Scumpia (Cotinus coggygria) este un arbust indigen, înalt de până la 5 m, care crește în pădurile termofile din sudul și estul țării. Vara se acoperă cu inflorescențe pufoase, ca niște nori de fum, motiv pentru care i se spune și „arborele-fum”, iar toamna frunzele ei capătă un roșu aprins, de neconfundat.
Fișa plantei
- Categorie
- Arbori și arbuști
- Tip
- arbust
- Amplasare
- exterior
- Lumină
- soare direct
- Udare
- rar
- Dificultate
- ușoară
- Temp. minimă
- −25 °C
- Înălțime
- până la 5 m
- Înflorire
- iunie, iulie
- Înmulțire
- butași, marcotaj, semințe
- Toxicitate
- toxică la ingerare
- Origine
- Spontană în România; Europa de sud, Asia Mică, Asia până în Himalaia
Îl cauți dacă vrei un arbust ornamental rezistent la secetă, care crește bine pe soluri sărace și pietroase, la soare, și care nu cere aproape nicio îngrijire. Este o alegere bună pentru terase uscate, pante însorite și grădini mediteraneene, unde puține plante mai rezistă vara.
Mai jos găsești descrierea speciei, cerințele, metodele de înmulțire, tăierea, bolile, toxicitatea și utilizările tradiționale.
Descriere
Scumpia este un arbust de până la 5 m, cu mai multe tulpini care formează o tufă cu frunziș rar. Scoarța este fin brăzdată, cu solzi mici, bogată în tanin, iar lemnul este galben. Lujerii sunt rotunzi, roșcați și glabri; la tăiere secretă un suc lăptos, cu miros de morcov.
Mugurii sunt alterni, mici, ovoizi, depărtați de lujer, cei laterali fiind îngrămădiți spre vârful lujerului. Frunzele sunt simple, obovate sau eliptice, lungi de 3–8 cm, emarginate, cu marginea întreagă și glabre, cu pețiol de 1–4 cm. Toamna se colorează în roșu aprins și conțin 21–35% tanin.
Florile sunt poligame, foarte mici, de aproximativ 3 mm, verzi-gălbui, cu cinci petale, grupate în panicule terminale rare. Aspectul „de fum” se datorează numeroșilor pedunculi sterili, acoperiți cu peri plumoși cenușii, care se alungesc după înflorire. Inflorescența durează din mai până în iulie, iar spre sfârșitul verii devine violacee, foarte decorativă.
Fructele sunt drupe uscate, obovate, negre și glabre, care se coc repede, în iulie–august. Planta fructifică de la 3–4 ani, anual și abundent. Longevitatea este de circa 70 de ani.
Răspândire și habitat
Scumpia este un element submediteranean, răspândit în Balcani, în Europa de sud, în sudul Europei centrale, în Asia Mică și în Asia până în nord-vestul Himalaiei. În România apare la câmpie și pe coline, fiind frecventă în sudul Banatului și în Dobrogea, iar insular în Oltenia, Muntenia și Moldova, alături de stejarii termofili. În silvostepa Dobrogei și a Moldovei este o specie componentă a subarboretului.
Cerințe: lumină, sol, climă
Are nevoie de soare direct pentru a-și păstra culoarea frunzelor și pentru a forma inflorescențe bogate. În semiumbră crește, dar frunzele rămân mai verzi, iar „fumul” este mai slab. Suportă temperaturi minime de aproximativ -25°C; în zonele foarte reci din nordul țării sau în văi expuse lujerii pot îngheța, dar planta se reface din tulpini.
Preferă soluri calcaroase, pietroase, bine drenate, și este nepretențioasă la fertilitate. Nu suportă apa stagnantă și solurile argiloase, reci și mocirloase. Udarea este rară: după prindere, planta se descurcă singură, cu apă doar în secete îndelungate. Un sol prea bogat sau fertilizarea cu azot reduc intensitatea culorilor de toamnă.
Înmulțire
Din semințe
- Culege drupele când sunt coapte, în iulie–august.
- Fie le semeni imediat, fie le stratifici la rece, în nisip umed, două-trei luni, pentru a ajuta germinația.
- Seamănă la 1 cm adâncime, într-un amestec nisipos și bine drenat.
- Ține solul ușor umed; răsărirea este neregulată și poate dura până în a doua primăvară.
Soiurile cu frunze purpurii nu se mențin identice din semințe, deci pentru ele folosești butașii sau marcotajul.
Din butași
Taie la începutul verii butași verzi, lungi de 8–10 cm, cu 2–3 frunze, tratează baza cu hormon de înrădăcinare și introdu-i într-un amestec de nisip și turbă. Menține umiditatea ridicată și umbrire ușoară. Rata de reușită este moderată și crește dacă recolți butașii dimineața, de pe lăstari tineri.
Prin marcotaj
Primăvara, îndoaie un lujer flexibil spre sol, rănește-l ușor pe partea de dedesubt și îngroapă porțiunea respectivă, fixând-o cu un cârlig. În câteva luni se formează rădăcini. Taie marcota de pe planta-mamă toamna sau în primăvara următoare și mut-o în locul definitiv.
