Pachysandra terminalis este un subarbust pitic veșnic verde, folosit în toată lumea ca acoperitor de sol în locurile umbrite. O cauți dacă ai un colț întunecos, sub copaci, la nordul casei sau între arbuști, unde iarba nu prinde și vrei un covor verde, curat, tot anul.
Fișa plantei
- Categorie
- Plante de grădină
- Tip
- plantă erbacee
- Amplasare
- exterior
- Lumină
- umbră
- Udare
- moderat
- Dificultate
- ușoară
- Temp. minimă
- −25 °C
- Înălțime
- până la 25 cm
- Înflorire
- aprilie, mai
- Înmulțire
- divizare
- Toxicitate
- toxică la ingerare
- Origine
- Japonia și China
Este o plantă ordonată, care se extinde încet prin stoloni subterani, nu agresiv, și formează în câțiva ani o pătură deasă ce împiedică buruienile. Florile sunt mici și albe, discrete, dar planta este apreciată mai ales pentru frunze, care rămân decorative și iarna.
Mai jos afli cum o plantezi, cum o uzi, cum o înmulțești prin divizare, ce boli o pot afecta și ce trebuie să știi despre toxicitatea ei.
Descriere
Pachysandra formează covoare joase, de 20–25 cm înălțime, din tulpini erecte, care pornesc din rizomi subterani. Frunzele sunt grupate în rozete la vârful tulpinilor, ovale sau în formă de lopată, de 5–10 cm, cu margini dințate în treimea superioară, lucioase și de un verde închis. Rămân pe plantă tot anul în climatul nostru, deși în ierni geroase fără zăpadă pot căpăta nuanțe arse la margini.
Înflorirea are loc în aprilie și mai. Florile sunt mici, albe sau crem, adunate în spice scurte, drepte, de 3–5 cm, deasupra frunzelor. Sunt discrete, dar au un parfum ușor, iar polenul atrage albinele de primăvară. Unele flori sunt masculine, în vârful spicului, iar cele feminine în bază. Fructele sunt rare și nu prezintă importanță ornamentală.
Există soiuri cu frunze pestrițe, cu margini albe, precum „Variegata”, care sunt mai delicate și cresc mai încet decât forma tipică. Planta nu urcă și nu se agață, rămâne tot timpul joasă.
Lumină și temperatură
Pachysandra este o plantă de umbră. Crește bine la umbră deasă și la semiumbră, iar la soare direct frunzele se decolorează în galben, se ard și planta cere multă apă. Un loc sub copaci cu frunze căzătoare sau pe fața nordică a unei clădiri îi priește.
Rezistă la geruri de până la aproximativ -25°C, ceea ce acoperă aproape toată România, inclusiv zonele deluroase. Iarna, în absența zăpezii și cu vânt uscat, vârfurile frunzelor se pot arde. Se refac primăvara. Căldura excesivă de peste 35°C, mai ales fără apă, o stresează, dar la umbră suportă bine vara.
Udare
Udarea este moderată. În primul an, după plantare, ține solul uniform umed, cu o udare pe săptămână, dacă nu plouă. După instalare, planta își asigură singură necesarul în anii normali, iar în verile secetoase îi dai o udare bună la 7–10 zile.
Nu lăsa solul să se usuce complet timp îndelungat, pentru că frunzele se îngălbenesc și cad. În același timp, apa stagnantă și solul permanent ud duc la putrezirea tulpinilor. Uzi dimineața, la baza plantelor, nu peste frunze, ca să reduci riscul bolilor foliare.
Sol și fertilizare
Preferă un sol reavăn, bogat în humus, bine drenat, cu pH ușor acid până la neutru. Pe sol calcaros, foarte alcalin, frunzele pot îngălbeni (cloroză), caz în care aplici un îngrășământ cu fier sau corectezi pH-ul cu turbă. Înainte de plantare, amestecă în sol compost sau frunze putrezite pe 15–20 cm adâncime.
