Nucul negru (Juglans nigra) este un arbore exotic de talie mare, originar din America de Nord, apreciat pentru lemnul lui închis la culoare și foarte valoros. În România a fost introdus ca arbore de parc, dar și în plantații forestiere, unde dă rezultate bune în zona de câmpie și în cea deluroasă.
Fișa plantei
- Categorie
- Plante exotice
- Tip
- arbore
- Amplasare
- exterior
- Lumină
- soare direct
- Udare
- moderat
- Dificultate
- medie
- Temp. minimă
- −30 °C
- Înălțime
- până la 35 m
- Înflorire
- mai, iunie
- Înmulțire
- altoire, semințe
- Toxicitate
- toxică la ingerare, toxică pentru câini
- Origine
- America de Nord
Ajunge la 40–45 m înălțime în patria de origine, în condiții bune, așa că are nevoie de mult spațiu. Dacă te gândești să-l plantezi, trebuie să știi un lucru important: rădăcinile și frunzele lui eliberează juglonă, o substanță care împiedică creșterea multor plante din jur și care este toxică pentru unele animale.
Mai jos găsești descrierea, locurile din țară unde se cultivă, cerințele, înmulțirea, toxicitatea și utilizările.
Descriere
Nucul negru este un arbore de talie mare, cu tulpina înaltă, dreaptă și bine elagată (curățată de ramuri jos) atunci când crește în masiv. Scoarța este brună și dezvoltă de timpuriu un ritidom adânc brun-negricios. Coroana este mare, globuloasă.
Lujerii sunt groși, nelucitori, scurt pubescenți, iar cei de doi ani devin glabri mat. Mugurii sunt alterni, cenușii-tomentoși; cei laterali sunt mici, globuloși, uneori câte doi suprapuși. Frunzele sunt imparipenat compuse, adică cu foliolă terminală, și pot ajunge la 40 cm. Au 15–23 de foliole acuminate, serate, pubescente și glanduloase pe dos, iar foliola terminală este mai mică. Frunzele strivite au un miros aromat puternic.
Florile sunt unisexuate, pe același arbore, iar înflorirea are loc în mai–iunie. Fructele sunt nuci cu coaja verde, groasă, care conține o nucă foarte tare, cu miez comestibil, dar ușor amar, mult mai greu de spart decât cel al nucului obișnuit.
Răspândire și habitat
În America de Nord, nucul negru formează amestecuri cu stejarul roșu, nucul american (caria) și ienupărul de Virginia. Crește în lunci și poate urca până la 1000 m altitudine.
În România a fost introdus ca arbore de parc și în plantații forestiere, de exemplu la Zăvoi-Herasca (IF), Lighed (TM), Modova Nouă și Fântânele (BC). Rezultate bune se obțin în zona de câmpie și în cea deluroasă, sub 500 m altitudine.
Cerințe: lumină, sol, climă
- Lumină: soare direct, fără concurență de la alți arbori înalți.
- Sol: profund, fertil, reavăn, bine drenat, de preferință pe terenuri de lunci sau pe versanți blânzi. Nu se potrivește pe soluri compacte, pietroase sau uscate.
- Apă: udare moderată; tânărul pom are nevoie de apă în primii ani.
- Climă: rezistă la ger până la aproximativ -30 °C. Lăstarii tineri pot suferi la înghețurile târzii de primăvară.
Înmulțire
Din semințe
- Toamna, adună nucile coapte și scoate coaja verde, purtând mănuși, pentru că pătează puternic pielea.
- Păstrează nucile la rece și umed (stratificare) peste iarnă, în nisip umed, la aproximativ 0–5 °C.
- Primăvara, seamănă-le la 5–8 cm adâncime, într-un loc cu sol profund.
Plantele tinere formează rapid o rădăcină pivotantă, deci mută-le devreme la locul definitiv; transplantarea ulterioară este dificilă.
Altoire
Pentru soiurile selecționate pentru nuci sau lemn, se folosește altoirea pe portaltoi din semințe. Metoda este dificilă, deci este lăsată de obicei în seama pepinieriștilor.
Cultivare în grădină
Nucul negru este potrivit doar pentru terenuri mari. Ca să nu ai probleme, plantează-l la cel puțin 20 m de grădina cu legume, pomi fructiferi și plante sensibile. Juglona din rădăcini și frunze inhibă creșterea roșiilor, cartofilor, măcrișului și multor altor specii. Frunzele căzute pot fi compostate doar după o descompunere îndelungată.
La plantare, alege puieți de 1–2 ani și sapă o groapă adâncă, pentru că rădăcina pivotantă nu iartă îndoirea. Mulcește la bază, protejează puietul de rozătoare și udă regulat în primii ani. Nucul negru crește de obicei mai încet la început decât nucul comun, apoi accelerează. Fructifică după mulți ani, de regulă după 10–15 ani de la plantare.
