Feriga de Boston (Nephrolepis exaltata) este una dintre cele mai cunoscute plante de apartament cu frunze mari, arcuite, care cad în cascadă din ghiveci sau din coș suspendat. O cauți probabil pentru că arată spectaculos într-un colț sărac în lumină și pentru că, spre deosebire de multe plante de interior, nu este periculoasă pentru copii și animale de companie.
Fișa plantei
- Categorie
- Plante de apartament
- Tip
- ferigă
- Amplasare
- interior
- Lumină
- umbră
- Udare
- frecvent
- Dificultate
- medie
- Temp. minimă
- 13 °C
- Înălțime
- până la 90 cm
- Înmulțire
- divizare, spori
- Caracteristici
- creștere rapidă, iubește umiditatea
- Toxicitate
- sigură
- Origine
- Zonele tropicale și subtropicale ale Americii, Africii și Asiei
Nu este însă o plantă care se descurcă singură. Ce o doboară în apartamentele din România este aerul uscat din sezonul de încălzire și solul care se zvântă complet între udări. Dacă îi oferi umiditate constantă, lumină filtrată și un loc ferit de calorifer, crește repede și devine în câțiva ani o plantă generoasă.
În continuare găsești tot ce trebuie să știi despre amplasare, udare, înmulțire și problemele care apar cel mai des.
Descriere
Nephrolepis exaltata este o ferigă veșnic verde, iar denumirea „de Boston” vine de la soiul cu frunze bogate apărut în culturile americane. În natură crește pe sol sau pe trunchiuri, în păduri umede, iar în casă ajunge de obicei la 50–90 cm înălțime, cu frunze (la ferigi se numesc fronde) lungi, pinate, formate din numeroase foliole mici, de un verde deschis.
Din rizomul scurt pornesc stoloni subțiri, asemănători unor fire, care se întind deasupra solului și pot forma plante noi. Tot de la bază apar uneori mici tuberculi, prin care planta își stochează apă. Pe dosul frondelor mature se văd, în șiruri regulate, grupurile de spori (sori), pe care mulți începători le confundă cu o boală sau cu insecte.
Există mai multe soiuri cultivate: unele au frunze foarte ondulate sau creț ondulate, altele mai fine și mai delicate. Cele cu frunziș des sunt mai pretențioase la umiditate decât forma clasică.
Lumină și temperatură
Feriga de Boston preferă un loc umbrit sau semiumbrit, cu lumină difuză. O fereastră orientată spre nord sau un loc la un metru-doi de o fereastră spre est este potrivit. Soarele direct de vară îi arde frondele, care se usucă și se îngălbenesc la margini. Dacă lumina este prea slabă, frunzele devin rare, de un verde tern, iar planta nu mai crește.
Temperatura ideală este între 16 și 24°C. Nu coborî sub 13°C, deoarece frigul prelungit oprește creșterea și face frunzele să se brunifice. Evită curenții de aer rece și tocmai de aceea nu o ține lângă o ușă de balcon deschisă iarna. Vara poate sta afară, la umbră deplină, pe o terasă sau un balcon protejat de vânt, dar o aduci în casă înainte ca nopțile să coboare sub 13–14°C, de regulă la începutul lui octombrie.
Udare
Solul trebuie să rămână mereu ușor umed, niciodată uscat de tot și niciodată înmuiat în apă. Verifică ghiveciul la două-trei zile: dacă primii 1–2 cm de substrat sunt uscați, udă. Vara, în camere calde, poate fi nevoie de udare la fiecare 2–3 zile; iarna, în camere răcoroase, o dată pe săptămână sau chiar mai rar.
- Folosește apă la temperatura camerei, lăsată să se decanteze, sau apă de ploaie. Ferigile reacționează la calcar și la clor.
- Scurge farfuria după 15–20 de minute, ca rădăcinile să nu stea în apă.
- Dacă ghiveciul s-a uscat complet, scufundă-l 15 minute într-un lighean cu apă, apoi lasă-l să se scurgă.
Umiditatea aerului contează aproape la fel de mult ca udarea. Pulverizează frondele dimineața, pune ghiveciul pe o tavă cu pietriș umed (fără ca fundul ghiveciului să atingă apa) sau ține-l în baie, unde aerul este mai umed. Nu o așeza deasupra caloriferului.
Sol și fertilizare
Alege un substrat reținător de umezeală, dar aerat, cu reacție ușor acidă: pământ de flori de bună calitate amestecat cu turbă sau fibră de cocos și puțin perlit sau scoarță fină de pin. Ghiveciul trebuie să aibă găuri de drenaj. Feriga are rădăcini superficiale, deci un ghiveci mai lat decât înalt este mai potrivit.
Repotează primăvara, la 1–2 ani, când rădăcinile umplu ghiveciul sau ies prin găuri. Mărește diametrul cu 2–3 cm și nu îngropa coletul mai adânc decât era.
Fertilizează din aprilie până în septembrie, o dată la două săptămâni, cu un îngrășământ lichid pentru plante verzi, diluat la jumătate din doza de pe etichetă. Ferigile sunt sensibile la săruri, așa că mai bine mai puțin decât mai mult. Iarna oprește fertilizarea sau pune doza o dată pe lună, doar dacă planta mai crește.
Înmulțire
Feriga de Boston se înmulțește cel mai ușor prin divizare, iar prin spori se poate obține și o plantă nouă, dar cu mai multă răbdare și cu rezultate mai puțin sigure.
