Stejarul (Quercus robur), numit și stejar pedunculat, este unul dintre cei mai importanți arbori forestieri din România. Este un arbore indigen, impunător, care poate atinge 50 m înălțime și 1 m în diametru, și care formează păduri de câmpie și de dealuri joase, numite stejărete.
Fișa plantei
- Categorie
- Arbori și arbuști
- Tip
- arbore
- Amplasare
- exterior
- Lumină
- soare direct
- Udare
- moderat
- Dificultate
- ușoară
- Temp. minimă
- −30 °C
- Înălțime
- până la 40 m
- Înflorire
- aprilie, mai
- Înmulțire
- semințe
- Toxicitate
- toxică la ingerare, toxică pentru câini
- Origine
- Spontană în România, Europa
Lemnul lui este extrem de valoros, iar ghindele sunt hrană pentru numeroase animale. Este un arbore de longevitate mare, care crește încet, dar oferă decenii și secole de umbră, adăpost și lemn. Un stejar plantat de tine va produce ghinde abia după mulți ani.
Mai jos vezi descrierea, răspândirea, cerințele, înmulțirea, bolile, toxicitatea și utilizările.
Descriere
Înrădăcinarea este pivotantă, mai puternică decât la celelalte specii de stejar, putând pătrunde la 8–10 m adâncime. Tulpina nu este atât de dreaptă și înaltă ca la gorun și are mai degrabă tendința de a se dezvolta în grosime. La arborii crescuți izolat, tulpina se ramifică de jos, cu crăci puternice și ritidom adânc crăpat. În masiv, aceasta este bine elagată până la mari înălțimi.
Scoarța este netedă și lucitoare până la 20–25 de ani, apoi formează un ritidom negricios, tare, pietros, larg și adânc crăpat longitudinal și transversal. Lemnul este extrem de valoros, cu alburn îngust și duramen brun, cu inele anuale late și mai neregulate față de gorun, cu multiple utilizări.
Coroana este largă, neregulat întreruptă, cu ramuri puternice, noduroase, evident întinse orizontal. Lujerii sunt viguroși, muchiați, glabri, verzi-cenușii sau brun-roșcați. Mugurii sunt alterni, ovoizi sau subglobuloși, cu 5 muchii, din ce în ce mai îngrămădiți spre vârful lujerilor.
Frunzele au lobi rotunjiți și pețiol foarte scurt, iar fructele sunt ghinde prinse de ramuri prin peduncul lung, de unde și numele de stejar pedunculat. Înflorește în aprilie–mai, odată cu apariția frunzelor, iar ghindele se coc toamna.
Răspândire și habitat
Stejarul are un areal vast, fiind prezent din regiunile mediteraneene până în nordul Europei. Ajunge în vest în Marea Britanie, iar în est avansează până în Urali, Crimeea și Caucaz, până pe țărmul Mării Caspice.
În România ocupă în prezent circa 130 000 ha (2%), alcătuind arborete pure sau amestecuri în regiunea de câmpie și dealuri joase. În zona dealurilor joase apare frecvent pe terase, platforme și piemonturi. Cele mai întinse suprafețe sunt în sudul țării (Pitești–Alexandria–Comana–Mizil), în câmpia vestică, în nord-estul Moldovei și în centrul Transilvaniei.
În treimea superioară a versanților, dealurilor sau spre etajul montan inferior se ridică rar și numai în stațiunile însorite, calde și suficient de umede, cum sunt luncile largi. Limita superioară a stejăretelor nu depășește 600–700 m altitudine, iar ca exemplare izolate poate urca la peste 900 m (Munții Bihor).
Cerințe: lumină, sol, climă
- Lumină: soare direct; tinerii puieți suportă o umbră ușoară, dar adulții cer lumină.
- Sol: adânc, fertil, reavăn, bine drenat. Preferă solurile aluvionare și luncile largi, dar nu stagnarea prelungită a apei.
- Apă: moderată; după înrădăcinare, rezistă bine la secete de scurtă durată.
- Climă: rezistă la ger până la aproximativ -30 °C, dar suferă din cauza înghețurilor târzii de primăvară.
Înmulțire
Din semințe (ghinde)
- Toamna, adună ghinde sănătoase, fără găuri de insecte. Elimină-le pe cele care plutesc în apă.
- Seamănă-le imediat, la 4–6 cm adâncime, într-un loc protejat de rozătoare, sau stratifică-le peste iarnă în nisip umed, la rece.
- Ghinda își pierde rapid germinația dacă se usucă, deci nu o păstra la căldură.
- Puietul formează o rădăcină pivotantă lungă, de aceea mută-l la locul definitiv cât este mic, în primul sau al doilea an.
Cultivare în grădină
Un stejar crește lent, dar ajunge uriaș, deci plantează-l doar acolo unde ai loc: un teren mare, un parc, o margine de livadă. Alege un loc însorit, cu sol adânc. Îl poți planta la 15–20 m de clădiri. Nu are nevoie de tăieri decât pentru ramurile uscate sau rupte. Tăierile se fac iarna, în repaus vegetativ, pentru a reduce riscul de boli.