Fertilizarea se face o dată pe an, primăvara devreme, cu compost sau cu un îngrășământ granulat echilibrat cu eliberare lentă. Un strat de 3–5 cm de mulci din frunze mărunțite sau scoarță păstrează umezeala și suprimă buruienile în primul an. Toamna lasă frunzele căzute de la copaci să se descompună peste covor, dacă nu formează un strat gros care acoperă planta.
Înmulțire
Pachysandra se înmulțește cel mai sigur prin divizare, adică prin separarea bucăților de covor cu rizomi și rădăcini. Metoda este rapidă, simplă și păstrează intact soiul.
Divizarea covorului
- Alege primăvara devreme, înainte de apariția frunzelor noi, sau toamna, la sfârșitul lui septembrie.
- Udă bine covorul cu o zi înainte, ca pământul să se desprindă ușor.
- Cu o lopată ascuțită, taie bucăți de 10–15 cm, fiecare cu mai multe tulpini și cu rădăcini sau bucăți de rizom.
- Ridică bucățile cu pământ, ca rădăcinile să nu rămână expuse, și plantează-le în aceeași zi.
- Plantează la 20–30 cm distanță unele de altele, la aceeași adâncime la care au crescut, și udă imediat.
- Mulcește și ține solul umed 4–6 săptămâni. În 2–3 ani spațiul se acoperă complet.
Dacă ai nevoie de multe plante, poți tăia și rizomi lungi în segmente cu 2–3 muguri, dar divizarea simplă a tufei dă rezultate mai rapide. Pachysandra este scumpă la plantă, deci o plantație existentă poate fi extinsă gratuit prin această metodă.
Tăiere
În general nu necesită tăiere. Poți tunde covorul la 8–10 cm, primăvara devreme, înainte de creșterea nouă, ca să-l îndesești și să-l întinerești, mai ales dacă frunzele sunt arse de iarnă sau vechi. Același procedeu se aplică când covorul a crescut prea sus sau când vrei să limitezi marginile. Toamna, curăță frunzele uscate ale copacilor ca să nu înăbușe planta.
Boli și dăunători
| Simptom | Cauză | Soluție |
|---|---|---|
| Pete brune, neregulate pe frunze, tulpini înnegrite | Volutella pachysandrae, ciupercă ce produce arsura frunzelor și a tulpinilor | Rărește covorul, taie și arde părțile bolnave, evită udarea pe frunze, tratează cu fungicid |
| Frunze îngălbenite, cu nervuri verzi | Cloroză din sol prea alcalin sau lipsă de fier | Aplică îngrășământ cu fier chelat sau acidifică ușor solul cu turbă |
| Frunze ofilite, galbene, tulpini moi la bază | Putrezire din cauza solului prea ud | Îmbunătățește drenajul, redu udarea, scoate plantele afectate |
| Frunze cu pete galbene, mici, cu aspect prăfuit dedesubt | Păianjenul roșu (acarieni), în vara caldă și uscată | Spală frunzele cu apă, mărește umiditatea, aplică acaricid sau săpun insecticid |
| Frunze roase, urme lucioase | Melci și limacși | Strânge-i manual sau folosește granule cu fosfat de fier |
Toxicitate
Pachysandra terminalis este considerată toxică la ingerare, deși toxicitatea este în general ușoară. Conține alcaloizi steroidici. Ingerarea poate da greață, vărsături și diaree la oameni, iar pisicile și câinii pot avea simptome digestive similare dacă mestecă frunzele în cantitate. Sucul poate irita pielea sensibilă.
Nu consuma nicio parte din plantă și nu lăsa copiii mici să se joace în covor fără supraveghere. Dacă animalul a mâncat din plantă și vomită insistent, consultă medicul veterinar.
