Murul de câmpie (Rubus caesius) este un arbust indigen, târâtor, cu ghimpi subțiri, care crește pe câmpie, în lunci, pe marginea drumurilor și în tufărișuri umede. Fructele sunt negre, ușor brumate, mari și acrișoare, cu aspectul unor mure mai mici, asemănătoare cu cele de pădure.
Fișa plantei
- Categorie
- Arbori și arbuști, Plante medicinale
- Tip
- arbust
- Amplasare
- exterior
- Lumină
- semiumbră, soare direct
- Udare
- moderat
- Dificultate
- ușoară
- Temp. minimă
- −20 °C
- Înălțime
- până la 3 m
- Înflorire
- mai – august
- Înmulțire
- drajoni, marcotaj, semințe
- Toxicitate
- sigură
- Origine
- Spontană în România, Europa și Asia
Dacă îl cauți pentru fructe, pentru frunze sau pentru a înțelege cum se diferențiază de alte mure, vei găsi aici descrierea, cerințele, cum se înmulțește, ce boli apar și cum se folosește. Este o plantă rezistentă, de mare ajutor pentru fauna sălbatică, dar care se extinde repede dacă nu o supraveghezi.
Descriere
Murul de câmpie este un arbust indigen, târâtor, cu lăstari arcuiți sau culcați, acoperiți de ghimpi subțiri și de peri glanduloși. Tulpinile sunt mai moi și mai subțiri decât ale murului de pădure, adesea acoperite cu o brumă albăstruie, de unde și denumirea științifică „caesius” (albăstrui). Frunzele sunt trifoliate, cu foliole ovale, dințate, mai moi decât la alte specii de mur.
Florile sunt albe, grupate în panicule, și înfloresc din mai până în septembrie, deci planta este un bun furnizor de nectar pentru albine pe o perioadă lungă. Fructele sunt pluridrupe, mari, negre, ușor brumate, cu gust acrișor. Se coc în august–septembrie și chiar în octombrie, iar aceleași tufe pot avea concomitent flori și fructe.
Răspândire și habitat
În România crește pe câmpie și în regiunile de deal joase, în lunci, pe marginea apelor, pe lângă garduri, în poieni, pe terenuri virane și pe marginea pădurilor. Preferă locurile mai umede, cu sol bogat în calciu, dar se adaptează și la soluri sărace. În Europa și în Asia este răspândit pe suprafețe mari.
Cerințe: lumină, sol, climă
Se simte bine și în semiumbră, și la soare direct; la soare fructifică mai bogat. Rezistă la ger până la aproximativ -20 °C, deci este potrivit pentru toate regiunile țării, chiar dacă în zonele cele mai reci lăstarii vârfurilor pot degera. Preferă sol umed, lutos, bogat în humus și calciu, dar tolerează terenuri uscate.
Udarea este moderată; la câmpie, într-o vară secetoasă, o udare săptămânală îmbunătățește calitatea fructelor. Nu necesită fertilizare, iar un strat de compost primăvara este suficient.
Înmulțire
Prin marcotaj
Lăstarii târâtori se înrădăcinează singuri la vârf, acolo unde ating solul. Vara sau toamna, îngroapă vârful unui lăstar sub 5–10 cm de pământ, fixează-l cu un cârlig și așteaptă câteva săptămâni. Când s-a format un sistem de rădăcini, taie lăstarul de planta-mamă și transplantează.
Prin drajoni
Planta emite lăstari din rădăcini. Toamna sau primăvara devreme, dezgroapă un drajon cu rădăcini proprii și plantează-l în locul dorit. Este metoda cea mai rapidă și cea mai sigură.
Din semințe
Semințele se extrag din fructe coapte, se spală și se stratifică la rece, 2–3 luni, apoi se seamănă primăvara. Germinarea este lentă și neuniformă; plantele pot diferi între ele. Metoda se folosește mai rar.
Cultivare în grădină
În grădină are nevoie de spațiu și de un suport: poți îndrepta lăstarii spre un spalier sau o sârmă. Plantează la 1,5–2 m distanță. După fructificare, taie lăstarii care au rodit, la nivelul solului, pentru a stimula noi lăstari. Dacă nu o controlezi, planta se extinde prin drajoni și marcotaj natural; îngroapă o bordură pentru limitare.
Boli și dăunători
| Simptom | Cauză | Soluție |
|---|---|---|
| Pete purpurii pe lăstari, uscarea acestora | Ciuperci (antracnoza, bolile lăstarilor) | Taie și arde lăstarii atacați, aerisește tufa |
| Rugină portocalie pe dosul frunzelor | Rugina murului (Phragmidium) | Strânge frunzele, evită udarea pe frunze |
| Fructe uscate, deformate | Acarieni sau gărgărițe ale murului | Elimină fructele atacate, curăță resturile vegetale |
| Fructe cenușii, mucegăite | Putregai cenușiu (Botrytis) | Recoltează la timp, aerisește tufa |
Toxicitate
Murul de câmpie este considerat sigur pentru oameni, câini și pisici. Fructele coapte sunt comestibile, iar frunzele se folosesc în ceaiuri. Ghimpii pot răni mâinile și labele animalelor; poartă mănuși la culesul fructelor. Nu culege fructele din apropierea drumurilor circulate, de pe terenuri tratate cu pesticide sau din locuri poluate.
