Murul de pădure (Rubus fruticosus) este un arbust indigen, melifer, cu lăstari târâtori sau arcuiți, ghimpoși și păroși, răspândit în pădurile țării noastre, în special în regiunea dealurilor. Se caută pentru murele negre, lucioase, dulci-acrișoare, pentru florile utile albinelor și, uneori, pentru a ști cum să-l ții sub control în grădină.
Fișa plantei
- Categorie
- Arbori și arbuști, Plante medicinale
- Tip
- arbust
- Amplasare
- exterior
- Lumină
- semiumbră, soare direct
- Udare
- moderat
- Dificultate
- ușoară
- Temp. minimă
- −20 °C
- Înălțime
- până la 3 m
- Înflorire
- mai – august
- Înmulțire
- drajoni, marcotaj, semințe
- Caracteristici
- gard viu
- Toxicitate
- sigură
- Origine
- Spontană în România, Europa
În continuare găsești descrierea plantei, cerințele ei, metodele de înmulțire, bolile frecvente, utilizările fructelor și ale frunzelor, precum și câteva sfaturi pentru culesul în siguranță. Este un arbust rezistent și dătător de recoltă, dar care se extinde ușor dacă nu-l supraveghezi.
Descriere
Murul de pădure are lăstari târâtori și arcuiți, ghimpoși și păroși, care se înrădăcinează la vârf când ating solul. Poate forma tufișuri înalte de până la 3 m și întinse pe suprafețe mari. În realitate, numele Rubus fruticosus acoperă un grup de microspecii foarte asemănătoare, greu de deosebit chiar și pentru specialiști. Frunzele sunt compuse, cu 3–5 foliole dințate, verzi deasupra și mai deschise dedesubt.
Florile sunt mici, albe sau roz-pal, grupate în raceme scurte. Înflorirea are loc de obicei din iunie până în august, uneori până în septembrie, în funcție de altitudine și de an. Fructele sunt polidrupe cărnoase, globuloase, de culoare neagră-lucioasă, care se desprind greu de peduncul. Se coc de la sfârșitul verii până toamna, treptat.
Răspândire și habitat
Se găsește în pădurile și tufărișurile din România, în special în regiunea dealurilor, în poieni, la marginea pădurilor, în tăieturi, pe lângă garduri și pe terenuri abandonate. Preferă locurile umbrite parțial, cu sol bogat, dar se adaptează și la soluri sărace. În Europa este una dintre cele mai comune specii de Rubus.
Cerințe: lumină, sol, climă
Crește bine în semiumbră, dar fructifică mai abundent la soare direct. Rezistă la ger până la aproximativ -20 °C; în iernile foarte aspre, vârfurile lăstarilor pot degera. Sol: afânat, bogat în humus, umed, dar drenat; tolerează o gamă largă de soluri, de la ușor acide la calcaroase.
Udarea este moderată, mai ales în timpul fructificării, la secetă. Un strat de mulci păstrează umezeala. Fertilizarea este rareori necesară; compostul primăvara dă rezultate bune.
Înmulțire
Prin marcotaj
Cea mai simplă metodă, pe care planta o face singură. Vara, apleacă un lăstar și îngroapă-i vârful la 10 cm adâncime, fixat cu un cârlig. După 4–8 săptămâni apar rădăcini; taie lăstarul și plantează noua plantă toamna sau primăvara.
Prin drajoni
Dezgroapă lăstarii care răsar din rădăcină, în jurul tufei, cu o parte din rădăcini, toamna sau primăvara devreme, și plantează-i în locul dorit. Rata de reușită este foarte bună.
Din semințe
Semințele se scot din fructe coapte, se spală și se stratifică la rece 3 luni, apoi se seamănă primăvara. Răsăresc neuniform, iar plantele nu sunt identice cu planta-mamă, mai ales în cazul microspeciilor sau al hibrizilor.
Cultivare în grădină
Plantează la 1,5–2 m distanță și conduce lăstarii pe sârmă sau spalier. După fructificare, taie lăstarii care au rodit, la nivelul solului, și leagă lăstarii noi. Pe terenuri sărace, planta se instalează singură; pentru a o ține sub control, taie periodic lăstarii târâtori și îndepărtează vârfurile care se înrădăcinează. Soiurile cultivate fără ghimpi sunt mai comode, dar mai pretențioase la ger.
Boli și dăunători
| Simptom | Cauză | Soluție |
|---|---|---|
| Pete roșii-purpurii pe lăstari, uscare | Antracnoza, bolile lăstarilor | Taie și arde lăstarii atacați, rărește tufa |
| Pustule portocalii pe dosul frunzelor | Rugina murului (Phragmidium bulbosum) | Strânge frunzele, evită udarea pe frunze |
| Fructe cenușii, mucegăite | Putregai cenușiu (Botrytis) | Recoltează la timp, aerisește tufa |
| Fructe cu părți uscate, drupe mici | Acarianul murului (Acalitus essigi) | Taie și distruge lăstarii atacați, curăță tufa |
Toxicitate
Murele sunt sigure pentru oameni, câini și pisici. Fructele sunt comestibile, iar frunzele se folosesc în ceaiuri, cu măsură. Atenție la ghimpi, care pot răni mâinile și labele animalelor. Culege fructele doar din locuri curate, departe de drumuri circulate sau de culturi tratate cu pesticide, și spală-le înainte de consum.
