Jugastrul (Acer campestre) este un arbore indigen, comun la câmpie și pe dealuri, un arțar de talie mijlocie care suportă bine seceta, umbrirea și tăierile repetate. Îl recunoști ușor după frunzele mici, cu cinci lobi rotunjiți, și după scoarța crăpată, cu pete albicioase, parcă „stropită cu var”.
Fișa plantei
- Categorie
- Arbori și arbuști
- Tip
- arbore
- Amplasare
- exterior
- Lumină
- lumină puternică, semiumbră
- Udare
- moderat
- Dificultate
- ușoară
- Temp. minimă
- −30 °C
- Înălțime
- până la 15 m
- Înflorire
- aprilie, mai
- Înmulțire
- altoire, semințe
- Caracteristici
- gard viu
- Toxicitate
- sigură
- Origine
- Spontană în România; Europa și Asia de vest
Îl cauți fie pentru că vrei un gard viu rezistent, care se taie ușor și se regenerează, fie pentru că ai nevoie de un arbore ornamental robust pentru o grădină mare, un parc sau o stradă. Toamna frunzele devin galbene, uneori cu nuanțe aurii, iar primăvara florile verzui-gălbui atrag albinele.
Mai jos găsești descrierea speciei, unde crește în România, ce condiții îi sunt necesare și cum îl înmulțești.
Descriere
Jugastrul este un arbore de mărimea a II-a sau chiar a III-a, de obicei înalt de până la 18 m, excepțional până la 25 m. Longevitatea este de circa 100 de ani. Sistemul radicular este puternic și dezvoltat lateral, iar tulpina este adesea strâmbă și cu multe noduri.
Scoarța formează de timpuriu un ritidom friabil, neregulat crăpat, cenușiu-brun, cu pete albicioase caracteristice. Coroana este largă, ovoidă și deasă. Lujerii sunt subțiri, brun-gălbui, păroși la vârf în tinerețe; la cei de doi ani apar crăpături deschise la culoare, care uneori se transformă în muchii de plută, vizibile mai ales pe lăstari.
Mugurii sunt opuși, mici, alipiți de lujer și ciliați la vârf, iar cicatricele lor se unesc sub un unghi obtuz. Frunzele sunt mici, de 6–9 cm, palmat-lobate, cu lobi rotunjiți, deseori cu trei lobuli. La început sunt păroase, apoi devin glabre. Pețiolul conține un suc lăptos, un detaliu util pentru a-l deosebi de paltinul de munte.
Florile sunt poligame, verzui-gălbui, grupate în corimbe erecte, și apar odată cu înfrunzirea sau puțin după aceea, în aprilie–mai. Fructele sunt disamare, cu nucule turtite și aripi aflate în prelungire, la 180°, adică în linie dreaptă, caracter care îl deosebește de alți arțari.
Răspândire și habitat
Jugastrul apare în toată Europa și în Asia de vest. Spre nord-vest ajunge până în Anglia și în sudul Scandinaviei, mai puțin departe decât paltinul de munte, iar spre sud depășește limita arealului acestuia. În România este specie comună la câmpie, în zona colinară și în silvostepă, ca specie de amestec în șleauri, de la marginea silvostepei până la limita inferioară a fagului. Mai rar urcă în zona montană.
Cerințe: lumină, sol, climă
Față de ceilalți arțari, este mai iubitor de căldură, dar mai puțin exigent la sol. Crește bine la lumină puternică, dar acceptă și semiumbră, deci poate fi plantat sub arbori mai înalți sau pe margini de pădure. Rezistă la temperaturi de până la aproximativ -30°C.
Cele mai propice sunt solurile aluviale, dar nu lipsește nici de pe soluri compacte, uscate, bogate în carbonați. Suportă o anumită salinizare, praful, poluarea urbană și umbrirea. Udarea este moderată: în primii doi ani după plantare udă din când în când, în perioadele secetoase, apoi arborele se descurcă singur. Nu necesită fertilizare regulată.
Înmulțire
Din semințe
Este metoda cea mai folosită. Culege disamarele toamna, când sunt mature și brune, și seamănă-le fie imediat, fie după stratificare.
- Amestecă semințele cu nisip umed și ține-le la rece, la 2–5°C, aproximativ trei luni.
- Seamănă-le primăvara, la 2–3 cm adâncime, în pat de semănat cu sol afânat.
- Menține umiditatea constantă; răsărirea durează câteva săptămâni.
- Puieții se pot planta definitiv după unul–doi ani, când au un sistem radicular bine format.
Altoire
Formele ornamentale cu frunze pestrițe sau cu port special se altoiesc pe puieți de jugastru, de obicei prin altoire în despicătură sau în ochi dormind, vara. Este o metodă pentru pepinieriști; pentru specia tipică nu este necesară.
Cultivare în grădină
Jugastrul se plantează toamna sau primăvara devreme. Ca gard viu formează un perete des, care ține bine tunsul, are frunziș bogat și protejează de vânt și de privirile vecinilor. Tunde gardul vara, după ce lăstarii noi s-au întărit, și încă o dată la sfârșitul iernii pentru a-i păstra forma.
