Gura-leului (Antirrhinum majus)

Pe scurt despre gura-leului

Gura-leului (denumire științifică Antirrhinum majus) este una dintre cele mai îndrăgite flori de grădină din România, apreciată pentru tijele înalte și colorate care înfloresc de la sfârșitul primăverii până toamna târziu. Numele i se trage de la forma curioasă a florii, care, strânsă ușor lateral între degete, se deschide ca o gură de leu. Este o plantă ușor de cultivat, generoasă la înflorire și potrivită atât pentru rabate și borduri, cât și pentru vaze și jardiniere.

Fișa plantei

Categorie: Plante de grădină
Tip: plantă erbacee
Amplasare: exterior
Lumină: soare direct
Udare: moderat
Dificultate: ușoară
Temp. minimă: −5 °C
Înălțime: până la 90 cm
Înflorire: iunie – octombrie
Înmulțire: semințe
Toxicitate: sigură
Origine: Europa de Sud

Descriere

Gura-leului face parte din familia Plantaginaceae și este originară din zona mediteraneeană, de unde s-a răspândit în grădinile din întreaga lume. Planta formează tulpini erecte, ramificate, cu frunze lanceolate de un verde intens, dispuse altern în partea superioară a tijei. Înălțimea variază mult în funcție de soi: există varietăți pitice de 20-30 cm, soiuri medii și soiuri înalte care depășesc 90 cm și au nevoie de tutori.

Florile sunt grupate în inflorescențe terminale dese, sub formă de spice. Fiecare floare are o corolă tubulară, bilabiată, cu „buze” care se deschid la apăsare. Paleta de culori este foarte variată: alb, galben, portocaliu, roz, roșu, purpuriu, precum și nuanțe bicolore. Înflorirea pornește de jos în sus pe tijă și, dacă planta este îngrijită corect, se prelungește pe toată vara, până la primele înghețuri de toamnă.

Plantare

Gura-leului se plantează în grădină după ce a trecut pericolul înghețurilor târzii, de obicei la jumătatea lui mai. Cel mai bine se dezvoltă într-un loc însorit; primește astfel maximum de lumină și înflorește abundent. Tolerează și o semiumbră ușoară, însă acolo florile sunt mai puține, iar tijele se pot alungi spre lumină.

Solul ideal este afânat, bogat în materie organică și bine drenat. Plantei nu îi priesc solurile grele, care rețin apa, deoarece riscă putrezirea rădăcinilor. Înainte de plantare, sapă bine pământul și încorporează compost sau gunoi de grajd bine descompus. Răsadurile se plantează la distanțe de 20-30 cm pentru soiurile pitice și de 30-40 cm pentru cele înalte, lăsând spațiu pentru o bună circulație a aerului. După plantare, udă bine și menține solul umed până când plantele se prind și pornesc în creștere.

Îngrijire

Odată prinsă, gura-leului este o plantă relativ nepretențioasă. Udarea trebuie să fie moderată, dar regulată: solul se menține ușor umed, mai ales în perioadele de secetă și caniculă, fără a se ajunge însă la băltirea apei. Udă de preferință dimineața, direct la bază, ferind frunzișul de stropire pentru a reduce riscul bolilor.

Pentru o înflorire bogată și susținută, planta răspunde bine la fertilizare. Aplică un îngrășământ pentru plante cu flori la 2-3 săptămâni pe durata sezonului de vegetație. Mulcirea solului cu un strat de compost ajută la păstrarea umidității și ține buruienile sub control. Soiurile înalte au nevoie de tutori sau de o plasă de susținere, deoarece tijele lungi, încărcate cu flori, se pot frânge la vânt sau după ploi puternice.

Tăiere și prelungirea înfloririi

Secretul unei înfloriri îndelungate la gura-leului este îndepărtarea constantă a florilor trecute. Tehnica, numită „deadheading”, presupune tăierea tijelor florale ofilite înainte ca acestea să formeze semințe. Astfel, planta este stimulată să producă noi muguri, în loc să-și consume energia pe formarea semințelor.

