Celtis occidentalis, sâmbovina americană, este un arbore exotic originar din America de Nord, introdus în Europa în scop ornamental. Depășește frecvent 25 m înălțime și rezistă bine la ger, la secetă și la vânt, motiv pentru care este apreciat în parcuri, aliniamente și pe terenuri dificile.
Fișa plantei
- Categorie
- Plante exotice
- Tip
- arbore
- Amplasare
- exterior
- Lumină
- soare direct
- Udare
- moderat
- Dificultate
- ușoară
- Temp. minimă
- −35 °C
- Înălțime
- până la 25 m
- Înflorire
- aprilie, mai
- Înmulțire
- altoire, semințe
- Toxicitate
- sigură
- Origine
- America de Nord
Dacă cauți un arbore mare, rezistent și fără pretenții, care nu cere tratamente și nu este atacat serios de boli, sâmbovina americană merită luată în calcul. Seamănă mult cu sâmbovina europeană (Celtis australis), dar este mai rezistentă la frig și are fructe ceva mai mici.
Mai jos găsești descrierea, cerințele, modul de înmulțire, problemele posibile și utilizările speciei.
Descriere
Este un arbore de talie mare, cu înălțimi de peste 25 m la maturitate. Coroana este largă, rotunjită și destul de deasă, iar tulpina dreaptă. Scoarța este netedă la început, apoi formează un ritidom suberos, cu proeminențe și creste care dau trunchiului un aspect noduros, ușor de recunoscut.
Lujerii sunt glabri, cu muguri mari, de circa 6 mm, alipiți de lujer. Frunzele au dimensiuni asemănătoare cu cele de la C. australis, dar sunt mai scurt acuminate. Marginea este neregulat dințată în jumătatea superioară, pe față frunzele sunt glabre, iar pe dos pubescente numai pe nervuri. Baza frunzei este asimetrică, o trăsătură comună speciilor din familia ulmilor, din care sâmbovinele făceau parte în clasificările mai vechi.
Florile sunt mici și neinteresante, apar în aprilie-mai, odată cu desfacerea frunzelor. Fructele sunt drupe mai mici decât la sâmbovina europeană, purpurii-întunecate, cu înveliș cărnos subțire și sâmbure zbârcit, așezate pe pedunculi cam de mărimea pețiolului frunzei. Rămân pe ramuri toamna și o parte din iarnă și sunt căutate de păsări.
Răspândire și habitat
Specia este răspândită în centrul și estul Americii de Nord, unde crește în păduri de luncă, pe versanți și pe soluri bogate, dar și în zone mai uscate. În Europa a fost introdusă în scop ornamental și apare în parcuri, scuaruri și arboretumuri. În România nu este o specie spontană, ci doar cultivată.
Cerințe de mediu
- Lumină: soare direct. Este un arbore de lumină, care se dezvoltă cel mai bine în poziții complet însorite.
- Temperatură: suportă un climat mai aspru și rezistă la geruri, până la aproximativ -35°C, deci poate fi plantat în toate regiunile țării.
- Sol: se adaptează la aproape orice sol bine drenat; crește bine pe soluri profunde și fertile, dar tolerează și soluri sărace, calcaroase sau ușor alcaline.
- Apă: udare moderată. După instalare tolerează perioadele secetoase, dar în primii doi-trei ani are nevoie de udări regulate vara.
Plantare și îngrijire
Plantează exemplarele tinere toamna târziu sau primăvara devreme, într-o groapă largă, de două ori mai mare decât balotul de rădăcini. Lasă loc: arborele ajunge la dimensiuni mari și are nevoie de cel puțin 8-10 m până la clădiri și rețele subterane. Mulci cu 5-8 cm de material organic, lăsând liber ceafa rădăcinii.
Fertilizarea nu este necesară pe soluri obișnuite. Pe un sol sărac poți aplica primăvara un îngrășământ organic bine descompus. Tăierile se rezumă la îndepărtarea ramurilor uscate, încrucișate sau rupte, iarna sau la sfârșitul verii; evită tăierile severe.
Înmulțire
Prin semințe. Este metoda principală. Culege fructele toamna, curăță pulpa și păstrează sâmburii. Sămânța are nevoie de stratificare la rece, în nisip umed, timp de circa 3-4 luni, apoi se seamănă primăvara, la 1-2 cm adâncime, în sol afânat. Răsadurile cresc moderat în primii ani și se repică după un an.
Prin altoire. Formele ornamentale selectate se înmulțesc prin altoire pe puieți obținuți din semințe, deoarece semințele nu păstrează întotdeauna caracterele părintelui. Metoda se folosește mai ales în pepiniere, iar pentru grădinar este mai simplu să cumpere un puiet gata altoit.
