Pirul (Elymus repens) este o iarbă perenă, des întâlnită în grădini, culturi, marginea drumurilor și pajiști. O cauți mai ales pentru că este una dintre cele mai greu de eliminat buruieni, dar are și utilizări în medicina populară.
Fișa plantei
- Categorie
- Plante de câmp
- Tip
- plantă erbacee
- Amplasare
- exterior
- Lumină
- soare direct
- Udare
- rar
- Dificultate
- ușoară
- Temp. minimă
- −30 °C
- Înălțime
- până la 120 cm
- Înflorire
- iunie – august
- Înmulțire
- divizare, semințe
- Caracteristici
- creștere rapidă
- Toxicitate
- sigură
- Origine
- Europa și Asia temperată
Se răspândește prin rizomi lungi, albi, subțiri, care străbat solul. Chiar și un fragment mic poate regenera o plantă nouă, de aceea prășitul superficial agravează adesea problema.
Știind cum crește, poți alege metoda potrivită de control: nu cea care taie rizomii în bucăți, ci cea care îi scoate sau îi slăbește treptat.
Descriere
Este o plantă erbacee de până la 120 cm, din familia gramineelor.
- Frunzele: înguste, plate și aspre, de un verde albăstrui.
- Spicele: aplatizate, cu spiculețe dispuse alternativ pe două rânduri; apar din iunie până în august.
- Rizomii: lungi, albi sau galbeni-pai, cu noduri din care pornesc rădăcini și lăstari, și se întind sub pământ formând rețele dense.
Preferă soarele și rezistă bine la secetă, precum și la geruri de până la -30°C. Crește repede primăvara și formează un covor des.
Răspândire și habitat
Provine din Europa și Asia temperată și este comun în toată România, de la câmpie până în zona montană joasă. Îl găsești în:
- grădini, livezi, vii și culturi agricole;
- pajiști și marginea drumurilor;
- terenuri virane și terenuri lucrate recent.
Se simte bine în soluri bogate în azot și bine lucrate, dar crește și pe soluri sărace.
Cerințe: lumină, apă și sol
Lumină: soare direct, dar crește și la semiumbră.
Udare: rară. Se descurcă la secetă datorită rizomilor adânci.
Sol: aproape orice sol, mai ales cele lucrate și bogate în azot.
Iarna: rizomii supraviețuiesc înghețului, iar planta repornește primăvara.
Înmulțire
Se extinde în două moduri.
Prin rizomi
Este metoda principală: fragmente de rizom, chiar și de 2–3 cm cu un nod, formează plante noi. Se extinde prin fragmente de rizom, deci prin divizare naturală. Orice lucrare care taie rizomii, freza, cultivatorul, săpatul superficial, îi mută și îi înmulțește.
Prin semințe
Spicele produc semințe, purtate de animale sau de vânt, dar răspândirea vegetativă este mult mai eficientă. Dacă vrei să-l seamănă intenționat, de exemplu pe un teren de pășunat, seamănă primăvara, superficial, pe sol curat.
Control în grădină și în cultură
Pentru control, scoate rizomii cu furca de grădină, nu cu freza, și acoperă solul cu mulci gros sau folie neagră.
- Sapă adânc cu furca, după ploaie, când solul este moale, și scoate manual toți rizomii, fără să-i rupi.
- Nu pune rizomii în compost, ci usucă-i la soare sau arde-i.
- Acoperă solul 1–2 sezoane cu folie neagră sau carton gros acoperit de 10 cm de mulci.
- Cosește repetat planta ca să-i epuizezi rezervele.
- Pe straturi, folosește culturi dese și înalte, care umbresc solul.
Prășitul superficial agravează adesea problema, pentru că împarte rizomii în fragmente care regenerează. Rezultatele se văd după 1–2 sezoane de lucru consecvent.
Boli și dăunători
| Simptom | Cauză | Soluție |
|---|---|---|
| Pete portocalii sau brune pe frunze | Rugini ale cerealelor | Poate trece pe cereale; elimină pirul din apropierea culturilor |
| Pulbere albă pe frunze | Făinare | Cosește și îndepărtează resturile |
| Boabe înlocuite cu mase negre în spic | Cornul secarei (Claviceps purpurea) | Nu consuma sau da animalelor spicele atacate; cosește înainte de coacere |
| Frunze îngălbenite, plante pipernicite | Larve de viermi sârmă sau afide | De obicei nu necesită tratament la planta spontană |
Toxicitate
Oameni: este sigur. Pisici: sigur, nu este toxic. Câini: sigur, nu este toxic; câinii și pisicile îl mestecă uneori ca să-și provoace voma. Atenție la spicele atacate de cornul secarei, care conțin alcaloizi toxici, și la aristele (măturile) spicelor care pot irita sau pătrunde în urechi și labe.
