Petunii (Petunia)

Pe scurt despre petunii

Petuniile (Petunia) sunt printre cele mai populare flori de balcon și grădină din România, apreciate pentru înflorirea continuă și spectaculoasă, din mai până la primele înghețuri. Provenind din America de Sud, sunt plante perene în climatul lor natural, dar la noi se cultivă ca anuale, fiind extrem de sensibile la frig. Cu o îngrijire corectă, o singură plantă poate produce sute de flori în formă de pâlnie, în nuanțe de alb, roz, roșu, mov, violet, galben sau bicolore. Sunt ideale pentru jardiniere, ghivece suspendate și rabate, oferind culoare neîntreruptă pe tot parcursul sezonului cald.

Fișa plantei

Categorie

Plante de grădină

Tip

plantă erbacee

Amplasare

exterior

Lumină

soare direct

Udare

frecvent

Dificultate

ușoară

Temp. minimă

5 °C

Înălțime

până la 40 cm

Înflorire

mai – octombrie

Înmulțire

butași, semințe

Caracteristici

creștere rapidă

Toxicitate

sigură

Origine

America de Sud

Descriere și tipuri

Petunia formează tufe ramificate, cu frunze ușor lipicioase și pufoase, și flori în formă de trompetă care acoperă întreaga plantă atunci când este bine îngrijită. De-a lungul timpului au fost create numeroase grupe horticole, fiecare cu un rol diferit în amenajare:

• Grandiflora – flori mari (8-12 cm), spectaculoase, dar sensibile la ploaie, care le poate strica petalele.
• Multiflora – flori mai mici, dar mult mai numeroase și rezistente la intemperii, ideale pentru rabate.
• Milliflora – flori miniaturale (2-3 cm), compacte, foarte florifere.
• Surfinia – petunii cascadante, înmulțite prin butași (nu prin semințe), cu tulpini lungi care se revarsă spectaculos din ghivecele suspendate. Sunt cele mai îndrăgite pentru balcoane, fiind viguroase și extrem de florifere.

Surfinia este de fapt o marcă înregistrată, dar termenul a devenit denumirea uzuală pentru petuniile pendente, vegetative. Acestea se deosebesc de petuniile din semințe prin creșterea mai puternică și prin necesarul mai mare de hrană și apă.

Plantare

Petuniile se plantează afară abia după ce a trecut orice pericol de îngheț, de regulă după 1-15 mai, în funcție de regiune. Alege un loc însorit, deoarece la umbră plantele se alungesc și înfloresc slab. Pentru jardiniere și ghivece folosește un substrat universal de calitate, afânat și bine drenat, amestecat cu puțin compost. Asigură obligatoriu un strat de drenaj (argilă expandată, pietriș) la baza vasului și orificii de scurgere, fiindcă petuniile nu suportă apa stagnantă.

Plantează răsadurile la distanță de 20-30 cm una de alta, iar surfiniile mai rar, fiindcă ocupă mult spațiu. Pentru ghivecele suspendate, oferă fiecărei plante un volum generos de substrat (minim 5-7 litri), pentru o dezvoltare viguroasă. După plantare, udă bine și protejează plantele dacă se anunță nopți reci.

Îngrijire

Secretul petuniilor frumoase stă în trei reguli simple: apă, hrană și curățarea florilor trecute.

Udarea trebuie să fie regulată și consistentă. Pe timpul verii, ghivecele expuse la soare se usucă rapid, așa că udarea zilnică (uneori chiar de două ori pe zi pe caniculă) devine necesară. Udă la bază, dimineața sau seara, evitând stropirea florilor și a frunzelor. Atenție însă: substratul nu trebuie să rămână permanent îmbibat, ci doar constant umed.

Fertilizarea deasă este esențială, fiindcă petuniile sunt mari consumatoare de nutrienți. Folosește un îngrășământ lichid pentru plante cu flori, bogat în potasiu și fosfor, la fiecare 7-10 zile, sau chiar la fiecare udare în doză foarte diluată. Lipsa hranei se manifestă prin frunze gălbui (cloroză) și înflorire săracă. Surfiniile au nevoie de și mai multă fertilizare decât petuniile obișnuite.

Îndepărtarea florilor uscate (deadheading) stimulează apariția continuă de flori noi și împiedică planta să-și consume energia formând semințe. Rupe regulat florile ofilite împreună cu codița, pentru un aspect curat și o înflorire prelungită.