Tăiere
Scumpia nu necesită tăiere regulată. Poți elimina ramurile uscate sau înghețate la sfârșitul iernii. Dacă vrei frunze mai mari și mai viguroase, mai ales la soiurile purpurii, taie tufa la 20–30 cm de sol la fiecare doi–trei ani, la începutul primăverii; vei sacrifica însă inflorescențele din acel an.
Boli și dăunători
| Simptom | Cauză | Soluție |
|---|---|---|
| Ofilirea bruscă a unor ramuri, frunze uscate | Verticilioză (Verticillium), mai ales în sol umed | Taie ramurile atacate, evită udarea excesivă și solurile reci |
| Pete albe pe frunze la sfârșitul verii | Făinare | Aerisire; sulf sau fungicid specific la nevoie |
| Rădăcini brune, plantă care se ofilește | Putregai al rădăcinilor din cauza apei stagnante | Mută planta într-un loc cu drenaj bun, redu udarea |
| Lujeri înghețați după iarnă | Ger puternic în zone expuse | Taie lujerii afectați primăvara, până la lemn sănătos |
Toxicitate
Scumpia este toxică la ingerare. Frunzele, lemnul și fructele conțin tanin și alte substanțe care pot provoca iritații digestive, iar sucul lăptos poate irita pielea la persoanele sensibile. Pentru oameni, nu consuma părți ale plantei și poartă mănuși la tăiere. Pentru pisici și câini, ingerarea poate provoca vărsături și diaree; ține animalele departe de plantă și cere sfatul medicului veterinar dacă a mestecat frunze.
Utilizări
Scumpia este folosită în primul rând ca arbust ornamental, pentru inflorescențele plumoase și pentru culoarea de toamnă. Se plantează pe stâncării, taluzuri uscate și pe terenuri degradate, unde ajută la fixarea solului. Datorită conținutului ridicat de tanin, scoarța și frunzele au fost folosite tradițional la tăbăcirea pieilor, iar lemnul galben a fost folosit pentru a obține un colorant galben. Florile sunt vizitate de insecte.
Curiozități
Soiurile cu frunze purpurii, cum este ‘Royal Purple’, sunt foarte populare în grădini. Numele științific coggygria provine din denumirea veche, greacă, a plantei. Un detaliu util pentru identificare este mirosul de morcov al sucului lăptos din lujerii tăiați. Toamna, scumpia se vede de la distanță în pădurile de stejar, prin petele ei roșii.
Cultivare în grădină
Plantează scumpia primăvara, într-un loc însorit, ferit de curenți reci și de zone cu apă stagnantă. Pregătește groapa cu pietriș sau nisip la bază dacă solul este greu. După plantare, udă o dată pe săptămână în lipsa ploii, în primele două sezoane, apoi lasă planta să se descurce singură. Mulcește cu pietriș sau cu scoarță subțire, fără să acoperi coletul. Asociată cu lavandă, salvie, ierburi ornamentale și trandafiri, scumpia formează un fundal colorat într-o grădină uscată.
Întrebări frecvente
De ce se numește scumpia arborele-fum?
Numele vine de la inflorescențele ei: după înflorire, pedunculii sterili se alungesc și se acoperă cu peri plumoși, cenușii sau roz, care dau impresia unui nor de fum deasupra tufei. Efectul este cel mai vizibil în iunie–iulie, iar spre sfârșitul verii inflorescența devine violacee. Florile propriu-zise sunt mici și discrete, de aproximativ 3 mm.
Cât de înaltă crește scumpia?
Este un arbust cu mai multe tulpini, de obicei de 3–5 m înălțime și la fel de lat. Creșterea este moderată, iar planta ajunge la dimensiunea adultă în câțiva ani. Dacă vrei o tufă mai compactă, o poți tăia periodic la 20–30 cm de sol, la începutul primăverii. Longevitatea este de circa 70 de ani.
Scumpia crește în umbră?
Crește în semiumbră, dar nu o recomand. Are nevoie de soare direct ca să facă inflorescențe bogate și ca frunzele să capete culori intense toamna. La umbră tufa devine rară, cu frunze mai verzi și „fum” slab. Plantează-o într-un loc cald, însorit, cu sol bine drenat, de preferință calcaros sau pietros.
Cum se înmulțește scumpia?
Se înmulțește din semințe, butași verzi sau marcotaj. Semințele se seamănă la 1 cm adâncime, dar răsar neregulat. Butașii se iau la începutul verii și se tratează cu hormon de înrădăcinare. Marcotajul se face primăvara, îngropând un lujer flexibil; după câteva luni se formează rădăcini. Soiurile cu frunze purpurii se înmulțesc doar vegetativ.
Este scumpia toxică pentru câini și pisici?
Da, planta este toxică la ingerare. Conține taninuri și alte substanțe care pot irita tubul digestiv, provocând vărsături, salivație sau diaree. Sucul lăptos irită pielea și mucoasele. Nu lăsa animalele să roadă ramuri sau frunze; dacă totuși se întâmplă, contactează medicul veterinar și spune-i ce plantă a mestecat animalul.