Utilizări
Pachysandra este în primul rând un acoperitor de sol ornamental, ideal sub arbori, între arbuști, pe taluzuri umbrite, la marginea gardurilor și în jurul copacilor, unde alte plante se chinuie. Se asociază cu ferigi, hosta, heucheră, brândușe și ghiocei. În grădinile în stil japonez este o plantă clasică, din țara de unde provine.
Nu are utilizări culinare, iar utilizările din medicina tradițională asiatică nu sunt confirmate suficient pentru autotratament. Rolul ei este decorativ și practic, ca înlocuitor al gazonului în locuri unde iarba nu crește.
Sfaturi de plantare
Pentru un covor eficient, plantează 8–12 plante pe metru pătrat, în funcție de cât de repede vrei să acoperi suprafața. Pregătește solul eliminând buruienile perene, pentru că după acoperire e greu să le scoți. Un strat de mulci printre plante ajută la început, până când covorul se închide.
Plantarea se face cel mai bine primăvara devreme sau toamna, ca să aibă timp de înrădăcinare înainte de caniculă sau îngheț. Planta nu rezistă la trafic frecvent, deci nu o așeza pe alei. Pe pante o ancorezi bine și previne eroziunea.
Dacă observi pete în care planta moare, verifică întâi cauzele: umbră prea uscată, drenaj slab sau boală. Completează golurile cu bucăți divizate din marginile covorului, ca să nu cumperi plante noi. Evită să calci covorul când este ud, pentru că tulpinile se rup ușor și bolile se răspândesc pe încălțăminte.
În ghivece mari, la umbră, se poate folosi ca fundal verde, dar iarna ghiveciul trebuie protejat, pentru că rădăcinile au nevoie de mai multă protecție decât în pământ. Soiurile pestrițe se comportă mai bine într-o semiumbră luminoasă.
Întrebări frecvente
Crește pachysandra la umbră deasă?
Da, este una dintre cele mai bune plante acoperitoare pentru umbră deasă și semiumbră, inclusiv sub copaci mari. La soare direct frunzele se decolorează și se ard, iar planta cere multă apă. Pregătește solul cu compost sau frunze putrezite și menține-l reavăn, nu ud, pentru o creștere sănătoasă.
Cum înmulțesc pachysandra prin divizare?
Primăvara devreme sau toamna, tai cu lopata bucăți de covor de 10–15 cm, cu tulpini și rădăcini, le ridici cu pământ și le plantezi imediat la 20–30 cm distanță. Uzi bine și mulcești. Ține solul umed 4–6 săptămâni. Spațiul dintre plante se acoperă în aproximativ doi sau trei ani.
De ce se îngălbenesc frunzele de pachysandra?
Cauzele frecvente sunt soarele prea puternic, solul prea alcalin (cloroză), seceta prelungită sau, invers, solul prea ud. Mută sau umbrește planta, verifică pH-ul și umezeala și aplică îngrășământ cu fier dacă nervurile rămân verzi. Dacă apar pete brune, vezi de boala Volutella și taie părțile afectate.
Este pachysandra toxică pentru câini și pisici?
Este considerată ușor toxică la ingerare, din cauza alcaloizilor steroidici. Mestecarea frunzelor poate provoca vărsături, diaree și greață la oameni, pisici și câini. Pericolul este redus, dar nu lăsa animalele să rodă covorul și cere ajutor veterinar dacă vărsăturile persistă.
Cât de repede se extinde pachysandra?
Încet și ordonat. Plantele noi, puse la 20–30 cm distanță, formează un covor continuu în aproximativ doi sau trei ani, prin rizomi subterani. Nu este invazivă ca vinca sau iedera, dar poate depăși marginile. Poți tăia periodic marginile cu lopata ca să o ții în limitele dorite.
Rezistă pachysandra iarna în România?
Da, suportă geruri de aproximativ -25°C, deci iernează în aproape toată țara fără protecție. Frunzele rămân verzi, dar în ierni cu vânt uscat și fără zăpadă marginile pot arde. Primăvara devreme poți tăia covorul la 8–10 cm pentru a-l întineri; planta se reface repede.