Picea omorika, molidul sârbesc, este un conifer exotic cu coroană îngustă, columnară, cu înălțimi de până la 30 m. Numele „omorika” înseamnă în limba sârbă „înalt, zvelt”. Este unul dintre cei mai eleganți molizi cultivați și, în același timp, unul dintre cei mai rezistenți.
Fișa plantei
- Categorie
- Arbori și arbuști, Plante exotice
- Tip
- arbore
- Amplasare
- exterior
- Lumină
- semiumbră, soare direct
- Udare
- moderat
- Dificultate
- ușoară
- Temp. minimă
- −35 °C
- Înălțime
- până la 30 m
- Înmulțire
- altoire, semințe
- Toxicitate
- sigură
- Origine
- Balcani (Serbia)
Îl cauți probabil pentru grădini și parcuri, unde vrei un conifer elegant, care ocupă puțin loc în lățime, rezistă la ger, secetă, fum și praf și nu e atacat atât de ușor ca molidul comun.
Mai jos găsești descrierea, răspândirea, cerințele, înmulțirea, bolile și utilizările.
Descriere
Molidul sârbesc este o specie exotică, cu înălțimi de până la 30 m. Coroana este îngustă și columnară, cu ramuri scurte care atârnă în jos și cu vârful curbat în sus. Aspectul zvelt este caracterul principal de recunoaștere.
Lujerii sunt cenușii-bruni și scurt păroși. Acele sunt turtite, au pe dos două dungi de stomate albicioase, sunt rotunjite la vârf cu un scurt mucron și sunt neînțepătoare. Cele de pe partea superioară a lujerului sunt îndreptate înainte. Dungile albicioase dau coroanei un aspect argintiu, când vântul răsucește ramurile.
Conurile sunt mici, de 3–6 cm, brune, cu solzi lați, cu marginea rotunjită și întreagă.
Răspândire și habitat
Molidul sârbesc are un areal foarte restrâns în Alpii Dinarici, pe valea Drinei, în Balcani. Este considerat un relict terțiar, adică un supraviețuitor al unor păduri foarte vechi. La noi este introdus ca arbore ornamental, fiind rezistent la fum și praf, și nu suferă de ger sau secetă. Se întâlnește în parcuri, grădini și colecții dendrologice.
Cerințe: lumină, sol, climă
Se simte bine la soare direct sau în semiumbră. În locuri foarte însorite, coroana este mai deasă. Rezistă la ger până la aproximativ -35°C, deci iernează bine în toată țara. Spre deosebire de molidul comun, tolerează mai bine seceta, căldura și solurile calcaroase.
Preferă soluri adânci, reavene, bine drenate, acide, neutre sau ușor alcaline. Nu suportă solul băltit. Udarea este moderată: puieții au nevoie de apă regulată în primii ani, iar arborii instalați se descurcă singuri, afară de veri foarte secetoase. Dificultatea cultivării este ușoară.
Înmulțire
Din semințe
Forma tipică se înmulțește din semințe. Conurile se coc toamna și se deschid pentru a lăsa semințele mici și aripate.
- Culege conurile toamna și ține-le într-un loc cald și uscat până se deschid.
- Scutură semințele și îndepărtează aripile.
- Stratifică semințele la rece și umed, în nisip, timp de aproximativ o lună.
- Seamănă primăvara, într-un strat sau în ghivece cu substrat afânat, acoperind semințele cu un strat subțire de aproximativ 0,5 cm.
- Menține substratul ușor umed și umbrește răsadurile de soarele puternic în primele săptămâni.
- Mută puieții la locul definitiv după doi–trei ani.
Altoire
Soiurile decorative, cum sunt ‘Nana’ (pitic) sau ‘Pendula’ (plângător), nu se păstrează din semințe. Ele se înmulțesc prin altoire pe portaltoi de molid, operație făcută de pepinieriști, nu de grădinarul obișnuit.
Cultivare în grădină
Alege un loc cu soare sau semiumbră, ferit de vânturi uscate. Plantează toamna sau primăvara devreme, cu bloc de pământ, și udă bine în primii doi ani. Forma tipică are nevoie de 3–4 m în lățime, mult mai puțin decât molidul comun. Nu necesită tăiere. Mulciul de scoarță păstrează umezeala solului. Soiurile pitice sunt potrivite pentru rocării și ghivece mari.
Plantare pas cu pas
- Alege perioada: toamna târziu sau primăvara devreme, cât timp arborele este în repaus vegetativ.
- Sapă o groapă de două ori mai largă decât blocul de pământ, dar nu mai adâncă decât acesta.
- Așază puietul la același nivel la care a crescut în ghiveci sau în pepinieră, fără să îngropi coletul.
- Umple groapa cu pământul scos, fără îngrășăminte chimice în contact cu rădăcinile, și tasează ușor.
- Udă abundent imediat după plantare și pune un strat de 5–7 cm de mulci de scoarță, ținut la distanță de trunchi.
