Magnolia acuminata, numită în engleză „cucumber tree”, este o magnolie americană de talie mare, cu flori verzi-gălbui discrete și cu fructe în formă de con, care se colorează roșu închis spre toamnă. Spre deosebire de magnoliile cu flori roz sau albe, mari și spectaculoase, aceasta se cultivă pentru portul impunător, frunzișul bogat și rezistența la ger.
Fișa plantei
- Categorie
- Plante exotice
- Tip
- arbore
- Amplasare
- exterior
- Lumină
- lumină puternică, semiumbră
- Udare
- moderat
- Dificultate
- medie
- Temp. minimă
- −28 °C
- Înălțime
- până la 25 m
- Înflorire
- mai, iunie
- Înmulțire
- altoire, butași, semințe
- Caracteristici
- creștere rapidă
- Toxicitate
- sigură
- Origine
- sud-estul Americii de Nord
În România a fost introdusă în scop ornamental și în colecții dendrologice. Este un arbore pentru parcuri și grădini mari, potrivit celor care au spațiu și un sol reavăn, acid sau neutru, nu foarte uscat.
Descriere
Este o specie exotică de mărimea I în patria de origine, la noi mai scundă. Tulpina este dreaptă, bine elagată în masiv, iar scoarța cenușie formează un ritidom deschis la culoare. Lemnul este alb, cu duramen slab diferențiat, moale și puțin rezistent. Coroana este larg piramidală, cu frunziș abundent în tinerețe, apoi neregulat lățită. Creșterea este rapidă, iar fructificarea începe după 2-3 ani de la maturitate.
Lujerii sunt brun-roșcați, fără peri, inelați la noduri. Mugurii sunt alterni, pubescenți, cei terminali fiind mult mai mari (12-18 mm), de 2-3 ori mai mari decât cei laterali. Frunzele sunt mari, de 10-20 cm, eliptic-obovate, scurt acuminate, pubescente pe dos. Florile sunt mari, de 6-8 cm, parfumate, verzi-gălbui, cu 3 sepale și 6 petale; apar în mai-iunie, după înfrunzire, așa că se văd greu printre frunze. Fructele sunt multiple, în formă de con, de 4-8 cm, roșii închis, și se coc prin septembrie.
Răspândire și habitat
Magnolia acuminata este originară din sud-estul Americii de Nord, unde vegetează natural pe versantul nord-vestic al munților Appalachi, până la aproximativ 1700 m, în zone cu umiditate atmosferică ridicată. În România a fost introdusă în parcuri și, local, ca specie de ajutor la înnobilarea unor arborete naturale: de exemplu, într-un arboret de stejar cu ulm din Parcul Dendrologic Simeria, din lunca Mureșului.
Cerințe: lumină, sol și climă
Are nevoie de lumină puternică, dar tolerează semiumbra, mai ales în tinerețe. Rezistă la ger până la aproximativ -28°C, ceea ce o face una dintre cele mai rezistente magnolii. Preferă aer umed și protecție față de vânturile uscate. Solul trebuie să fie profund, fertil, reavăn și bine drenat, slab acid sau neutru. Evită solurile calcaroase, care provoacă îngălbenirea frunzelor.
Udarea este moderată; în perioadele secetoase udă adânc, mai ales în primii ani. Un strat gros de mulci păstrează umiditatea. Fertilizează primăvara cu un îngrășământ organic echilibrat. Dificultatea cultivării este medie, deoarece magnolia suportă greu mutarea și excesul de calcar.
Înmulțire
Semințe
- Recoltează conurile când încep să se deschidă, toamna, și scoate semințele roșii.
- Curăță învelișul cărnos, apoi stratifică semințele la rece (2-4°C), în nisip umed, 3-4 luni.
- Seamănă primăvara în ghivece adânci, la 1-2 cm adâncime. Răsărirea este lentă și neuniformă.
Butași
Butașii semilemnoși din vară, de la lăstari tineri, tratați cu hormoni de înrădăcinare și ținuți în umiditate ridicată, înrădăcinează dificil și lent.
Altoire
Altoirea pe puieți de aceeași specie este metoda folosită de pepinieriști și pentru forme selecționate, mai ales la hibrizii cu flori galbene (de exemplu, cei obținuți cu Magnolia denudata).
Cultivare în grădină și tăiere
Plantează toamna târziu sau primăvara devreme, într-un loc ferit de vânt, la minimum 8-10 m de clădiri. Planta tânără se protejează iarna cu mulci la bază. Tăierea nu este necesară: scoate doar lemnul uscat sau rupt, după înflorire sau vara, când rănile se vindecă ușor. Evită tăierile mari, care regenerează slab.
