Philadelphus coronarius este arbustul pe care majoritatea grădinarilor îl numesc iasomie. Nu este însă înrudit cu iasomia adevărată (Jasminum): face parte din altă familie, dar are la fel flori albe cu parfum puternic, care umple grădina la sfârșitul primăverii.
Fișa plantei
- Categorie
- Plante exotice
- Tip
- arbust
- Amplasare
- exterior
- Lumină
- lumină puternică, semiumbră
- Udare
- moderat
- Dificultate
- ușoară
- Temp. minimă
- −30 °C
- Înălțime
- până la 3 m
- Înflorire
- mai, iunie
- Înmulțire
- butași, divizare, marcotaj, semințe
- Caracteristici
- parfumată
- Toxicitate
- sigură
- Origine
- Europa de Sud
Este un arbust rezistent, cu creștere ușoară, tolerant la ger, la sol obișnuit și chiar la umbră ușoară. Se plantează frecvent în grădinile din România, de la câmpie la zonele deluroase, în colțuri, ca gard viu liber sau în grupuri.
Descriere
Este un arbust în formă de tufă, de până la 3 m înălțime, cultivat în scop ornamental. Scoarța este brun-roșcată și se exfoliază în fâșii longitudinale. Lujerii sunt ușor muchiați, bruni sau brun-roșcați, fără peri. Mugurii sunt opuși, ascunși în cicatricea triunghiulară a frunzei.
Frunzele sunt ovate-eliptice, acuminate, de 4-8 cm, cu peri pe dosul limbului. Florile sunt albe, de circa 3 cm în diametru, grupate în raceme, cu miros puternic de portocală și iasomie; apar în mai-iunie. Fructele sunt capsule uscate.
Răspândire și habitat
Specia este originară din Europa sudică și Caucaz, dar a fost extinsă mult prin cultură datorită efectului peisager deosebit. În România nu este spontană, dar apare des ca subspontană în jurul așezărilor și în parcuri, în sol reavăn, pe versanți și în margini de pădure.
Cerințe: lumină, sol și climă
Preferă lumină puternică, dar crește și în semiumbră. Suportă destul de bine acoperirea, însă înflorirea este afectată, de aceea alege un loc cu cel puțin jumătate de zi de soare. Rezistă excelent la ger, până la aproximativ -30°C, deci nu are nevoie de protecție iarna.
Este puțin pretențioasă față de sol, cu condiția să nu fie uscat. Crește bine în sol obișnuit de grădină, lutos, reavăn, bine drenat. Udarea este moderată: în sezonul cald verifică solul săptămânal în primul an, iar la exemplarele mature udă numai în secetă. Primăvara adaugă compost și un îngrășământ echilibrat, pentru înflorire bogată.
Înmulțire
Butași
- La începutul verii, taie lăstari verzi, semilemnoși, de 10-12 cm, cu 2-3 perechi de frunze.
- Îndepărtează frunzele de jos și scurtează cele rămase la jumătate.
- Înfige butașii într-un amestec de nisip și turbă și ține substratul umed.
- Rădăcinile apar în 3-5 săptămâni; plantează afară toamna sau în primăvara următoare.
Butașii lemnoși, tăiați iarna din lujeri de un an, înrădăcinează de asemenea, direct în grădină.
Divizare
Tufele mari se pot împărți toamna sau primăvara devreme: dezgroapă planta, separă porțiuni cu rădăcini și lăstari și replantează imediat.
Marcotaj
Îndoaie un lujer flexibil spre sol, acoperă-l cu pământ într-un punct și fixează-l. După un sezon formează rădăcini și poate fi separat.
Semințe
Semințele fine se seamănă la suprafață, primăvara, fără acoperire groasă. Plantele cresc încet și înfloresc după 3-4 ani.
Tăiere
Taie imediat după înflorire, deoarece florile apar pe lemnul crescut în anul precedent. Elimină ramurile uscate, îmbătrânite și cele care se încrucișează. La fiecare 2-3 ani, scoate de la bază cel mai vechi lemn, ca să se reîntinerească tufa. Dacă este foarte neîngrijită, o poți tăia drastic, la 30-40 cm de sol; va reveni în 1-2 ani.
Boli și dăunători
| Simptom | Cauză | Soluție |
|---|---|---|
| Frunze și lăstari acoperiți cu colonii mici | Afide | Jet de apă, săpun insecticid |
| Pete albe pudrate pe frunze | Făinare | Aerisește tufa, evită udatul pe frunze, tratează cu sulf |
| Frunze roase, goale pe margini | Gărgărițe și omizi | Strânge manual, aplică tratament biologic |
| Înflorire slabă | Umbră prea deasă sau tăiere în perioada greșită | Mută planta, taie doar după înflorire |
Toxicitate
Planta este considerată sigură pentru oameni, pisici și câini. Nu este totuși comestibilă și nu trebuie folosită drept aliment sau medicament. Parfumul foarte intens al florilor poate provoca dureri de cap sau iritații persoanelor sensibile, mai ales în spații închise, dacă tai ramuri înflorite pentru vază.
