Ginkgo biloba (Ginkgo biloba) este un arbore foarte vechi ca linie evolutivă, originar din China orientală, cu frunze în formă de evantai care toamna devin galben intens. Nu este nici foios, nici conifer în sens obișnuit: aparține unei grupe proprii de plante cu semințe.
Fișa plantei
- Categorie
- Plante exotice
- Tip
- arbore
- Amplasare
- exterior
- Lumină
- semiumbră, soare direct
- Udare
- moderat
- Dificultate
- ușoară
- Temp. minimă
- −28 °C
- Înălțime
- până la 30 m
- Înflorire
- aprilie, mai
- Înmulțire
- altoire, butași, semințe
- Toxicitate
- toxică la ingerare
- Origine
- China
Îl cauți probabil ca arbore ornamental pentru grădină sau stradă, pentru că rezistă la ger, la secetă și la poluare. Trebuie însă să știi două lucruri: exemplarele sunt dioice (există arbori masculi și femeli), iar învelișul cărnos al semințelor are un miros neplăcut.
Mai jos găsești descrierea, cerințele, înmulțirea, bolile, toxicitatea și utilizările.
Descriere
Ginkgo biloba este o specie exotică, care în patria de origine depășește uneori 30 m în înălțime și 3–4 m în diametru. Tulpina este dreaptă, cu ramificație neregulat verticilată. Coroana este piramidală.
Scoarța este în tinerețe cenușiu-gălbuie, iar mai târziu formează un ritidom cenușiu-negricios, larg crăpat longitudinal. Lemnul este de bună calitate, fără canale rezinifere, dar datorită răspândirii speciei nu are interes economic.
Lujeri și muguri
Lujerii sunt de două tipuri: lungi (macroblaste) și scurți (microblaste sau brahiblaste), bruni-cenușii sau cenușii deschis, glabri; cei lungi sunt lucitori. Mugurii sunt dispuși altern, conici, și stau aproape perpendicular pe lujer.
Frunze
Frunzele sunt caduce, de 5–8 cm, cu limbul lățit ca la angiosperme, în formă de evantai, pieloase, cu baza cuneată. Marginea este bilobată sau neregulat denticulat-lobată. Au nervațiune dichotomică și sunt lung pețiolate: așezate altern pe macroblaste și în fascicule pe brahiblaste. Toamna se colorează galben intens, iar căderea este adesea simultană, într-un interval foarte scurt.
Flori și semințe
Florile sunt unisexuat dioice și apar în aprilie–mai. Cele mascule sunt amenți cilindrici, lungi, câte 6–8. Cele femele sunt alcătuite din câte două carpele, care poartă fiecare câte un ovul deschis, pe un peduncul lung.
Sămânța este o falsă drupă (galbulus), alcătuită dintr-un sâmbure tare acoperit de un înveliș cărnos cu miros neplăcut. Apar câte două pe un peduncul lung, asemănătoare unor prune elipsoidale: verzi la început, galbene la coacere, cu o pruină albăstruie.
Răspândire și istoric
Specia este originară din China orientală și a fost introdusă în Europa în 1730, în Olanda. În România este cultivată doar în scop ornamental, în parcuri, grădini botanice și pe aliniamente.
Cerințe de cultivare
Lumină și temperatură
Se dezvoltă bine la semiumbră și la soare direct. Solicită un climat cald, dar suportă și climatele mai reci, rezistând relativ bine la geruri (până la aproximativ -28°C), la uscăciune și la poluare. Puieții sunt însă sensibili la frig, așa că în primele ierni protejează baza tulpinii cu mulci.
Sol și udare
Crește viguros pe soluri fertile, bogate în substanțe nutritive, afânate și reavene. Suportă o oarecare compactare a solului. Udarea este moderată: udă regulat la plantare și în primii ani, apoi doar în perioadele lungi de secetă.
Fertilizare
Nu are pretenții mari. Un îngrășământ organic matur, aplicat primăvara, este suficient. Evită excesul de azot, care dă creștere moale, sensibilă la ger.
Înmulțire
Din semințe
- Recoltează semințele toamna, de la exemplare femele, purtând mănuși, pentru că învelișul cărnos poate irita pielea.
- Îndepărtează complet învelișul cărnos și spală semințele.
- Stratifică-le la rece, în nisip umed, câteva luni, pentru a sparge dormanța.
- Seamănă primăvara, într-un amestec afânat, la adâncime mică.
Din semințe nu poți ști dinainte sexul arborelui; abia după mulți ani (adesea 20 sau mai mult) se vede dacă este mascul sau femel.
Din butași
Butașii semilignificați, luați vara din lăstari tineri, se înrădăcinează în amestec nisipos, la umiditate ridicată, cu ajutorul unui hormon de înrădăcinare. Este o metodă prin care păstrezi sexul arborelui-mamă.
Altoirea
Soiurile selecționate, mai ales cele masculine, fără fructe urât mirositoare, se înmulțesc prin altoire. Este o metodă pentru pepiniere și pentru grădinarii cu experiență.