Utilizări
Gustul murelor este dulce-acrișor, destul de plăcut; totuși se consumă în măsură mai redusă în stare proaspătă, deoarece conținutul în substanțe tanante le dă un gust ușor astringent. Sunt mult folosite la prepararea siropurilor, sucurilor, dulcețurilor, jeleului și marmeladei. Prin fermentare, din mure se obține vin și lichior. Sunt folosite și în industria farmaceutică pentru obținerea acelorași preparate ca și a celor din zmeură.
Frunzele uscate se folosesc în ceaiuri cu proprietăți astringente, iar planta este valoroasă ca meliferă: florile oferă nectar și polen albinelor, bondarilor și fluturilor mult timp în sezon. Tufele hrănesc și adăpostesc păsările și mamiferele mici, iar în terenuri degradate fixează solul.
Curiozități
Murele coapte târziu, după ploile reci de toamnă, se strică repede din cauza mucegaiului, așa că cele mai bune se culeg pe vreme uscată. Nu există un număr exact al microspeciilor din grupul Rubus fruticosus, în Europa fiind descrise sute.
Murul este o plantă pionier, care colonizează rapid terenurile defrișate sau arse și pregătește terenul pentru pădure. Ghimpii protejează lăstarii tineri de erbivore, iar tufele de mur sunt locuri bune de cuibărit pentru păsările mici.
Cum culegi murele
Murele se coc treptat, deci ai de recoltat de mai multe ori, la intervale de câteva zile. Culege-le când sunt negre-lucioase și se desprind ușor de pe peduncul; cele roșii sau cu luciu mat sunt necoapte. Folosește mănuși groase și mânecă lungă, adună fructele în recipiente mici și puțin adânci, ca să nu se strivească. Păstrează-le la frigider cel mult 2–3 zile sau congelează-le imediat. Spală-le doar înainte de folosire, ca să nu se strice.
Mur de pădure și alte specii de mur
În România mai cresc murul de câmpie (Rubus caesius), cu lăstari mai subțiri și fructe brumate, precum și diverse alte specii și hibrizi, de la câmpie până în etajul montan. Murul de pădure are de regulă lăstari mai groși, ghimpi puternici și curbați și fructe lucioase. Pentru cultură există soiuri selecționate, unele fără ghimpi, cu fructe mai mari și mai dulci, dar cele spontane sunt mai rezistente la ger și la boli, cerând mai puțină îngrijire. Dacă vrei să ai mure fără prea multă muncă, un colț de grădină lăsat în voia plantei și tuns anual poate fi suficient.
Îngrijire pe parcursul anului
Primăvara, curăță lăstarii uscați și adaugă compost. Vara, udă în perioadele secetoase și leagă lăstarii noi. Toamna, taie lăstarii care au rodit și mulcește. Iarna, planta nu are nevoie de adăpost, deși soiurile cu fructe mari pot fi acoperite la nevoie.
Întrebări frecvente
Când se coc murele de pădure?
Murele se coc treptat, de la sfârșitul verii până toamna, deoarece planta înflorește timp îndelungat, din iunie până în august sau septembrie. Culege fructele negre-lucioase, care se desprind ușor de pe peduncul, la intervale de câteva zile. Cele roșii sau mate sunt necoapte, iar ploile reci de toamnă le fac să mucegăiască.
Este murul de pădure invaziv în grădină?
Se extinde repede prin lăstari care se înrădăcinează la vârf și prin drajoni, deci fără control poate invada gardul sau o parte din grădină. Taie după recoltare lăstarii care au rodit, scurtează lăstarii târâtori și îndepărtează vârfurile înrădăcinate. Pentru limitare, folosește o bordură îngropată la 40 cm sau cultivă pe spalier.
Cum înmulțesc murul de pădure?
Prin marcotaj: îngroapă vârful unui lăstar la 10 cm adâncime, fixat cu un cârlig, iar după 4–8 săptămâni, când are rădăcini, taie-l de planta-mamă. Poți folosi și drajoni, dezgropați cu o parte din rădăcini, sau semințe stratificate la rece. Primele două metode păstrează caracterele plantei.
Sunt murele de pădure bune pentru albine?
Da, murul este o plantă meliferă valoroasă: florile mici, albe sau roz-pal, oferă nectar și polen albinelor, bondarilor și fluturilor pe o perioadă lungă, în plină vară, când multe alte plante s-au ofilit. Dintr-o tufă lăsată să crească liber la marginea grădinii se poate obține și o recoltă de fructe.
Cum folosesc murele după recoltare?
Murele se consumă proaspete, cu măsură, din cauza gustului astringent, și se transformă în sirop, suc, dulceață, jeleu, marmeladă, vin sau lichior. Se pot congela fără spălare, pe o tavă, apoi în pungi. Pentru dulceață, amestecă-le cu mere sau cu zmeură, care adaugă pectină și echilibrează gustul acrișor.
Pot folosi frunzele de mur la ceai?
Da, frunzele tinere se usucă la umbră și se folosesc la ceai, cu efect astringent, indicat în diaree ușoară și pentru gât, în cantități moderate. O linguriță la o cană de apă fierbinte, 10 minute de infuzare, este suficient. Culege-le din locuri curate, nu de lângă drumuri, și nu înlocui tratamentul medical.