, cum se vede în parcuri. Tăierea se face în repaus vegetativ, iarna, scoțând ramurile uscate și rupte. Pentru o coroană mai mică, folosește tăieri repetate, mici, nu o tăiere drastică, care lasă răni mari.
Se poate folosi floarea de tei pentru ceai?
Da, inflorescențele cu bractee se culeg la începutul înfloririi, se usucă la umbră și se păstrează pentru ceai. Sunt folosite tradițional în răceli, dar nu înlocuiesc tratamentul medical. Culege doar din arbori departe de străzi aglomerate și neafectați de tratamente chimice.