Cum obții o cascadă de flori

Pentru o tufă bogată și revărsată, alege soiuri cascadante (surfinia, petunii pendente) și aplică ciupitul: scurtează vârfurile tulpinilor tinere cu câțiva centimetri la plantare și, dacă plantele se alungesc, repetă operațiunea peste sezon. Ciupitul forțează ramificarea și împiedică creșterea filiformă, golașă.

Dacă spre mijlocul verii petuniile arată obosite, întinse și cu puține flori, fă o tăiere mai severă, scurtând tulpinile la jumătate. Combinată cu fertilizare și udare, această „tunsoare de reîntinerire” readuce planta la o nouă explozie de flori în 2-3 săptămâni. Soarele din belșug, hrana săptămânală și curățarea constantă completează rețeta unei cascade dense de culoare.

Înmulțire

Petuniile clasice se înmulțesc prin semințe, semănate în casă din februarie-martie. Semințele sunt foarte mici și au nevoie de lumină pentru a germina, deci se presară pe suprafața substratului, fără a fi acoperite. La 20-24 °C răsar în 7-14 zile. Răsadurile se repică în ghivece individuale și se călesc treptat înainte de plantarea afară.

Soiurile vegetative, precum surfinia și mulți hibrizi moderni, sunt sterile sau nu păstrează caracterele din semințe, așa că se înmulțesc prin butași. Se taie vârfuri de lăstari de 7-10 cm, se îndepărtează frunzele de jos și se pun la înrădăcinat în substrat umed sau în apă. La căldură și lumină, butașii formează rădăcini în 2-3 săptămâni. Astfel poți păstra plantele preferate de la un an la altul, dacă le ierni într-un spațiu luminos și ferit de îngheț.

Boli și dăunători

• Afide (păduchi de plante) – colonizează vârfurile fragede, deformând frunzele și florile; se combat cu săpun potasic sau insecticide specifice.
• Musculița albă – dăunător frecvent pe petunii, mai ales pe caniculă; folosește capcane lipicioase galbene și tratamente repetate.
• Păianjenul roșu – apare pe timp uscat și călduros, lăsând pânze fine și frunze decolorate; combate-l prin pulverizare cu apă și acaricide.
• Putregaiul rădăcinilor – cauzat de udarea excesivă și drenajul slab; previne-l asigurând un substrat bine drenat.
• Făinarea și pătarea frunzelor – boli fungice favorizate de umezeala pe frunze; udă la bază și asigură aer între plante.
• Cloroza – îngălbenirea frunzelor din cauza lipsei de fier sau a fertilizării insuficiente; corectează prin hrănire adecvată.

Curiozități

Numele Petunia provine din cuvântul „petun”, folosit de indigenii din America de Sud pentru tutun – iar petunia chiar este o rudă apropiată a plantei de tutun, ambele aparținând familiei Solanaceae, alături de roșii, cartofi și vinete. Multe soiuri de petunii răspândesc seara un parfum dulce, plăcut, care atrage fluturii de noapte. De asemenea, petunia a fost una dintre primele plante cu flori cultivate pe Stația Spațială Internațională, în cadrul experimentelor de grădinărit în spațiu.

Întrebări frecvente

De ce nu mai înfloresc petuniile mele?

Cele mai frecvente cauze sunt lipsa de soare, fertilizarea insuficientă și neîndepărtarea florilor uscate. Mută plantele la lumină directă, hrănește-le săptămânal cu îngrășământ pentru flori și curăță regulat florile trecute. Dacă tufa s-a alungit, o tăiere mai scurtă o va relansa.

Cât de des trebuie udate petuniile?

Vara, petuniile din ghivece se udă de regulă zilnic, iar pe caniculă chiar de două ori pe zi, deoarece se usucă rapid la soare. Verifică solul cu degetul: când suprafața s-a uscat, e momentul să uzi din nou, mereu la bază și fără a lăsa apă stagnantă.

Petuniile rezistă peste iarnă în România?

Afară, nu. Petuniile degeră la primul îngheț și se cultivă ca plante anuale. Le poți păstra doar dacă faci butași sau aduci plantele într-un spațiu luminos, răcoros și ferit de ger, însă majoritatea grădinarilor cumpără răsaduri noi în fiecare primăvară.

Care e diferența dintre petunie și surfinia?

Surfinia este un tip de petunie cascadantă, înmulțită exclusiv prin butași, cu tulpini lungi și pendente, ideală pentru ghivece suspendate. Petuniile obișnuite sunt de obicei mai compacte și pot fi crescute din semințe. Surfiniile au nevoie de mai multă apă și hrană decât petuniile clasice.