Chamaerops humilis este singurul palmier originar din Europa, răspândit natural pe coastele Spaniei, Italiei, Siciliei și ale Africii de Nord. Se numește „pitic” pentru că, în loc de un singur trunchi înalt, formează de regulă o tufă joasă, cu mai multe tulpini și frunze în formă de evantai.
Fișa plantei
- Categorie
- Plante exotice
- Tip
- arbore
- Amplasare
- ambele
- Lumină
- soare direct
- Udare
- rar
- Dificultate
- medie
- Temp. minimă
- −8 °C
- Înălțime
- până la 3 m
- Înmulțire
- drajoni, semințe
- Toxicitate
- sigură
- Origine
- Bazinul Mediteranei (sudul Europei și nordul Africii)
Este un palmier potrivit pentru România tocmai pentru că suportă bine seceta, soarele puternic și temperaturi de până la aproximativ -8 °C. Poate fi cultivat în ghiveci, cu iernare în spațiu luminos și răcoros, sau în grădină, în zonele mai blânde, cu protecție în iernile grele.
Citind mai departe, afli cum îl plantezi, cât de rar îl uzi, cum îl aperi de frig și cum obții plante noi din semințe sau din drajoni.
Descriere
Palmierul pitic crește încet. Un exemplar tânăr arată ca o tufă joasă, iar în zeci de ani poate ajunge la 2–3 metri înălțime, în condiții ideale chiar mai mult, cu mai multe trunchiuri acoperite de fibre brune. Frunzele sunt ca niște evantaie rigide, de 60–90 cm, în nuanțe de verde-gri sau verde-albăstrui, cu 15–25 de segmente. Pețiolul poartă spini ascuțiți pe margini.
Planta este de obicei dioică, adică există exemplare cu flori masculine și exemplare cu flori feminine. Florile galbene, mici, apar primăvara între frunze. Exemplarele feminine pot forma fructe mici, de 2–3 cm, brune-roșcate, dar nu sunt comestibile pentru oameni. Varietatea cu frunze argintii, cerifera, este mai rezistentă la secetă și foarte căutată.
Lumină și temperatură
Palmierul pitic cere soare direct, de preferat cel puțin 6 ore pe zi. La umbră crește subțire, cu frunze alungite și o formă mai puțin compactă. În apartament are nevoie de cea mai luminoasă fereastră, iar în sezonul cald îi prinde bine să stea afară, la soare.
Rezistența la frig este printre cele mai bune dintre palmieri: exemplarele adulte și bine înrădăcinate suportă, pentru scurt timp, în jur de -8 °C, mai ales dacă solul este uscat și locul este adăpostit de vânt. Exemplarele tinere și cele din ghiveci sunt mai sensibile, deoarece rădăcinile pot îngheța. În Câmpia de Vest, Oltenia și zona litoralului poate rămâne în grădină cu protecție; în zonele reci este mai sigur în ghiveci. Iernarea ideală: loc luminos, la 0–10 °C, cu umiditate redusă. Pe timpul verii suportă fără probleme peste 35 °C.
Plantele cumpărate din centre comerciale sunt adesea crescute în seră și pot avea frunze mai moi. Aclimatizează-le treptat la soarele puternic, într-un interval de 2–3 săptămâni, pentru a preveni arsurile. Dacă observi că vârfurile frunzelor se usucă la planta nou cumpărată, de obicei este un semn al trecerii de la aer umed la aer mai uscat.
Udare
Fiind un palmier de climat mediteranean, rezistă bine la secetă, deci udarea este rară. Vara, în ghiveci, udă bine, apoi lasă substratul să se usuce pe cel puțin 5 cm adâncime. De obicei înseamnă o udare pe săptămână, mai rar pe vreme mai răcoroasă. Planta plantată în grădină, după primul an, se descurcă singură cea mai mare parte a timpului și are nevoie de apă doar în perioadele lungi de secetă.
Iarna, udă foarte puțin: o dată la 3–4 săptămâni în casă, deloc în exterior sub acoperire. Excesul de apă combinat cu frigul este cauza principală a pierderii palmierilor, pentru că rădăcinile și inima plantei putrezesc ușor. Pe frunze nu este nevoie de pulverizare.
Sol și fertilizare
Alege un sol foarte bine drenat. Un amestec bun conține pământ de flori, nisip grosier sau pietriș fin și puțină argilă. Palmierul pitic acceptă soluri sărace, uscate, chiar calcaroase. În grădină, plantează-l pe o pantă mică sau pe un loc ridicat, ca apa să nu băltească în jurul rădăcinilor.
Fertilizează moderat. Din aprilie până în august, o dată pe lună, folosește un îngrășământ special pentru palmieri sau unul echilibrat cu microelemente, la jumătate din doză. Lipsa de magneziu sau potasiu se vede prin îngălbenirea frunzelor mai bătrâne. Repotează la 2–3 ani, primăvara, în ghiveci doar puțin mai mare, cu pământ nou. Rădăcinile sunt sensibile, deci evită să le rupi.
Înmulțire
Chamaerops humilis se înmulțește din semințe sau prin separarea drajonilor, adică a lăstarilor care cresc la baza tufei.
Semințe
- Culege fructe coapte, de culoare brună, toamna. Îndepărtează pulpa, pentru că ea împiedică germinarea.
- Înmoaie semințele 2–3 zile în apă călduță, schimbând apa zilnic.
- Sădește-le la 1–2 cm adâncime într-un amestec de turbă și nisip, într-un ghiveci adânc.
- Ține substratul umed și cald, la 25–30 °C, într-un loc luminos.
Germinarea este lentă și neregulată: poate dura de la 2 până la 6 luni, uneori mai mult. Plantulele cresc foarte încet, iar frunzele în evantai apar abia după primii ani.