Pe lângă tăierile minime, stejarul cere mai ales respect pentru zona rădăcinilor. Nu compacta solul sub coroană, nu turna beton sau asfalt în apropierea trunchiului și nu modifica nivelul terenului, pentru că rădăcinile fine, care absorb apa, se află aproape de suprafață. Exemplarele bătrâne se pot stresa și se usucă lent după lucrări de construcție făcute în jurul lor.
În primii ani, puieții tineri au nevoie de udări în perioadele secetoase și de protecție împotriva rozătoarelor și a căprioarelor. După 5–6 ani, creșterea devine constantă, iar arborele se descurcă singur. Toamna, frunzele uscate rămân adesea pe ramurile tinere până primăvara, fenomen frecvent la stejari. Pot fi lăsate sub coroană, ca mulci natural.
Boli și dăunători
| Simptom | Cauză | Soluție |
|---|---|---|
| Strat alb-cenușiu pe frunze tinere | Făinarea stejarului | Rărește coroana, strânge frunzele; tratament doar la puieți |
| Frunze roase, coroană golită primăvara | Omizi defoliatoare, de exemplu cotarul | Monitorizare; tratament biologic la atacuri mari |
| Uscarea ramurilor din vârf | Uscarea stejarului, stres hidric, boli ale scoarței | Taie lemnul uscat, evită compactarea solului |
| Gale pe frunze sau lujeri | Viespi gale | Nu necesită tratament, au efect estetic |
Toxicitate
- Oameni: frunzele și ghindele crude conțin taninuri, deci consumul în cantitate mare provoacă disconfort digestiv.
- Pisici: ghindele și frunzele tinere pot provoca tulburări digestive.
- Câini: toxice la ingerare. Ghindele pot provoca vărsături, diaree și, în cantități mari, afectarea rinichilor sau blocaje digestive. Strânge ghindele din curte toamna.
Ghindele sunt toxice și pentru cai și vite, în cantități mari.
Utilizări
- Lemn: extrem de valoros, cu multiple utilizări: construcții, mobilă, parchet, butoaie, furnire.
- Ecologic: găzduiește sute de specii de insecte, păsări și mamifere. Ghindele hrănesc mistreți, veverițe și gaițe.
- Ornamental: arbore de parc, cu coroană largă, monumentală.
- Tradițional: scoarța, bogată în taninuri, a fost folosită la tăbăcirea pieilor.
Ghindele sunt cea mai cunoscută resursă a stejarului. În anii cu fructificație abundentă, numiți ani de ghindă, mistreții, veverițele, gaițele și șoarecii de pădure se hrănesc din belșug. Stejarul produce ghinde abundente la intervale de câțiva ani, nu în fiecare an. Pentru semănat, folosește ghinde din anul respectiv, mari, grele și sănătoase.
Gunoiul de frunze din stejărete se descompune lent și este acid. Dacă ai un stejar în curte, folosește frunzele pentru mulci la plante care iubesc solul acid, cum sunt rododendronii sau afinii, sau compostează-le separat, amestecate cu iarbă tăiată. Rămân moi și afânate și ajută la menținerea umidității.
Curiozități
Stejarul este simbol al forței și al longevității în multe culturi. Unele exemplare din Europa depășesc 500 de ani, iar în România există stejari seculari ocrotiți ca monumente ale naturii. Rădăcina pivotantă, care pătrunde la 8–10 m, îi dă o stabilitate remarcabilă în furtună.
Întrebări frecvente
Cât de mare crește stejarul?
Poate atinge 50 m înălțime și 1 m în diametru. Este un arbore cu creștere lentă, dar longeviv, cu coroană largă, cu ramuri puternice, noduroase, întinse orizontal. Exemplarele izolate au trunchiul gros și ramificat de jos, cele din masiv sunt înalte și drepte.
Până la ce altitudine crește stejarul în România?
Limita superioară a stejăretelor nu depășește 600–700 m altitudine. Ca exemplare izolate poate urca la peste 900 m, de exemplu în Munții Bihor. În mod obișnuit crește în câmpie și dealuri joase, pe terase, platforme și piemonturi, sau în luncile largi.
Cum se seamănă ghindele de stejar?
Strânge ghinde sănătoase toamna și alege-le pe cele care se scufundă în apă. Seamănă-le imediat, la 4–6 cm adâncime, sau stratifică-le în nisip umed peste iarnă. Protejează semănătura de rozătoare. Mută puieții devreme, pentru că formează repede o rădăcină pivotantă lungă.
Cât de adâncă este rădăcina stejarului?
Înrădăcinarea este pivotantă, mai puternică decât la alte specii de stejar, și poate pătrunde la 8–10 m adâncime. Din acest motiv arborele este stabil în furtună și rezistă bine la secetă, dar nu se transplantează ușor dacă este mare.
Sunt ghindele toxice pentru câini?
Da. Ghindele conțin taninuri și pot provoca vărsături, diaree, dureri abdominale și, în cantități mari, afectarea rinichilor sau blocaje digestive. Strânge ghindele din curte toamna și nu lăsa câinele să le roadă. Dacă a mâncat, cere ajutor veterinar.
Cât ocupă stejarul din pădurile României?
Stejarul ocupă în prezent circa 130 000 ha, adică aproximativ 2%, în arborete pure sau în amestecuri, în câmpie și dealuri joase. Cele mai mari suprafețe sunt în sudul țării, în câmpia vestică, în nord-estul Moldovei și în centrul Transilvaniei.