- Udă regulat în primul an și supraveghează puietul în prima iarnă.
Molidul sârbesc se descurcă mai bine în orașe decât molidul comun, dar răspunde mult la un sol bine drenat și la umiditate constantă. Evită amplasarea lângă ziduri care reflectă mult căldura și zonele cu aer uscat și arzător. Din cauza coroanei înguste, poate fi plantat la 2–3 m de gard, ceea ce îl face potrivit pentru curți mici și pentru ecrane verzi înguste.
Boli și dăunători
| Simptom | Cauză | Soluție |
|---|---|---|
| Ace îngălbenite, cu pânze fine pe ramuri | Păianjenul roșu al molidului, în veri calde și uscate | Stropește coroana cu apă, tratament autorizat la atac puternic |
| Ace brune la baza coroanei, căderea lor | Boli fungice ale acelor | Aerisire bună, strânge acele căzute, taie ramurile afectate |
| Excrescențe asemănătoare unor conuri mici la capătul lujerilor | Afide care formează gale pe molizi | Taie lujerii afectați înainte să se deschidă galele |
| Uscarea arborelui, putregai la bază | Putregai al rădăcinilor pe sol băltit | Drenaj bun; elimină arborii bolnavi, nu replanta în același loc |
Toxicitate
- Oameni: specia este considerată sigură. Rășina poate irita pielea sensibilă.
- Pisici: nu este o plantă periculoasă, dar ace sau rășină mestecate pot irita stomacul.
- Câini: în general inofensiv, însă ramurile și conurile mestecate pot da probleme digestive.
Utilizări
Molidul sârbesc este folosit mai ales ornamental, în grădini, parcuri și aliniamente, grație coroanei columnare și rezistenței la poluare, fum și praf. Se pretează la perdele înguste, plantări de fundal și ca accent vertical. Lemnul este asemănător cu cel al molidului comun, dar specia nu are importanță forestieră la noi.
În primii ani de la plantare, creșterea este lentă, apoi se accelerează. Un exemplar tânăr poate părea subțire și rar, dar cu timpul coroana se îndeasă. Soiurile pitice, cum este ‘Nana’, nu depășesc de obicei 1–2 m și se potrivesc ghivecelor mari și rocăriilor, unde pot sta ani la rând fără tăiere.
Recunoaștere pe teren
Molidul sârbesc se recunoaște de la distanță după siluetă: coroana este îngustă ca un con alungit, cu ramuri scurte, ușor căzute, cu vârfurile răsfrânte în sus. De aproape, acele sunt turtite, nu rombice ca la molidul comun, iar dunga albicioasă de pe dosul lor dă coroanei un aspect bicolor. Conurile mici, brune, rămân de obicei în coroană și sunt un caracter secundar de identificare.
Curiozități
Molidul sârbesc a fost descoperit științific abia la sfârșitul secolului al XIX-lea și este considerat unul dintre cei mai rari molizi europeni în stare naturală. Are un areal natural mic, dar în cultură a devenit foarte răspândit.
Întrebări frecvente
Cât de înalt crește molidul sârbesc?
Ajunge la aproximativ 30 m, dar rămâne îngust, cu coroană columnară de doar 3–4 m în lățime. Din acest motiv ocupă mult mai puțin loc decât molidul comun. Soiurile pitice rămân sub 2 m și se pot cultiva în ghivece sau rocării.
Cum deosebesc molidul sârbesc de molidul comun?
Molidul sârbesc are coroană îngustă, columnară, ace turtite, neînțepătoare, cu două dungi albicioase pe dos, și conuri mici, de 3–6 cm. Molidul comun are conuri lungi, ace rombice, înțepătoare, și coroană piramidală mai largă. Pentru rezultate bune, alege un loc potrivit de la început și urmărește arborele în primii ani după plantare.
Rezistă molidul sârbesc la poluare și secetă?
Da. Este rezistent la fum și praf, iar ger sau secetă nu îi fac rău, ceea ce îl face mai potrivit pentru orașe decât molidul comun. Totuși, în veri extrem de uscate poate fi atacat de păianjenul roșu, deci merită udat în perioadele fierbinți.
Cum se înmulțește molidul sârbesc?
Forma tipică se înmulțește din semințe, stratificate o lună la rece și semănate primăvara, superficial. Soiurile ornamentale, pitice sau plângătoare, se înmulțesc prin altoire. Puieții cresc încet la început și se mută la locul definitiv după doi–trei ani. Pentru rezultate bune, alege un loc potrivit de la început și urmărește arborele în primii ani după plantare.
De unde provine molidul sârbesc?
Provine dintr-un areal foarte restrâns din Alpii Dinarici, pe valea Drinei, în Balcani. Este considerat un relict terțiar. La noi a fost introdus ca arbore ornamental. Numele „omorika” înseamnă în sârbă înalt, zvelt, după aspectul coroanei. Pentru rezultate bune, alege un loc potrivit de la început și urmărește arborele în primii ani după plantare.