Drajoni
- Primăvara, alege un lăstar lateral bine format, cu rădăcini proprii și cel puțin câteva frunze.
- Dezgroapă ușor pământul și separă-l cu un cuțit curat sau o lopată mică, păstrând cât mai multe rădăcini.
- Pudrează locul tăieturii de pe planta-mamă cu cărbune sau fungicid.
- Plantează drajonul într-un ghiveci cu substrat drenant, ține-l la umbră ușoară și udă puțin până prinde.
Metoda este mai rapidă decât semințele și păstrează caracterele plantei-mamă, inclusiv culoarea frunzelor.
Sunt disponibile și forme cu mai multe trunchiuri decorative, cultivate în pepiniere. Dacă plantezi palmierul în grădină, alege un loc definitiv de la început, pentru că transplantarea unui exemplar matur cu rădăcini bine dezvoltate este dificilă. Lasă spațiu pentru lățimea tufei, de 2–3 metri, mai ales dacă nu elimini drajonii.
Tăiere
Tăierea este minimă. Scoate numai frunzele complet uscate sau rupte, cât mai aproape de trunchi, cu foarfecă sau fierăstrău mic, purtând mănuși din cauza spinilor. Nu tăia frunzele verzi sau pe cele doar îngălbenite, pentru că planta își recuperează din ele nutrienți. Poți elimina și o parte din drajoni, dacă vrei un palmier cu trunchiuri puține.
Pentru iernarea în grădină, ridică ușor pământul în jurul trunchiului, adaugă mulci de 10 cm și acoperă coroana în nopțile cu ger sever, cu o pânză de iută sau agrotextil, nu cu folie, care reține umezeala. Îndepărtează acoperirea în zilele blânde, ca să nu se dezvolte mucegaiul.
Boli și dăunători
| Simptom | Cauză | Soluție |
|---|---|---|
| Frunze brune, inima plantei moale | Putrezire din cauza apei și a frigului | Reduci udarea, protejezi de ploi iarna, tratezi cu fungicid cuprat |
| Vârfuri uscate ale segmentelor | Aer uscat, secetă sau sare în sol | Uzi profund, dar rar, speli periodic solul cu apă multă |
| Pete maronii pe frunze | Ciuperci favorizate de umezeală | Îndepărtezi frunzele bolnave, eviți udarea frunzelor, aplici fungicid |
| Depuneri cerate, albe, pe frunze | Păduchi lânoși sau cohilii | Ștergi cu alcool, tratezi cu ulei horticol sau săpun insecticid |
| Frunze îngălbenite, mai ales cele bătrâne | Lipsă de magneziu sau potasiu | Aplici îngrășământ pentru palmieri cu microelemente |
| Găuri în trunchi, frunze rupte din centru | Gărgărița roșie a palmierului (în zone calde) | Inspectezi des, anunți autoritățile fitosanitare, tratezi la primele semne |
Toxicitate
Palmierul pitic este considerat sigur, nu este otrăvitor pentru oameni și animale.
- Oameni: nu este toxic. Pericolul principal sunt spinii de pe pețiolii frunzelor, care pot răni.
- Pisici: nu este toxic, dar frunzele aspre pot cauza o ușoară iritație digestivă dacă sunt mestecate.
- Câini: nu este toxic; atenție la spini, care pot răni botul și labele.
Utilizări
Se folosește ca plantă ornamentală solitară sau în grupuri, în grădini cu aspect mediteranean, pe terase, în jardiniere mari și în curți luminoase. Se combină bine cu lavandă, măslin și plante suculente. În țările mediteraneene, frunzele au fost folosite la împletituri, coșuri și mături, iar mugurele central, „inima de palmier”, este comestibil, dar recoltarea ucide planta. Nu este recomandat consumul fructelor sau al altor părți fără îndrumare.
Întrebări frecvente
Rezistă palmierul pitic iarna în România?
Exemplarele adulte, bine înrădăcinate, suportă pentru scurt timp aproximativ -8 °C, cu sol uscat și loc adăpostit. În zonele reci este mai sigur în ghiveci, iernat la 0–10 °C într-un loc luminos. Cea mai mare problemă este umezeala combinată cu frigul, care putrezește inima plantei, deci protejează-l de ploi.
Cât de des trebuie udat palmierul pitic?
Rar. Vara, în ghiveci, aproximativ o dată pe săptămână, după ce substratul s-a uscat pe 5 cm adâncime. În grădină, după primul an, doar în perioadele lungi de secetă. Iarna, o dată la 3–4 săptămâni în casă și deloc în exterior sub acoperire. Excesul de apă este principalul pericol.
Cât de repede crește Chamaerops humilis?
Foarte încet. Un exemplar tânăr crește câțiva centimetri pe an, iar pentru a atinge 2–3 metri sunt necesari zeci de ani. Creșterea este mai rapidă în sol drenat, la soare puternic și cu fertilizare moderată. De aceea, mulți cumpără exemplare mai mari, deși sunt mai scumpe.
Cum înmulțesc palmierul pitic din drajoni?
Primăvara, alege un lăstar lateral cu rădăcini proprii și separă-l cu un cuțit curat, păstrând cât mai multe rădăcini. Plantează-l într-un substrat nisipos, ține-l la umbră ușoară și udă puțin. Metoda este mai rapidă decât semințele și păstrează caracterele plantei-mamă, inclusiv culoarea frunzelor.
Palmierul pitic are trunchi sau rămâne tufă?
De regulă formează o tufă cu mai multe tulpini, pentru că produce permanent drajoni la bază. Dacă îndepărtezi lăstarii laterali, poți obține un palmier cu unul sau câteva trunchiuri, acoperite de fibre brune. Cu timpul, trunchiurile pot ajunge la 2–3 metri.