Utilizări
Fructele au aceleași întrebuințări ca și murele de munte: se consumă proaspete, în dulcețuri, siropuri, jeleuri, sucuri, compoturi, lichior și vin. Gustul acrișor se potrivește cu prăjituri și cu iaurt. Se pot congela fără probleme.
Frunzele de mur se recoltează și pentru întrebuințări farmaceutice, iar ceaiul din ele este folosit tradițional pentru proprietățile astringente. Vor fi consumate cu măsură și fără a înlocui sfatul medicului. Planta este meliferă, iar tufele oferă adăpost și hrană păsărilor și mamiferelor mici.
Curiozități
Murul de câmpie se hibridizează ușor cu zmeurul, iar rezultatul este o plantă intermediară, adesea sterilă sau cu fructe deformate. Din încrucișări între specii de Rubus au apărut multe soiuri cultivate, inclusiv cele cu fructe mari.
Bruma albăstruie de pe lăstari și fructe, asemănătoare cu cea de pe prune, ajută la identificarea speciei. Fructele au boabele mai mari, dar mai puțin numeroase decât cele ale murului de pădure.
Cum îl deosebești de murul de pădure
Murul de câmpie are lăstari mai subțiri, mai moi și mai târâtori, acoperiți de o brumă albăstruie, ghimpi mici și drepți, frunze moi și fructe cu puține drupe mari, brumate. Murul de pădure, Rubus fruticosus, formează tufe înalte, cu lăstari arcuiți, ghimpi puternici, curbați, frunze mai tari și fructe lucioase, cu multe drupe mici. Pe teren se întâlnesc și hibrizi, așa că nu te baza pe un singur semn.
Rolul în natură și în gospodărie
Tufele de mur de câmpie sunt un refugiu pentru păsări și pentru mamifere mici, mai ales iarna, când ghimpii le protejează de prădători. Florile întinse pe luni de zile hrănesc albine, bondari și fluturi, iar fructele sunt consumate de păsări, de vulpi și de bursuci. Pentru gospodari, planta este utilă pe taluzuri și pe maluri de apă, unde rădăcinile fixează solul. Într-un colț sălbatic al grădinii, murul de câmpie oferă o recoltă fără efort, dacă lași tufa să crească liber și o tai doar după fructificare.
Recoltare și păstrare
Culege fructele pe vreme uscată, dimineața, când sunt complet negre și se desprind ușor. Pune-le în straturi subțiri în recipiente largi, ca să nu se strivească, și păstrează-le la frigider cel mult două zile. Pentru dulceață, folosește-le imediat; pentru congelare, așază-le pe o tavă, apoi în pungi.
Îngrijire pe parcursul anului
Primăvara, taie lăstarii uscați și adaugă compost. Vara, udă în perioade secetoase și leagă lăstarii noi de suport. Toamna, recoltează fructele pe măsură ce se coc, la 2–3 zile, deoarece nu se coc toate odată. Iarna, nu e necesar adăpost.
Întrebări frecvente
Când se coace murul de câmpie?
Fructele se coc din august până în septembrie și chiar în octombrie, iar florile apar de la mai până în septembrie, deci tufa are concomitent flori, fructe verzi și fructe coapte. Culege fructele negre, ușor brumate, la două-trei zile, nu toate deodată. Gustul este acrișor, dar mai dulce după mai multe zile de soare.
Cum deosebesc murul de câmpie de murul de pădure?
Murul de câmpie are lăstari mai subțiri, târâtori, cu brumă albăstruie, ghimpi mici și drepți, frunze moi și fructe cu puține drupe mari, brumate. Murul de pădure formează tufe înalte, cu ghimpi puternici, curbați, și fructe lucioase, cu multe drupe mici. Hibrizii dintre ele sunt frecvenți, deci nu te baza pe un singur semn.
Cum înmulțesc murul de câmpie?
Cel mai simplu prin marcotaj: îngropi vârful unui lăstar târâtor la 5–10 cm adâncime, îl fixezi cu un cârlig și, după câteva săptămâni, când are rădăcini, îl tai de planta-mamă. Drajonii dezgropați toamna sau primăvara devreme merg la fel de bine. Din semințe, germinarea este lentă și neuniformă.
Este murul de câmpie invaziv în grădină?
Se poate extinde repede prin lăstari târâtori și prin drajoni, deci fără control ocupă mult teren. Ca să-l limitezi, plantează-l lângă o bordură îngropată la 40–50 cm, taie lăstarii care au rodit și îndepărtează vârfurile care ating solul. Un spalier sau o sârmă ajută la ținerea lui în formă.
Se pot folosi frunzele de mur în ceai?
Da, frunzele de mur se recoltează și se usucă pentru ceaiuri, având proprietăți astringente și fiind folosite tradițional în diaree ușoară sau pentru gât. Se beau cu măsură, câte o ceașcă pe zi, și nu înlocuiesc sfatul medicului. Culege-le din locuri curate, departe de drumuri și de terenuri tratate.
Poate fi cultivat murul de câmpie la soare?
Da, crește bine atât în semiumbră, cât și la soare direct, unde fructifică mai bogat. Cere sol umed, bogat în humus, și udare moderată în perioade secetoase. Rezistă la ger până la -20 °C, deci poate fi crescut în toată țara, iar un strat de mulci păstrează umezeala.