Pentru arborii izolați, taie doar ramurile uscate sau încrucișate. Evită tăierile mari primăvara devreme, când sevele urcă și rănile sângerează.
Boli și dăunători
| Simptom | Cauză | Soluție |
|---|---|---|
| Pulbere albă pe frunze la sfârșitul verii | Făinare (Erysiphe) | Aerisește coroana, tratează cu sulf sau cu fungicid specific dacă atacul este puternic |
| Pete negre, frunze căzute timpuriu | Pătarea frunzelor (Rhytisma, antracnoză) | Strânge și distruge frunzele căzute, mărește aerisirea |
| Uscarea ramurilor, dungi brune în lemn | Verticilioză | Taie ramurile bolnave și dezinfectează uneltele; evită rănirea trunchiului |
| Substanță lipicioasă pe frunze, insecte mici verzi | Afide | Jet de apă, săpun insecticid sau ulei horticol |
Toxicitate
Jugastrul nu este toxic pentru oameni. Pentru pisici și câini nu sunt cunoscute efecte toxice ale frunzelor sau ale fructelor. Nu lăsa animalele să mănânce cantități mari de materie vegetală, iar la caii de pășune supraveghează frunzele ofilite, deoarece unele specii de arțar pot cauza probleme la acestea.
Utilizări
Valoarea ornamentală este importantă: gard viu tuns sau liber, arbore de alee, de parc sau pentru perdele de protecție, în special în zone cu secetă, poluare sau soluri grele. Este folosit și la consolidarea terenurilor și în plantări de refacere a pădurilor degradate.
Lemnul este dur, compact și cu fibre fine, apreciat la mobilă mică, instrumente muzicale și sculptură, dar din cauza tulpinii noduroase și de talie mică se obțin doar bucăți mici. Ca lemn de foc este bun. Florile sunt mellifere, iar arborele găzduiește păsări și insecte.
Plantare și îngrijire în primii ani
Pentru un gard viu, alege puieți de 60–100 cm, cu rădăcini bine dezvoltate, și plantează-i într-un șanț lat, cu pământ amestecat cu compost. Scurtează vârful la plantare cu o treime, ca să stimulezi ramificarea de la bază. În primul an udă o dată sau de două ori pe săptămână în lipsa ploii, apoi doar în secete lungi. Mulciul de scoarță sau de frunze păstrează umezeala și reduce buruienile.
Pentru un arbore izolat, înfige un tutore lângă trunchi în primii doi ani, mai ales în zone expuse la vânt. Nu fertiliza cu azot în exces, pentru că lujerii prea viguroși sunt mai sensibili la făinare și la ger târziu. Fiind o specie rezistentă și longevivă, jugastrul recompensează răbdarea cu o coroană densă și cu o toamnă galbenă spectaculoasă.
Curiozități
Numele latin campestre înseamnă „de câmp”. Pe scoarța bătrână, petele albe îi dau un aspect inconfundabil, iar sucul lăptos din pețiolul frunzelor, vizibil la rupere, este un semn ușor de recunoscut pentru identificare.
Întrebări frecvente
Se poate folosi jugastrul ca gard viu?
Da, jugastrul este una dintre cele mai bune specii indigene pentru gard viu tuns sau liber. Suportă tunderea repetată, se ramifică des de la bază și rezistă la secetă și poluare. Plantează puieții la 40–60 cm unul de altul, ține solul reavăn în primul an și tunde gardul vara și la sfârșitul iernii, pentru a-l menține des.
Cât de repede crește jugastrul?
Jugastrul are o creștere moderată, mai lentă decât paltinul de munte. În condiții bune adaugă în medie 30–40 cm pe an în tinerețe, apoi ritmul scade. Ajunge de obicei la 12–18 m, excepțional la 25 m, și trăiește în jur de 100 de ani. Pentru un gard viu, un puiet plantat tânăr formează o barieră densă în trei–patru ani.
Cum deosebesc jugastrul de alți arțari?
Jugastrul are frunze mici, de 6–9 cm, cu lobi rotunjiți și pețiol cu suc lăptos, iar fructele disamare au aripile în linie dreaptă, la 180°. Scoarța este crăpată, cu pete albicioase. Paltinul de munte are frunze mult mai mari, cu lobi ascuțiți și pețiol fără suc lăptos, iar aripile fructelor formează un unghi ascuțit sau drept.
Crește jugastrul în umbră?
Da, jugastrul suportă o oarecare umbrire și poate crește sub coronamentul altor arbori, dar înflorește și fructifică mai bine la lumină puternică. Culoarea galbenă de toamnă este de asemenea mai intensă la soare. Într-un gard viu, zonele prea umbrite se pot rări la bază, deci tunde ușor pentru a lăsa lumina să ajungă jos.
Este jugastrul periculos pentru câini sau pisici?
Nu sunt cunoscute efecte toxice ale jugastrului pentru câini sau pisici, iar planta este considerată sigură pentru oameni. Orice material vegetal consumat în cantitate mare poate provoca totuși deranjamente digestive. Dacă observi vărsături sau apatie după ce animalul a mestecat frunze sau fructe, consultă medicul veterinar.