O ciupire a vârfurilor la plantele tinere, când au 10-15 cm înălțime, încurajează ramificarea și obținerea mai multor tije florale. La mijlocul verii, dacă planta arată obosită și înflorirea slăbește, o tăiere mai energică la circa o treime din înălțime, urmată de o fertilizare, declanșează adesea un al doilea val de flori spre toamnă.

Înmulțire

Gura-leului se înmulțește cel mai frecvent prin semințe. Pentru o înflorire timpurie, semințele se seamănă în răsadnițe sau în casetă, la interior, cu 6-8 săptămâni înainte de ultimul îngheț, adică prin februarie-martie. Semințele sunt foarte fine și se presară la suprafața substratului, fără a fi acoperite cu pământ, deoarece au nevoie de lumină pentru a germina.

Substratul se menține umed, iar la o temperatură de 18-21 °C semințele răsar în 1-3 săptămâni. După ce răsadurile dezvoltă câteva perechi de frunze adevărate, se repică în ghivece individuale și se călesc treptat la exterior înainte de plantarea definitivă. Semănatul direct în grădină este posibil primăvara, dar înflorirea va întârzia. Gura-leului se autoînsămânțează adesea, iar primăvara pot apărea spontan plante tinere din semințele căzute în anul anterior.

Boli și dăunători

Rugina – cea mai frecventă boală a plantei, provocată de o ciupercă. Apare sub forma unor pustule maronii-ruginii pe partea inferioară a frunzelor. Se previne prin udare la bază, distanțe corecte de plantare și aerisire bună; frunzele afectate se îndepărtează, iar la nevoie se aplică un fungicid.
Făinarea – depuneri albe, prăfoase pe frunze, favorizate de umiditate și de aer stagnant.
Putrezirea rădăcinilor – cauzată de solul prea umed și slab drenat.
Afide (păduchi de plante) – colonii mici pe vârfurile tinere și pe muguri, care se combat cu săpun insecticid.
Melci și limacși – atacă în special răsadurile tinere și frunzișul fraged.

Curiozități

Numele de „gura-leului” vine de la forma neobișnuită a florii: dacă strângi ușor floarea lateral, „buzele” corolei se deschid și se închid, amintind de gura unei feline. Acest mecanism este legat de modul de polenizare, florile fiind adaptate pentru insectele mari, precum bondarii, care au greutatea necesară pentru a deschide corola și a ajunge la nectar.

O altă curiozitate fascinantă apare după înflorire: capsulele uscate de semințe au, văzute din față, un aspect care amintește izbitor de un mic craniu uman. Din acest motiv, în mai multe culturi planta a căpătat conotații simbolice și a fost asociată cu mister și protecție. În limbajul florilor, gura-leului simbolizează atât grația, cât și forța de caracter.

Întrebări frecvente

Cum se îngrijește gura leului pentru a înflori tot sezonul?

Plantează-o la soare, în sol bogat și drenat, udă regulat și moderat și îndepărtează constant florile trecute. Fertilizarea la 2-3 săptămâni și o tăiere de reîntinerire la mijlocul verii prelungesc înflorirea până toamna.

Gura-leului este o plantă perenă sau anuală?

Este o plantă perenă de scurtă durată, dar în clima din România, unde iernile sunt geroase, se cultivă de regulă ca anuală. În zonele blânde poate rezista peste iarnă, însă cel mai adesea este înlocuită în fiecare primăvară cu plante noi.

De ce face gura-leului pete ruginii pe frunze?

Sunt simptomul tipic al ruginii, o boală fungică favorizată de umiditate și de aglomerare. Udă la bază, nu pe frunze, asigură distanțe corecte între plante pentru aerisire, îndepărtează frunzele bolnave și, la nevoie, aplică un fungicid.

Când și cum se seamănă semințele de gura-leului?

Semințele se seamănă la interior în februarie-martie, presărate la suprafața substratului fără a fi acoperite, deoarece au nevoie de lumină. La 18-21 °C germinează în 1-3 săptămâni, iar răsadurile se plantează afară după ce trece pericolul înghețului, în mai.