Molidul (Picea abies) este cel mai răspândit conifer din munții României și unul dintre arborii definitorii ai Carpaților. Se recunoaște de departe după coroana piramidal-conică, cu ramuri dispuse în etaje, și după conurile pendente, lungi, care atârnă din ramuri.
Fișa plantei
- Categorie
- Arbori și arbuști
- Tip
- arbore
- Amplasare
- exterior
- Lumină
- semiumbră, soare direct
- Udare
- moderat
- Dificultate
- ușoară
- Temp. minimă
- −30 °C
- Înălțime
- până la 50 m
- Înmulțire
- semințe
- Toxicitate
- sigură
- Origine
- spontană în România
Îl cauți pentru a-l deosebi de brad, pentru a afla unde crește în țară sau pentru a-l planta într-o grădină mare sau la munte. Ideea principală: molidul este un arbore de climă rece și umedă, cu rădăcini superficiale, care crește bine la semiumbră și în soare, dar suferă pe soluri uscate și la vânt puternic.
Descriere
Specie indigenă, molidul atinge frecvent 30–40 m înălțime, excepțional 60 m, și până la 2 m diametru. Înrădăcinarea este trasantă, adică superficială și întinsă, așa că molidul poate crește pe soluri subțiri și stâncoase, dar rezistă slab la vânt. Sistemul radicular are o mare plasticitate ecologică și se adaptează regimului de apă, substratului și temperaturii solului.
Tulpina este dreaptă, cilindrică, cu elagaj destul de greoi. Scoarța este brun-roșcată, uneori cenușie, netedă numai la început; în tinerețe se desface în solzi subțiri, pergamentoși, iar la bătrânețe formează un ritidom roșu-brun, cu solzi oarecum rotunjiți și concavi. Scoarța conține 6–18% tanin. Lemnul nu are duramen evident, este mai alb decât la brad, moale, ușor și rezistent. În anumite stațiuni apare așa-numitul „lemn de rezonanță”, cu calități tehnologice deosebite.
Coroana este piramidal-conică până la vârste înaintate, ceea ce îl deosebește de brad de la distanță. Ramurile sunt dispuse verticilat pe trunchi, iar cele din mugurii proventivi stau neregulat între verticile. Lujerii sunt bruni-roșiatici sau gălbui-roșiatici, cu proeminențe decurente pe care se inseră acele, ceea ce dă un aspect brăzdat, zgrunțuros. Mugurii nu sunt rășinoși. Acele sunt persistente, de 1–2,5 cm, rigide, ascuțite, ușor încovoiate, cu secțiune rombică, de un verde închis. Durează 4–7 ani, iar după uscare cad imediat și lasă urmele unor pernițe proeminente.
Flori, conuri și semințe
Florile sunt unisexuat monoice. Cele mascule sunt amenți gălbui-roșiatici de 2–3 cm, împrăștiați uniform în coroană, care produc mult polen. Conulețele femele sunt roșii-carmin sau galben-verzui, erecte, și se formează în partea superioară a coroanei. Molidul înflorește în aprilie–iunie, în funcție de vreme și de etajul fitoclimatic.
Conurile au 10–15 cm, sunt verzi sau roșii în tinerețe, la coacere brune, pendente, cu solzi persistenți, subțiri, romboidali. Semințele de 4–5 mm sunt brune închise, cu o aripioară de 12–16 mm, de care se desprind ușor. Maturația este anuală, în octombrie; apoi solzii se depărtează și eliberează semințele, iar conurile cad întregi mult mai târziu. Un kilogram conține circa 150.000 de semințe. Molidul ajunge la maturitate la 30 de ani, izolat, și la 60 de ani în masiv.
Răspândire și habitat
Arealul general este exclusiv european, mai întins decât cel al bradului, cu un contur foarte neregulat. Apare în Alpi, Jura, Vosgi, Pădurea Neagră, Harz, Carpați, Alpii Dinarici și Rhodopi, lipsește din Pirinei și Apenini, iar în nord urcă până în Scandinavia și nordul Rusiei, unde devine arbore de câmpie. Printre rasele geografice se numără molidul scandinav (rezistent la ger, cu creștere lentă), molidul subalpin, rasa carpatică (cu mare capacitate de creștere) și rasele alpine.
În România, molidul este specie montană și subalpină și formează subzona fitoclimatică a molidului. Ocupă circa 22% din fondul forestier (peste un milion de hectare) și apare în tot lanțul carpatic. Limita superioară coincide cu limita pădurii: 1500–1550 m în nordul Carpaților Orientali, 1700–1750 m în Carpații Meridionali, cu un maxim de 1860 m în Munții Sebeșului. Ca arbore izolat, în „port de drapel”, urcă până la 2000 m în Rodna și Călimani. Limita inferioară este la 700–800 m în Carpații Orientali și 900–1000 m în cei Meridionali. Maximul de extindere se află în Carpații Orientali, concentrat în nord și pe clina transilvăneană; creșterile cele mai bune se înregistrează pe valea Bistriței.
Cerințe: lumină, sol, climă
- Lumină: semiumbră sau soare direct; tolerează bine umbra în tinerețe.
- Climă: rezistă la ger până la circa -30 °C și preferă climatul răcoros, umed. Suferă la secetă și la căldură prelungită.
