Mojdreanul (Fraxinus ornus) este un arbore mic sau un arbust înalt, indigen în România, singurul frasin de la noi care înflorește spectaculos, cu panicule albe-gălbui și parfumate. Dacă ai un teren uscat, însorit, pietros sau calcaros, unde puține specii înfloresc frumos, mojdreanul este o alegere ornamentală și robustă.
Fișa plantei
- Categorie
- Arbori și arbuști
- Tip
- arbore
- Amplasare
- exterior
- Lumină
- semiumbră, soare direct
- Udare
- rar
- Dificultate
- ușoară
- Temp. minimă
- −25 °C
- Înălțime
- până la 20 m
- Înflorire
- mai, iunie
- Înmulțire
- altoire, semințe
- Caracteristici
- parfumată
- Toxicitate
- sigură
- Origine
- Sudul Europei și Asia (spontan în România)
Este un element mediteranean, termofil și rezistent la secetă. Spre deosebire de frasinii de luncă, nu cere sol umed. Rezistă la geruri de până la aproximativ -25 °C și se adaptează bine la solurile sărace.
Mai jos găsești descrierea, răspândirea, cerințele de cultură, înmulțirea, bolile, toxicitatea și utilizările lui.
Descriere
Mojdreanul este un arbore de mărimea a III-a, deseori de port arbustiv, cu înrădăcinare oarecum trasantă, trunchi scurt și scoarță netedă, cenușie. În cultură atinge de obicei 8-20 m, în funcție de loc. Coroana este rotunjită, deasă și bine formată.
Lujerii sunt verzui-cenușii, glabri sau fin pubescenți, ușor turtiți în dreptul mugurilor. Mugurii sunt globuloși, fin tomentoși, cenușiu-aurii. Frunzele sunt imparipenat compuse, doar cu 5-9 foliole de 3-7 cm, ovate sau eliptic-lanceolate; foliola terminală este frecvent obovată. Foliolele sunt brusc acuminate, fin crenat-serate mai ales în jumătatea superioară, pe dos verzi deschis și ruginii pubescente de-a lungul nervurii mediane.
Florile sunt bisexuate, albe-gălbui, cu patru petale, și apar după înfrunzire, în mai-iunie, grupate în panicule terminale de 7-12 cm, mirositoare. Fructele sunt samare brune, de 2-3 cm, cu aripa cât nucula, la vârf trunchiată sau emarginată, cu lățimea maximă în treimea superioară, decurentă pe nuculă până aproape de mijloc. Mojdreanul lăstărește bine, deci se regenerează după tăiere.
Răspândire și habitat
Arealul este sudic, mediteranean, în sudul Europei și al Asiei. Limita nordică a arealului traversează România aproximativ pe linia Carpaților Meridionali. Apare mai ales în zona colinară, în locuri însorite și calde, și este frecvent în silvostepa Dobrogei și în zona subcarpatică de curbură. În zona montană se leagă de substratul calcaros.
Este un element termofil, xerofit și heliofil, abundent în Dobrogea și în Banat, unde intră în compoziția șibliacurilor, adică a tufărișurilor submediteraneene. Urcă mai sus pe calcare, pe soluri scheletice, rendzinice, de la alcaline până la slab acide. Pe valea Putnei ajunge la Reghiu-Scruntar, în bazinul Râmnicului Sărat.
Cerințe de cultură
Lumină și temperatură
Preferă soarele direct, dar suportă și semiumbră ușoară. Iubește căldura și locurile adăpostite, însă rezistă la ger. Este o alegere bună pe pante însorite.
Udare
Udarea este rară. După prinderea puietului, în primul an, ud-l o dată pe săptămână în lipsa ploii, apoi doar în secete lungi. Excesul de apă și solul îmbibat îi fac rău.
Sol
Se descurcă pe soluri sărace, pietroase, calcaroase, bine drenate, cu pH neutru spre alcalin. Nu este nevoie de îngrășăminte; un strat subțire de compost la plantare este de ajuns. Evită solurile grele, reci și cu apă stagnantă.
Înmulțire
Speciile se înmulțesc prin semințe, iar formele decorative prin altoire.
Din semințe
- Adună samarele când sunt brune, toamna.
- Seamănă-le în toamnă, într-un strat sau în ghivece adânci, cu substrat drenant, la 1-2 cm adâncime, sau stratifică-le în frig câteva luni și seamănă primăvara.
- Pământul rămâne ușor umed, fără exces; răsărirea poate dura până în al doilea an.
- Puieții se repică după un an și se plantează la loc definitiv la 2-3 ani, când au rădăcini bune.
Altoire
Soiurile selecționate se altoiesc, de obicei pe puieți de frasin comun sau de mojdrean, iarna sau la începutul primăverii. Este o metodă pentru pepinierist.
Cultivare în grădină
Plantează toamna sau primăvara devreme. Lasă 4-6 m în jur pentru dezvoltarea coroanei. Poate fi folosit izolat, în grupuri mici, pe terenuri în pantă, în parcuri, pentru consolidarea terenurilor și în perdele de protecție pe soluri uscate. Îndepărtează ramurile uscate sau încrucișate; formarea coroanei se face de preferință cât timp pomul este tânăr, iarna sau la sfârșitul verii.