Cultivare în grădină
Ginkgo este un arbore de lungă durată, care crește destul de lent în primii ani și apoi prinde viteză. Alege din start locul definitiv, cu suficient spațiu pentru o coroană care poate ajunge la zeci de metri înălțime, departe de clădiri și de rețele subterane.
Plantează primăvara sau toamna, într-o groapă de două ori mai lată decât bulbul de pământ, fără a îngropa coletul. Udă bine după plantare și mulcește cu scoarță sau cu compost, ca să păstrezi umiditatea. Arborele se acomodează bine în orașe, pe străzi și în parcuri, pentru că suportă praful, sarea ușoară și aerul poluat.
Dacă îl cumperi, cere un exemplar altoit cu sexul cunoscut, ca să eviți surprizele de după câțiva ani. În ghiveturi mari poate trăi mai mulți ani, în special soiurile pitice, dar iarna rădăcinile trebuie ferite de înghețul puternic.
Tăiere
Ginkgo nu necesită tăiere de formare, pentru că își păstrează singur forma. Taie doar ramurile uscate sau rupte, la sfârșitul iernii, și evită tăierile mari, care strică portul natural al arborelui.
Boli și dăunători
| Simptom | Cauză | Soluție |
|---|---|---|
| Frunze îngălbenite vara, înainte de toamnă | Secetă prelungită sau sol compact | Udă adânc și mulcește; afânează solul din jurul trunchiului |
| Lujeri tineri înnegriți la puieți | Îngheț, la exemplare tinere | Protejează puieții în primele ierni cu mulci și cu o pânză de protecție |
| Rădăcini moi, plantă ofilită | Putregai de rădăcină, din cauza băltirii | Plantează în sol bine drenat și evită excesul de apă |
| Pete pe frunze, după ploi prelungite | Ciuperci foliare, rare și nepericuloase | De obicei nu necesită tratament; adună frunzele căzute și asigură aerisire |
Specia este cunoscută pentru rezistența bună la boli și la dăunători.
Toxicitate
Ginkgo este toxic la ingerare.
- Oameni: învelișul cărnos al semințelor conține substanțe care pot cauza dermatită la contactul cu pielea, iar semințele crude, consumate în cantitate mare, pot provoca intoxicații, mai ales la copii. Nu consuma semințe fără sfat medical.
- Pisici și câini: semințele și fructele căzute pot cauza vărsături și tulburări digestive dacă sunt mâncate. Nu lăsa animalele să le rodă.
Utilizări
- Ornamental: arbore solitar sau pe aliniamente, apreciat pentru culoarea galbenă din toamnă și pentru rezistența la poluare.
- Medicinal: extractele din frunze sunt folosite în fitoterapie și în suplimente, dar doar la recomandarea medicului, pentru că pot interacționa cu alte medicamente, în special cu cele anticoagulante.
- Lemn: este de bună calitate, dar nu prezintă interes economic.
Curiozități
Ginkgo este adesea numit „fosilă vie”, pentru că aparține unei linii evolutive foarte vechi, cu fosile asemănătoare vechi de sute de milioane de ani. Numele „biloba” vine de la forma frunzei, împărțită în două lobi.
Pentru grădină, alege de preferință un exemplar mascul, ca să eviți mirosul neplăcut al fructelor.
Întrebări frecvente
De ce miros urât fructele de ginkgo?
Învelișul cărnos al semințelor de la arborii femeli conține acizi organici care miros neplăcut, asemănător cu untul rânced. Dacă vrei să eviți problema, alege pentru grădină un exemplar mascul sau un soi altoit mascul, care nu face fructe.
Cum deosebesc un ginkgo mascul de unul femel?
Sexul se vede de obicei abia când arborele înflorește sau face fructe, adesea după 20 de ani sau mai mult. Masculii au amenți cilindrici, lungi, primăvara, iar femelele fac semințe asemănătoare unor prune verzi-gălbui. Din semințe nu poți ști sexul dinainte, de aceea se preferă exemplarele altoite.
Rezistă ginkgo la ger în România?
Da, exemplarele mature suportă bine iernile din România, până la aproximativ -28°C. Puieții sunt mai sensibili la frig, așa că protejează baza tulpinii cu mulci în primele ierni. Specia rezistă bine și la secetă și la poluare, de aceea se plantează adesea în orașe.
Cum se înmulțește ginkgo biloba?
Cel mai simplu din semințe, după stratificare la rece, dar sexul arborelui se află abia după mulți ani. Prin butași semilignificați, luați vara, păstrezi sexul arborelui-mamă. Soiurile selecționate, mai ales masculine, se înmulțesc prin altoire, de obicei în pepiniere.
Este ginkgo toxic pentru câini sau pentru oameni?
Da, la ingerare. Învelișul cărnos al semințelor poate irita pielea, iar semințele crude pot cauza intoxicații la oameni, mai ales la copii, și tulburări digestive la câini și pisici. Poartă mănuși când colectezi semințele și nu lăsa animalele să le mănânce.
Când își schimbă ginkgo culoarea frunzelor toamna?
De obicei în octombrie–noiembrie, în funcție de zonă și de vreme, frunzele devin galben intens, apoi cad aproape simultan, în câteva zile. Toamnele însorite, cu nopți răcoroase, dau cea mai frumoasă culoare.