Dacă ai deja un nuc negru în grădină, nu planta aproape de el roșii, ardei, cartofi sau mere și pere, pentru că sunt sensibile la juglonă. Plantele rezistente includ multe graminee, ferigi, iederă sau soiurile de plante de umbră. Frunzele căzute se strâng și se compostează separat, în grămezi lăsate să se descompună un an sau doi.
Boli și dăunători
| Simptom | Cauză | Soluție |
|---|---|---|
| Pete negre pe frunze și fructe, cădere timpurie | Antracnoză și alte pătări foliare | Strânge frunzele căzute, rărește coroana |
| Frunze roase, gale sau deformări | Acarieni și insecte defoliatoare | Monitorizează și tratează doar la atacuri mari |
| Ramuri uscate, scoarță cu cancere | Ciuperci patogene ale scoarței | Taie ramurile bolnave și dezinfectează unealta |
| Lăstari înghețați primăvara | Înghețuri târzii | Alege terenuri ferite de curenți reci |
Toxicitate
- Oameni: toxic la ingerare, mai ales fructele mucegăite și coaja verde. Nucile curățate sunt comestibile, dar sensibilii la alergia de nuci trebuie să le evite.
- Pisici: nu sunt raportate cazuri frecvente, dar evită să le lași să mestece nuci putrede sau coaje.
- Câini: toxic. Nucile mucegăite pot provoca tremurături și convulsii, iar coaja și rumegușul pot irita tubul digestiv. Cere sfatul veterinarului dacă animalul le-a consumat.
De asemenea, rumegușul proaspăt de nuc negru poate fi toxic pentru cai dacă este folosit ca așternut.
Utilizări
- Lemn: foarte valoros, cu duramen brun-închis, folosit la mobilă fină, furnire, patul armelor și instrumente.
- Fructe: miezul nucilor este comestibil, cu aromă puternică; coaja foarte tare se sparge greu.
- Ornamental: arbore de parc, cu coroană mare și frunziș elegant.
- Coaja verde: folosită tradițional la vopsit în maro, dar pătează profund mâinile și hainele.
În silvicultură, nucul negru este apreciat pentru creșterea relativ rapidă și pentru calitatea lemnului. Plantațiile se fac pe soluri bune, profunde, de câmpie și de luncă, cu o distanță mare între arbori. Cu o tăiere de formare atentă în primii ani, pentru un trunchi drept, fără bifurcații, se obține lemn de calitate superioară. Crengile laterale de pe trunchi se elimină treptat, iarna.
Fructele cad toamna. Dacă vrei să le folosești, adună-le imediat, scoate coaja verde purtând mănuși și lasă nucile la uscat într-un loc aerisit, ca să nu mucegăiască. Mucegaiul de pe nuci poate fi periculos pentru animale și pentru oameni.
Spre deosebire de nucul comun, nucul negru are lemn mai închis la culoare, iar nucile lui sunt mai mici, cu coaja mult mai groasă și mai grea de spart.
Curiozități
Fenomenul prin care o plantă inhibă creșterea alteia din apropiere, numit alelopatie, este foarte bine studiat la nucul negru. Încă din antichitate se știa că sub nuc nu crește aproape nimic, iar juglona, descoperită mai târziu, a explicat observația.
Întrebări frecvente
De ce nu cresc plante sub nucul negru?
Rădăcinile, frunzele și coaja fructelor eliberează juglonă, o substanță care inhibă germinarea și creșterea multor plante, de exemplu a roșiilor, cartofilor sau a unor pomi. Efectul se numește alelopatie. De aceea, plantează nucul negru departe de grădina cu legume și de pomii fructiferi.
Este nucul negru toxic pentru câini?
Da. Nucile mucegăite pot provoca tremurături și convulsii, iar coaja verde și rumegușul pot irita digestia. Nu lăsa câinele să mestece nuci căzute sub arbore. Dacă a mâncat nuci vechi sau mucegăite, mergi cât mai repede la veterinar.
Cât crește nucul negru și cât spațiu cere?
În patria lui de origine poate ajunge la 40–45 m înălțime, cu o coroană mare, globuloasă. În România este potrivit pentru parcuri și terenuri largi. Plantează-l la distanță mare de clădiri și de grădina de legume, la cel puțin 20 m.
Cum se seamănă nucul negru?
Toamna, adună nucile coapte și scoate coaja verde purtând mănuși. Stratifică-le peste iarnă în nisip umed, la rece, iar primăvara seamănă-le la 5–8 cm adâncime. Mută puieții devreme, pentru că formează rapid o rădăcină pivotantă și suportă greu transplantarea tardivă.
În ce zone din România se cultivă nucul negru?
A fost introdus ca arbore de parc, dar și în plantații forestiere în zona de câmpie și cea deluroasă, sub 500 m altitudine, de exemplu la Zăvoi-Herasca, Lighed, Modova Nouă și Fântânele. În zonele mai înalte sau cu înghețuri târzii frecvente rezultatele sunt mai slabe.