Utilizări
- Medicinal popular: rizomii uscați se folosesc în ceaiuri populare, cu efect diuretic. Se spală bine, se usucă și se fierb ușor; nu se folosesc în cantități mari și nu înlocuiesc tratamentul medical.
- Furaj: poate fi o hrană pentru animale, fiind consumat de vite și cai, mai ales tânăr, înainte de înflorire. Câinii și pisicile îl mănâncă uneori.
- Ecologic: rețeaua de rizomi fixează solul pe taluzuri și previne eroziunea.
- Alimentar de criză: rizomii măcinați s-au folosit istoric în vremuri grele, ca adaos la făină.
Cum îl deosebești de alte ierburi
Pirul se confundă ușor cu alte graminee din grădină și din pajiști. Câteva repere:
- Rizomii: sunt cel mai sigur semn. Smulge o tufă și caută rizomii albi, subțiri, cu noduri. Gramineele cu rădăcini fibroase, fără rizomi lungi, nu sunt pir.
- Frunza: la baza limbului are două urechiușe mici, care îmbrățișează tulpina, iar fața superioară este aspră, cu nervuri evidente.
- Spicul: spiculețele sunt așezate alternativ, cu latura lată spre axă, ca la grâu, de care pirul este înrudit.
- Cultura de cereale: pirul se află adesea în lanuri de grâu, unde îl poți confunda cu cerealele tinere, înainte de formarea spicului.
De ce se întoarce în fiecare an
Un rizom de pir poate sta în sol mulți ani, cu mugurii dormanți. Fiecare mugur are rezerve suficiente pentru o plantă nouă. Cât timp lăstarul este tăiat, planta își folosește rezervele din rizomi pentru a reface partea aeriană, ceea ce îi slăbește treptat. De aceea cosirea repetată, la fiecare 2–3 săptămâni, în sezon, dă rezultate în timp. Dimpotrivă, o singură săpare superficială, fără scoaterea rizomilor, face ca planta să revină mai deasă.
În straturile de legume, cea mai eficientă metodă este combinația dintre scoaterea manuală, mulcirea și o rotație cu culturi care umbresc solul, ca dovleceii sau cartofii. Pe un teren mare, un an de ogor negru, cu prașile repetate pe vreme uscată, scoate rizomii la suprafață, unde se usucă.
Pirul în pajiști și în agricultură
Pe pajiști, pirul tânăr este consumat de animale, dar când se lignifică, valoarea lui furajeră scade. În cultura de cereale pierderile apar prin concurența pentru apă și azot, așa că agricultorii îl combat prin arături adânci, rotația culturilor și, unde se aplică, erbicide specifice. În grădina familială, metodele manuale și mulcirea sunt suficiente dacă ești consecvent.
Curiozități
Rizomii pirului pot crește câțiva centimetri pe zi în sezonul cald și pot străbate chiar și straturi subțiri de asfalt sau folie, dacă găsesc o fisură. Din acest motiv, bordurile de plastic îngropate slab nu îl opresc. În grădinăritul ecologic, se spune că un strat de compost curat și mulci gros face mai mult decât orice plivit repetat.
Întrebări frecvente
De ce nu scap de pir cu freza?
Freza taie rizomii în bucăți mici și le împrăștie în tot terenul. Fiecare fragment cu un nod poate forma o plantă nouă, deci problema se înmulțește. Folosește furca de grădină, după ploaie, scoate rizomii întregi și acoperă apoi solul cu mulci gros sau folie neagră.
Cum scot pirul din grădină fără erbicide?
Sapă cu furca, după ploaie, scoate toți rizomii și usucă-i la soare sau elimină-i din grădină, fără a-i pune în compost. Apoi acoperă solul cu carton și 10 cm de mulci sau cu folie neagră timp de unul–două sezoane. Cosirea repetată slăbește planta.
Se poate folosi pirul în ceai?
Da, rizomii uscați se folosesc în ceaiuri populare, cu efect diuretic. Se culeg de pe terenuri curate, se spală și se usucă, apoi se fierb ușor. Nu se folosesc în cantități mari și nu înlocuiesc tratamentul medical; cere sfatul unui specialist dacă ai probleme renale.
Este pirul periculos pentru câini sau pisici?
Nu, pirul nu este toxic, iar câinii și pisicile îl mestecă adesea. Singurul risc este mecanic: spiculețele cu ariste pot pătrunde în urechi, nas sau între degete. Evită și spicele atacate de cornul secarei, care sunt toxice.
Când înflorește pirul?
Formează spice aplatizate din iunie până în august. Planta rezistă la secetă și la geruri de până la -30°C, iar rizomii supraviețuiesc iarna sub sol. Tocmai de aceea repornește în fiecare primăvară.