Utilizări
Se folosește ornamental, ca arbust solitar, în grupuri sau în garduri vii libere, mai ales lângă terase și ferestre, unde se simte parfumul. Florile sunt vizitate de albine și de alte insecte polenizatoare. Ramurile înflorite se taie pentru buchete. Specia a dat naștere multor soiuri cu flori duble, pitice sau cu frunze galbene.
Calendarul lucrărilor
La începutul primăverii, aplică un strat de compost la baza tufei și un îngrășământ echilibrat. În mai-iunie arbustul înflorește, iar parfumul este cel mai intens în zilele calde și liniștite. Imediat după înflorire se face tăierea, apoi se pot lua butași verzi. Vara, în perioadele secetoase, udă săptămânal, în special tufele tinere. Toamna este timpul pentru plantare, divizare și butași lemnoși. Iarna nu necesită adăpost; poți face tăieri de reîntinerire, însă vei sacrifica înflorirea din acel an.
Soiuri și forme
Pe lângă specia tipică, se cultivă soiuri cu flori duble, cu frunze galben-aurii (de exemplu „Aureus”) sau pitice, de 60-100 cm, potrivite pentru ghivece sau borduri. Cele cu frunze galbene au nevoie de semiumbră, altfel frunzele se ard la soare puternic. Soiurile pitice se pretează la grădini mici sau la terase. Dacă vrei un parfum puternic, alege forma tipică, pentru că unele soiuri duble sunt mai puțin parfumate.
Asocieri în grădină
Funcționează bine alături de weigela, de liliac, de hortensie și de trandafiri, deoarece prelungește perioada de înflorire a grădinii. În fața tufei, plantează perene cu frunze decorative, cum sunt hostele sau ferigile, pentru a ascunde baza golașă a arbustului. Plantează-o în apropierea ferestrelor sau a terasei, unde parfumul poate fi savurat.
Greșeli frecvente
- Tăierea iarna sau primăvara devreme, care elimină mugurii florali.
- Plantarea în umbră deasă, unde înflorirea este slabă.
- Lipsa udării în primul an sau pe sol foarte uscat.
- Confundarea cu iasomia adevărată și așteptarea unei flori diferite sau a unei plante sensibile la ger.
Sfaturi la cumpărare și plantare
Soiurile se deosebesc mult între ele ca talie și parfum, de aceea citește eticheta și alege după spațiul pe care îl ai. Alege un puiet sănătos, cu frunze uniforme, fără pete și fără rădăcini ieșite prin orificiile ghiveciului. Verifică dacă planta este crescută în ghiveci, nu scoasă din sol cu rădăcina goală în plin sezon de vegetație. Cea mai bună perioadă de plantare este toamna sau primăvara devreme, când solul are umiditate. După plantare, udă bine, aplică un strat de mulci și urmărește planta în primul an, cât timp își formează sistemul de rădăcini.
Curiozități
Numele „Philadelphus” a fost dat în cinstea lui Ptolemeu Filadelful, rege al Egiptului antic. Lemnul tulpinilor, cu măduvă largă, a fost folosit în trecut la făcut ciubuce de pipă, de unde și denumirile populare de pipăruș.
Întrebări frecvente
Iasomia din grădină este iasomie adevărată?
Nu. Ce se numește popular iasomie în grădinile românești este Philadelphus coronarius, un arbust din altă familie decât iasomia adevărată (Jasminum). Seamănă prin florile albe și parfumul puternic, dar este mult mai rezistent la ger și crește fără probleme afară.
Când înflorește iasomia și când o tai?
Înflorește în mai-iunie pe lemnul crescut în anul precedent. De aceea o tai imediat după înflorire. Dacă o tai iarna sau primăvara devreme, pierzi mugurii de floare și anul respectiv înflorirea va fi slabă.
De ce nu înflorește iasomia mea?
Cauzele cele mai frecvente sunt umbra prea deasă, tăierea făcută în perioada greșită, excesul de azot sau planta prea tânără. Mută arbustul la lumină, taie doar după înflorire și folosește îngrășământ echilibrat, nu unul bogat în azot.
Cum înmulțesc iasomia?
Cel mai simplu prin butași semilemnoși de 10-12 cm la începutul verii sau prin butași lemnoși iarna. Poți folosi și divizarea tufei toamna, marcotajul lujerilor flexibili sau semănatul, care e mai lent și dă plante ce înfloresc după 3-4 ani.
Este iasomia rezistentă la ger?
Da, este foarte rezistentă, până la aproximativ -30°C, deci iernează afară în toată România, fără acoperire. Nici seceta scurtă nu o deranjează prea mult, dar are nevoie de sol reavăn, care să nu fie uscat.