- Sol: acid sau slab acid, proaspăt, bine drenat; tolerează soluri superficiale și stâncoase.
- Udare: moderată; menține solul proaspăt în primii ani, mai ales vara.
Înmulțire
Molidul se înmulțește prin semințe. Le colectezi din conurile coapte din octombrie, le usuci și le păstrezi la rece. Pentru o germinare mai bună, stratifică-le câteva săptămâni la frig umed. Seamănă primăvara într-un substrat acid, afânat, la 0,5–1 cm adâncime, și menține umezeala constantă. Puieții cresc încet în primii ani și se mută în teren după 2–3 ani, într-un loc cu umbră ușoară.
Cultivare în grădină
Se plantează toamna sau primăvara devreme. Ține cont de dimensiunile mari și de rădăcina trasantă: nu-l planta lângă clădiri sau în locuri bătute de vânt, unde se poate dezrădăcina. Sol proaspăt, mulci de scoarță și udare în perioadele secetoase îl ajută. Există soiuri pitice și columnare pentru grădini mici.
Boli și dăunători
| Simptom | Cauză | Soluție |
|---|---|---|
| Rădăcini și bază de trunchi putrede, arbori căzuți | Cioc de rădăcină (Heterobasidion) și alte ciuperci de putregai | Evită rănirea rădăcinilor, plantează în amestec cu foioase |
| Galerii sub scoarță, ace roșii-brune, rășină care curge | Gândacul de scoarță (Ips typographus), după secetă sau doborâturi de vânt | Îndepărtarea arborilor atacați, capcane cu feromoni |
| Ace îngălbenite, pânză fină între lujeri | Păianjenul roșu al coniferelor | Stropire cu apă, acaricid la nevoie |
| Arbori rupți sau răsturnați după furtună | Rădăcini superficiale și vânt puternic | Plantează într-un loc adăpostit |
Toxicitate
Molidul este considerat sigur pentru oameni, pisici și câini. Rășina și acele pot irita pielea sensibilă, iar acele ingerate în cantitate mare provoacă disconfort digestiv la animale. Mugurii tineri sunt comestibili la oameni, în cantități mici.
Utilizări
- Lemn: material de construcții, cherestea, celuloză și hârtie; lemnul de rezonanță se folosește la instrumente muzicale, de exemplu viori și violoncele.
- Rășină și tanin: rășina și scoarța bogată în tanin au fost folosite pentru tăbăcit.
- Ornamental: pom de Crăciun și arbore de parc, în soiuri pitice sau columnare pentru grădini mici.
- Medicinal: mugurii și lăstarii tineri de molid se folosesc în siropuri și băi tradiționale pentru răceală.
- Ecologic: protejează versanții de eroziune și oferă adăpost faunei montane, inclusiv cocoșului de munte.
Curiozități
În partea de sus a pădurii, molidul crește deformat de vânt și zăpadă, cu ramurile doar pe o parte, în „port de drapel”. În unele zone, ca pe valea Bistriței, are caracter de specie pionieră și se instalează pe terenuri deschise, uneori chiar invadant.
Întrebări frecvente
Cum deosebesc molidul de brad?
Molidul are conurile pendente, care cad întregi, acele rigide, ascuțite și cu secțiune rombică, înfipte pe pernițe proeminente, și scoarță brun-roșcată, care se desface în solzi. Bradul are conuri erecte care se dezintegrează pe ramură, ace turtite cu două dungi albe dedesubt și scoarță cenușie, netedă.
La ce altitudine crește molidul în România?
În Carpații Orientali crește între circa 700–800 m și 1500–1550 m, iar în Carpații Meridionali între 900–1000 m și 1700–1750 m, cu maxim 1860 m în Munții Sebeșului. Ca exemplar izolat urcă până la 2000 m. În Apuseni apare insular.
De ce cad molizii în furtuni?
Molidul are rădăcini trasante, superficiale, care nu pătrund adânc în sol, așa că rezistă slab la vânt puternic, mai ales pe soluri umede sau subțiri. Plantat în masive mari, uniforme, riscul crește. Amestecul cu foioase și specii cu rădăcini adânci reduce pierderile.
Se poate planta molid în grădină?
Da, dacă ai spațiu mult, un sol proaspăt și un loc ferit de vânt. Ajunge la 30–40 m, deci evită clădirile apropiate. Pentru grădini mici există soiuri pitice sau columnare. Nu suportă bine seceta și căldura prelungită, deci ține solul mulcit.
Este molidul toxic pentru câini sau pisici?
Molidul este considerat sigur, deci nu este toxic în sens clasic. Acele ascuțite pot irita gura sau stomacul dacă sunt mâncate în cantitate mare, iar rășina poate lipi blana. Nu lăsa animalele să roadă ramuri sau acele uscate, mai ales în perioada Crăciunului.
Ce este lemnul de rezonanță?
Este lemn de molid cu inele anuale fine și regulate, crescut lent în stațiuni montane înalte, care transmite foarte bine sunetul. Din el se fac plăci de rezonanță pentru viori, chitare și piane. Se găsește doar la anumiți arbori, în anumite stațiuni, și este foarte apreciat.