Boli și dăunători
| Simptom | Cauză | Soluție |
|---|---|---|
| Mături de ramuri subțiri pe coroană | Acarieni și ciuperci care determină proliferarea lujerilor | Taie ramurile afectate; este în general o problemă estetică |
| Excrescențe sau gale pe frunze | Insecte care înțeapă frunza (psilide) | Nu necesită tratament, deoarece nu afectează sănătatea arborelui |
| Pete albe pe frunze vara | Făinare | Asigură aerisirea coroanei; la nevoie, un fungicid |
| Frunze ofilite în anii secetoși | Lipsă de apă la exemplare tinere | Udă abundent o dată pe săptămână și mulcește |
Toxicitate
Oameni: specia este considerată sigură. Fructele sunt comestibile în cantități mici, dar au puțină pulpă și un sâmbure mare.
Pisici: nu este cunoscută ca fiind toxică.
Câini: nu este cunoscută ca fiind toxică; sâmburii tari nu trebuie înghițiți în cantitate mare.
Utilizări
Se folosește ca arbore ornamental de parc și de aliniament, mai ales în locuri unde alte specii suferă de secetă, praf sau ger. Poate fi plantată izolat, pe spații largi, pentru a oferi umbră. Fructele hrănesc păsările, iar coroana deasă adăpostește fauna din oraș.
Lemnul este tare și elastic, dar în Europa nu are importanță industrială. În America de Nord a fost folosit pentru mobilă și pentru obiecte mici.
Cultivare în grădină
În grădinile mari sâmbovina americană funcționează bine ca arbore solitar, dar și în grupuri mici, la marginea unei proprietăți, unde formează o perdea de protecție împotriva vântului. Sistemul radicular este profund și adaptabil, ceea ce o face stabilă chiar și în zone expuse. Nu o planta aproape de fundații, piscine sau conducte, pentru că rădăcinile ajung puternice cu timpul.
Toamna frunzele se îngălbenesc și cad devreme, ceea ce înseamnă un efort mic de curățenie. Primii ani după plantare sunt cei mai importanți: ține solul ușor umed în jurul trunchiului, folosește un tutore dacă locul este bătut de vânt și protejează scoarța tânără de rozătoare cu un manșon din plasă. După trei-patru ani, arborele se descurcă singur, iar creșterea devine vizibil mai rapidă.
Alege pe cât posibil un puiet de pepinieră cu trunchi drept și coroană echilibrată. Dacă iei un exemplar cu rădăcini în ghiveci, desface ușor rădăcinile înainte de plantare, ca să nu se răsucească în jurul balotului. Exemplarele plantate cu balot de pământ se prind în general foarte bine.
Pentru cei care o compară cu alte specii de aliniament: sâmbovina americană tolerează poluarea urbană, compactarea solului și sărurile de pe drumuri mai bine decât mulți tei sau paltini. Din acest motiv apare în orașele nord-americane ca înlocuitor al ulmilor distruși de grafioză, iar la noi poate fi o alternativă pentru plantările stradale, cu condiția să existe spațiu suficient pentru coroană și rădăcini.
În sezonul rece, silueta ramurilor și ritidomul crestat dau arborelui un aspect decorativ. Păsările vin la fructele rămase pe ramuri, așa că vei vedea mai multă viață în grădină între noiembrie și februarie.
Curiozități
Numele englezesc, hackberry, vine de la fructe, iar denumirea de mătura vrăjitoarei se leagă de ramurile dese, asemănătoare unor mături, care apar uneori în coroană. Nu sunt periculoase, doar neobișnuite.
Întrebări frecvente
Cât de înaltă crește sâmbovina americană?
La maturitate depășește de obicei 25 m înălțime, cu o coroană largă și rotunjită. Creșterea este moderată, așa că arborele ajunge la dimensiuni mari în zeci de ani. Plantează-l la cel puțin 8-10 m de clădiri, garduri și rețele subterane, ca să aibă loc să se dezvolte.
Rezistă sâmbovina americană la ger în România?
Da, suportă un climat aspru și geruri de până la aproximativ -35°C, deci iernează fără protecție în toate regiunile țării. Este mai rezistentă la frig decât sâmbovina europeană. Singurele probleme pot apărea la puieții foarte tineri, pe care îi poți mulci toamna.
Cum diferă sâmbovina americană de cea europeană?
Sâmbovina americană are frunze mai scurt acuminate, dințate neregulat doar în jumătatea superioară, fructe mai mici, purpuriu-închise, și scoarță cu ritidom suberos. Cea europeană are frunze prelung acuminate, fructe de circa 1 cm și scoarță netedă. Americană rezistă mai bine la ger.
Cum se seamănă sâmbovina americană?
Culege fructele toamna, curăță pulpa și stratifică sâmburii în nisip umed la rece, timp de 3-4 luni. Primăvara îi semeni la 1-2 cm adâncime, într-un sol afânat și umed. Răsărirea poate fi neuniformă, iar răsadurile se repică după un an, în pepinieră sau în ghiveci mare.
Este sâmbovina americană un arbore bun pentru umbră?
Da, este potrivită pentru umbră pe spații largi, pentru că are coroană deasă și rotunjită și frunziș bogat. Ține cont că are nevoie de soare direct pentru a se dezvolta bine și că ajunge înaltă. În curți mici sau lângă case alege o specie de talie mai redusă.