Plantare pas cu pas
- Alege un loc complet însorit, de preferință pe o pantă sau o terasă cu drenaj bun.
- Sapă o groapă de două ori mai lată decât balotul, dar nu mai adâncă decât acesta; mojdreanul nu trebuie îngropat prea adânc.
- Pune puietul astfel încât coletul să rămână la nivelul solului, umple groapa cu pământul scos, amestecat cu puțin nisip dacă solul este greu.
- Udă abundent o singură dată și acoperă baza cu un strat de mulci de 5 cm, ferit de trunchi.
- În primul an verifică solul în perioadele fără ploaie; din al doilea an arborele este autonom.
Datorită dimensiunii medii, mojdreanul poate fi plantat și lângă garduri sau pe alei, cu condiția să ai loc pentru o coroană de 5-6 m lățime. Frunzișul se colorează toamna în nuanțe de galben și violaceu, ceea ce îl face interesant în tot sezonul.
Boli și dăunători
| Simptom | Cauză | Soluție |
|---|---|---|
| Ofilirea lăstarilor și pete brune pe frunze | Ciuperci precum Hymenoscyphus fraxineus, mai rar la mojdrean decât la alți frasini | Taie ramurile atinse, adună frunzele căzute, evită plantarea prea deasă |
| Frunze roase, cu goluri | Omizi și gărgărițe | Intervenția nu este de obicei necesară; pe exemplare tinere folosește tratamente biologice |
| Frunze lipicioase, cu depuneri negre | Afide, coșenile și fumagină | Spală cu apă, apoi folosește săpun insecticid dacă infestarea persistă |
| Rădăcini brunificate, ofilire din toamnă | Sol prea umed, putrezirea rădăcinilor | Îmbunătățește drenajul, redu udarea, plantează pe pantă sau în mușuroi |
Toxicitate
Mojdreanul nu este considerat toxic pentru oameni, pisici sau câini. Polenul poate provoca alergii sezoniere la persoanele sensibile, mai ales în luna mai.
Utilizări
Este apreciat ca arbore ornamental pentru florile abundente și parfumate, pentru frunza care se colorează toamna și pentru rezistența la secetă. Florile sunt vizitate de albine și de alte insecte polenizatoare, deci este și melifer. Lemnul este dur, elastic, dar se obține în dimensiuni mici; se folosește la mânere și obiecte mici. Din scoarța ramurilor, prin incizie, curge o secreție dulce numită manna, folosită în trecut în medicina populară, în special în Italia; la noi nu se practică. Datorită lăstăririi bune, se folosește la fixarea versanților și la regenerarea tufărișurilor.
Curiozități
Mojdreanul și frasinul comun fac parte din aceeași familie, dar au strategii diferite: primul preferă stâncăriile și pantele calde, al doilea luncile umede. Denumirea științifică ornus provine din latină, de la numele unui frasin de munte. În țările mediteraneene mojdreanul este plantat de secole pe străzi și în parcuri, tocmai pentru că suportă căldura, poluarea și solul sărac. În România, tufărișurile de tip șibliac din Dobrogea și Banat, în care mojdreanul este prezent alături de scumpie, mărul pădureț și liliacul sălbatic, sunt printre cele mai pitorești peisaje de primăvară.
Întrebări frecvente
Când înflorește mojdreanul?
Mojdreanul înflorește în mai-iunie, după ce frunzele s-au deschis, spre deosebire de frasinul comun și cel de câmp, care înfloresc înaintea frunzelor. Paniculele albe-gălbui sunt lungi de 7-12 cm, mirositoare și foarte căutate de albine și alte insecte, deci arborele este atractiv în grădină și ca plantă melifer.
Poate mojdreanul să crească pe sol calcaros și uscat?
Da, este una dintre specialitățile lui. Mojdreanul este termofil și xerofit, prosperă pe pante însorite, pe soluri scheletice, rendzinice și calcaroase, de la slab acide la alcaline. Nu are nevoie de multă apă, iar solurile grele și umede, în care apa stagnează, îi fac rău.
Cât de înalt devine un mojdrean?
În grădină ajunge de obicei la 8-12 m, cu o coroană rotunjită, iar în condiții foarte bune poate trece de 15-20 m. Deseori rămâne la dimensiunea unui arbust înalt, mai ales pe sol sărac și uscat, unde creșterea este lentă, ceea ce îl face potrivit și pentru grădinile mici.
Cum înmulțesc mojdreanul?
Prin semințe, culese din samare brune toamna și semănate în același sezon sau după stratificare la rece. Germinația poate dura până în al doilea an. Soiurile ornamentale se înmulțesc doar prin altoire, de obicei iarna sau la începutul primăverii, metodă care cere experiență.
Este mojdreanul periculos pentru animale?
Nu, nu este considerat toxic pentru pisici sau câini și nici pentru oameni. Ca la orice arbore, nu lăsa animalele să roadă în exces frunze sau scoarță, pentru că pot apărea tulburări digestive ușoare. Polenul poate provoca alergii la persoanele sensibile.