Hribul murg (Imleria badia, cunoscut mult timp ca Xerocomus badius) este o ciupercă comestibilă răspândită în pădurile din România, mai ales în cele de rășinoase. Pălăria brună-castanie și porii galben-verzui, care se albăstresc la apăsare, îl fac ușor de recunoscut. Îl cauți pentru că este apreciat în bucătărie, mai ferm decât alte specii și mai rar atacat de larve decât hribul obișnuit.
Fișa plantei
- Categorie
- Ciuperci
- Tip
- ciupercă
- Amplasare
- exterior
- Lumină
- semiumbră
- Dificultate
- pretențioasă
- Temp. minimă
- −15 °C
- Înălțime
- până la 12 cm
- Înmulțire
- spori
- Comestibilitate
- comestibilă
- Toxicitate
- sigură
- Origine
- Emisfera nordică, spontană în România
Albăstrirea cărnii nu înseamnă că ciuperca este toxică; este o reacție chimică naturală la oxidare. Totuși, nu consuma nicio ciupercă sălbatică fără identificarea ei de către un specialist, mai ales dacă ai îndoieli în privința speciei.
În continuare afli cum îl identifici, când și unde crește, cum îl prepari și cu ce poate fi confundat.
Identificare
Pălăria are 4–12 cm în diametru. În tinerețe este aproape globuloasă, apoi devine emisferică și bombată, uneori cu o ușoară adâncitură în centru. Cuticula este brună sau brună-castanie, mată sau puțin lipicioasă pe vreme umedă, și se șterge sub degete.
Tuburile sporifere sunt verzi-cafenii, iar porii sunt galben-verzui. La apăsare sau la rupere devin albăstrui-verzui, apoi pot îmbrunți. Aceasta este una dintre cele mai bune caracteristici de recunoaștere.
Piciorul are 4–10 cm înălțime și 0,8–4 cm grosime. Este cilindric sau ușor umflat spre bază, drept sau curbat, brun deschis sau albicios, fără rețea evidentă, ci mai degrabă cu striuri fine.
Carnea este albă sau galben-albicioasă, roșiatică sub cuticulă. Se albăstrește prin rupere și are gust și miros plăcute. Sporii sunt olivaceu-bruni.
Habitat și sezon
Hribul murg crește în grupuri, în pădurile de rășinoase, mai ales sub molid și pin, dar apare și în păduri mixte, cu fag sau stejar, pe soluri acide și bogate în humus. Este întâlnit de la câmpie până în zona montană, de obicei în semiumbră, în păduri cu frunzar gros sau cu strat de ace.
Apare de la sfârșitul verii până în toamnă, după ploi, când solul este umed, iar temperaturile sunt moderate. Rezistă la geruri de până la aproximativ -15°C la nivelul miceliului din sol, dar corpurile fructifere se strică repede la primul îngheț.
Nu este o ciupercă ușor de cultivat. Formează micorize cu arborii și cere condiții specifice de sol și umiditate, de aceea îl găsești doar în natură. Pentru culegere alege zone curate, departe de drumuri aglomerate și de zone industriale.
Comestibilitate
Hribul murg este comestibil și bun. Are carne fermă, aromă plăcută și se pretează la multe preparate: tocănițe, supe, sosuri, ciorbe, ciuperci la tigaie sau murate. Este potrivit și pentru uscare, pentru că păstrează bine aroma.
Culege exemplare tinere și ferme. Înainte de gătit, curăță piciorul de pământ și îndepărtează stratul de tuburi dacă este moale sau îmbibat cu apă. Gătește-l întotdeauna bine: nu se consumă crud.
Culoarea albăstruie care apare la tăiere se atenuează la gătit. Dacă carnea miroase neplăcut, este mucegăită sau foarte moale, nu o consuma.
Un aspect de care ține de siguranță: ciupercile din păduri pot acumula metale grele și, în unele zone, cesiu radioactiv rămas din accidentul de la Cernobîl. Hribul murg este cunoscut pentru această tendință, așa că nu abuza de el și nu-l consuma în cantități mari, în mod repetat.
Cum îl culegi și îl pregătești
Alege exemplare tinere, ferme, cu pălăria bombată și cu tuburi de culoare deschisă. Cele bătrâne au carnea moale, spongioasă, și sunt mai des atacate de larve sau de mucegai. Taie piciorul cu un cuțit curat deasupra solului, apoi verifică la fața locului pălăria, porii și tăietura. Pune ciupercile în coș, nu în pungi de plastic, și nu le lăsa mult la soare.