Boli și dăunători
| Simptom | Cauză | Soluție |
|---|---|---|
| Frunze îngălbenite cu nervuri verzi | Clorază de la solul calcaros | Aplică chelat de fier, corectează pH-ul |
| Pete brune, uscarea marginilor frunzelor | Secetă, vânt sau pete foliare fungice | Udă adânc, aplică mulci, strânge frunzele |
| Depuneri albe, bumbacoase pe lujeri | Păduchi țestoși | Pulverizează cu ulei horticol iarna |
| Crăpături și ramuri uscate | Îngheț târziu sau cancer bacterian | Taie lemnul afectat, dezinfectează uneltele |
Toxicitate
Planta este considerată sigură pentru oameni, câini și pisici. Nu este însă comestibilă, iar ingerarea frunzelor sau a semințelor poate provoca stomac deranjat. Semințele roșii sunt atrăgătoare pentru copii, de aceea ține-le sub supraveghere.
Utilizări
Se folosește ca arbore ornamental în parcuri, pentru umbră, frunziș și conurile roșii decorative. A fost introdusă și în pădure ca specie de ajutor, în amestec cu stejar și ulm. Lemnul este alb, moale și ușor, folosit în Statele Unite la mobilă, lăzi și produse strunjite. Florile sunt vizitate de gândaci și de albine, iar fructele hrănesc păsările.
Calendarul lucrărilor
Primăvara devreme, înainte de pornirea în vegetație, se pot planta puieții și se aplică mulci. Frunzele apar în aprilie-mai; florile, în mai-iunie, după înfrunzire. Vara, în perioade secetoase, udă adânc o dată pe săptămână exemplarele tinere. Toamna se coc conurile roșii, iar frunzele devin galbene. Iarna, protejează cu mulci baza puieților din primii ani și evită sărurile de dezghețare în apropierea rădăcinilor.
Plantare corectă
Magnoliile au rădăcini cărnoase, sensibile la rănire, așa că plantează puieți cu balot și evită ulterior săpăturile în jurul lor. Groapa trebuie să fie de două ori mai lată decât balotul și nu mai adâncă. Adaugă compost sau pământ de frunze, apoi udă bine. Nu îngropa coletul. Aplică mulci de scoarță în strat gros, fără să atingă trunchiul. Fertilizarea se face primăvara, cu îngrășământ organic.
Asocieri în grădină
Se potrivește în parcuri mari, alături de stejari, ulmi, tei și arțari, într-un amestec forestier natural, ca în Parcul Dendrologic Simeria. Dedesubt poți planta plante de umbră, ca ferigile și hostele, care iubesc solul reavăn și răcoarea oferită de coroana lată.
Greșeli frecvente
- Plantarea pe sol calcaros, unde apare îngălbenirea frunzelor.
- Lipsa udării în primii ani, în veri secetoase.
- Plantarea într-un loc expus la vânturi uscate și reci.
- Așteptarea unor flori mari și colorate, deși specia are flori verzi-gălbui, discrete.
- Plantarea prea aproape de clădiri.
Sfaturi la cumpărare și plantare
Caută un puiet cu balot de pământ, produs în Europa, adaptat climei noastre. Alege un puiet sănătos, cu frunze uniforme, fără pete și fără rădăcini ieșite prin orificiile ghiveciului. Verifică dacă planta este crescută în ghiveci, nu scoasă din sol cu rădăcina goală în plin sezon de vegetație. Cea mai bună perioadă de plantare este toamna sau primăvara devreme, când solul are umiditate. După plantare, udă bine, aplică un strat de mulci și urmărește planta în primul an, cât timp își formează sistemul de rădăcini.
Curiozități
Numele englezesc „cucumber tree” vine de la forma fructelor verzi, care seamănă cu un castravete mic. Este singura magnolie nord-americană cu flori galbene-verzui; a fost folosită ca părinte în programe de ameliorare pentru a obține magnolii cu flori galbene.
Întrebări frecvente
De ce nu se vede floarea magnoliei acuminata?
Florile sunt verzi-gălbui, de 6-8 cm, și apar după înfrunzire, în mai-iunie, deci se pierd printre frunzele mari. Spre deosebire de magnoliile cu flori roz sau albe, care înfloresc primăvara pe ramuri goale, aceasta se cultivă mai mult pentru port și frunziș.
Cât de rezistentă este la ger?
Foarte rezistentă: suportă aproximativ -28°C, fiind una dintre cele mai rezistente magnolii. Poate fi cultivată în aer liber în aproape toată România. Exemplarele tinere beneficiază de mulci la bază și de adăpost față de vânturile uscate iarna.
Ce sol preferă magnolia acuminata?
Un sol profund, fertil, reavăn și bine drenat, slab acid sau neutru. Evită solurile calcaroase, care provoacă îngălbenirea frunzelor, și pe cele uscate sau compactate. Un strat de mulci păstrează umiditatea și răcoarea rădăcinilor.
Cât de repede crește?
Creșterea este rapidă pentru o magnolie, mai ales pe sol fertil și umed. Poate forma o coroană larg piramidală, care devine neregulat lățită la maturitate. Fructifică la 2-3 ani de la maturitate; conurile roșii se coc prin septembrie.
Cum se înmulțește?
Cel mai sigur din semințe stratificate la rece 3-4 luni și semănate primăvara; răsărirea este lentă. Butașii semilemnoși reușesc greu, iar altoirea pe puieți de aceeași specie se face de către pepinieriști. Pentru grădinar, cea mai simplă variantă este să cumpere un puiet.