Acasă, curăță-le rapid de frunze și de pământ cu o pensulă sau cu o cârpă umedă. Taie-le în felii și verifică interiorul: dacă vezi galerii de larve, aruncă bucata afectată. Hribul murg se gătește bine în tigaie, la foc potrivit, cu ceapă, usturoi și pătrunjel, ca garnitură pentru carne sau ca bază pentru supe cremă. Se potrivește și în ciorbe, alături de smântână, și în sosuri pentru paste.
Pentru conservare poți să-l usuci în felii subțiri sau să-l fierbi scurt și apoi să-l congelezi. La murat, folosește doar exemplare foarte sănătoase, fierte în prealabil, și respectă igiena borcanelor. Nu păstra ciupercile gătite la temperatura camerei mai mult de câteva ore.
Dacă este prima dată când mănânci hrib murg, începe cu o porție mică, pentru a vedea cum îl tolerezi. La unele persoane, ciupercile sălbatice, chiar și cele comestibile, pot provoca disconfort digestiv, mai ales dacă sunt prea mult prăjite sau consumate în cantități mari.
Confuzii posibile
| Specie | Cum o deosebești | Risc |
|---|---|---|
| Hrib (Boletus edulis) | Tuburile sunt albe, apoi galbene; piciorul are o rețea albă; carnea nu se albăstrește. | Comestibil, fără risc |
| Hrib amar (Tylopilus felleus) | Porii sunt albi, apoi roz; piciorul are rețea brună; gustul este foarte amar. | Necomestibil; strică un preparat întreg |
| Hrib țigănesc (Rubroboletus satanas) | Pălăria este albicioasă sau cenușie, iar porii sunt roșii; piciorul este umflat, cu rețea roșie. | Otrăvitor |
Dintre cele trei, hribul amar este cea mai frecventă greșeală, mai ales la exemplare tinere. Gustul, verificat cu o bucățică minusculă de carne crudă, scuipată imediat, îl demască, dar nu înlocuiește identificarea de către un specialist.
Ecologie
Hribul murg trăiește în simbioză cu rădăcinile arborilor, în special ale rășinoaselor. Miceliul din sol ajută arborele să capteze apă și săruri minerale, iar arborele îi oferă carbohidrați. Corpul fructifer pe care îl vezi este doar partea vizibilă a unei rețele subterane mult mai extinse.
Se înmulțește prin spori. Sporii se formează în tuburile de sub pălărie, sunt eliberați în aer și purtați de curenți. Pe un sol umed, în apropierea unui arbore compatibil, germinează și dau naștere unui miceliu nou. Insectele, melcii și mamiferele mici consumă corpurile fructifere și contribuie la răspândirea sporilor.
Pentru a păstra locul productiv, taie ciuperca cu un cuțit curat sau răsucește-o ușor, fără să sapi în sol, și acoperă golul cu frunzar. Nu lua toate exemplarele dintr-un loc.
Toxicitate
Pentru oameni este sigur dacă a fost identificat corect și gătit. Pentru pisici și câini nu este considerat toxic, dar nu le oferi ciuperci sălbatice, pentru că le poți confunda cu specii periculoase. Dacă un animal a mâncat o ciupercă necunoscută, mergi la medicul veterinar.
Întrebări frecvente
De ce se albăstrește hribul murg la tăiere?
Albăstrirea apare prin oxidarea unor pigmenți din carne și din pori atunci când ciuperca este apăsată sau ruptă. Este un fenomen natural și nu indică toxicitate. Nuanța dispare în mare parte la gătit. Totuși, la ciupercile cu pori roșii, albăstrirea cere atenție, pentru că poate indica specii otrăvitoare.
Hribul murg este comestibil?
Da, este o ciupercă comestibilă bună, cu carne fermă și aromă plăcută. Se gătește bine, nu se consumă crudă. Folosește exemplare tinere, curăță piciorul și îndepărtează tuburile dacă sunt moi. Nu consuma ciuperci sălbatice dacă nu au fost identificate de un specialist.
Unde și când crește hribul murg?
Crește în grupuri, în pădurile de molid și pin, dar și în păduri mixte, pe soluri acide și bogate în humus. Apare de la sfârșitul verii și până în toamnă, după ploi. Îl găsești de la câmpie până în zona montană, de obicei în semiumbră.
Cu ce se poate confunda hribul murg?
Se poate confunda cu hribul amar, care are pori roz și gust amar, și cu hribul adevărat, care este comestibil. Un risc mai mare vine de la hribul țigănesc, cu pori roșii, care este otrăvitor. Verifică culoarea porilor, piciorul și gustul și cere sfatul unui specialist.
Se poate usca hribul murg?
Da. Taie ciuperca felii subțiri, după ce ai curățat-o de pământ fără să o speli, și usc-o la aer cald sau într-un uscător la temperatură joasă, până devine casantă. Păstrează-o în borcane închise. Înainte de folosire, o înmoi în apă caldă, iar apa o poți folosi la supe.