Divizarea
- Primăvara, scoate planta din ghiveci și scutură ușor surplusul de pământ.
- Observă punctele de creștere: o plantă matură are mai multe tufe distincte, legate prin rizom.
- Taie cu un cuțit curat, dezinfectat cu alcool, în 2–3 bucăți, fiecare cu rădăcini bune și cu câteva fronde sănătoase.
- Plantează fiecare porțiune într-un ghiveci cu același substrat, ud și ușor, și ține-le trei săptămâni în loc umbrit, la umiditate mare.
- Nu fertiliza până nu apar fronde noi.
Stolonii pot fi folosiți în același scop: dacă îi lași să atingă pământul dintr-un ghiveci alăturat, își formează rădăcini și, după câteva săptămâni, îi poți separa de planta-mamă.
Semănatul sporilor
Sporii se recoltează de pe dosul frondelor mature, când grupurile de spori sunt maronii. Pune o frondă pe o hârtie albă, într-un loc uscat, și lasă-o 2–3 zile până se desprinde praful fin de spori. Se seamănă la suprafața turbei umede și sterilizate, într-un recipient acoperit cu folie transparentă, la 20–24°C și lumină difuză. După câteva săptămâni apar mici lamele verzi, asemănătoare unor frunzulițe (protale), din care, după fecundare cu ajutorul apei, se dezvoltă ferigile mici. Procesul durează câteva luni, iar unele soiuri cultivate produc puțini spori viabili sau plante care nu seamănă cu planta-mamă.
Tăiere
Planta nu necesită tăieri periodice. Elimină doar frondele uscate sau brunificate, tăindu-le la bază cu foarfeca curată. Dacă o ferigă a suferit de uscăciune și arată jalnic, o poți tăia aproape de sol primăvara, iar cu umiditate și căldură va face fronde noi. Nu tăia stolonii dacă vrei să înmulțești planta.
Boli și dăunători
| Simptom | Cauză | Soluție |
|---|---|---|
| Vârfurile frondelor se usucă și se brunifică | Aer uscat, solul uscat, apă dură sau exces de îngrășământ | Pulverizează, mărește umiditatea, folosește apă decantată, spală substratul cu apă multă |
| Frunzele se îngălbenesc și cad | Udare insuficientă sau, invers, exces de apă | Ajustează udarea, verifică drenajul și scoate apa din farfurie |
| Frunze palide, cu dungi fine și pânză | Păianjen roșu, favorizat de aerul uscat | Spală frondele cu apă, crește umiditatea, tratează cu săpun insecticid |
| Depuneri cerate, albicioase pe fronde | Cochenile făinoase | Îndepărtează cu un tampon cu alcool, repetă tratamentul și izolează planta |
| Puncte maronii regulate pe dosul frondelor | Spori normali, nu o boală | Nu trata, este un lucru natural |
| Rădăcini moi, brune, miros de mucegai | Putrezire din cauza excesului de apă | Repotează în substrat proaspăt, taie rădăcinile afectate, redu udările |
Toxicitate
Pentru oameni: feriga de Boston nu este considerată toxică. Dacă un copil mestecă o frondă, nu apar de regulă probleme grave, dar planta nu este de mâncare și poate provoca o iritație ușoară a gurii.
Pentru pisici: este considerată sigură de organizații precum ASPCA. Pisicile sunt atrase de frondele ei care se mișcă, așa că este posibil să le rozi, iar planta să arate prost, deși nu se otrăvesc.
Pentru câini: la fel, este sigură. Dacă animalul înghite o cantitate mare, poate avea o stare de rău trecătoare, cu vomă sau diaree, caz în care consultă un medic veterinar.
Utilizări
Este folosită exclusiv ca plantă ornamentală: în ghiveci pe un suport, în coș suspendat, în terariu sau în băi cu lumină. Se potrivește în aranjamente cu plante care iubesc umiditatea, cum ar fi calathea sau fitonia. În condiții de apartament efectul ei asupra calității aerului este modest, așa că ține planta pentru aspect, nu pentru purificare.
Pentru a o păstra frumoasă ani la rând, rotește ghiveciul din când în când, ca frondele să crească egal, și ține-l departe de fructe coapte, deoarece etilena poate îngălbeni frunzele.
Întrebări frecvente
De ce se usucă vârfurile frondelor la feriga de Boston?
Cauza cea mai frecventă este aerul prea uscat, în special iarna, când caloriferele funcționează. Se adaugă udarea neregulată, apa dură sau excesul de îngrășământ. Mută planta departe de calorifer, pulverizează-o, folosește apă decantată și menține substratul constant umed. Frondele deja uscate nu se mai refac, deci le tai la bază, iar cele noi vor crește sănătoase.
Cât de des trebuie udată feriga de Boston?
Nu există un calendar fix, ci un criteriu: substratul trebuie să rămână mereu ușor umed. Verifică ghiveciul la două-trei zile și udă când primii 1–2 cm sunt uscați. Vara poate însemna udare la 2–3 zile, iarna o dată pe săptămână. Scurge farfuria după udare, pentru că rădăcinile care stau în apă putrezesc.
Feriga de Boston este toxică pentru pisici și câini?
Nu, este considerată sigură pentru pisici și câini, precum și pentru oameni. Nu conține substanțe otrăvitoare cunoscute. Totuși, dacă animalul mănâncă o cantitate mare de frunze, poate avea o stare de rău ușoară, cu vomă sau diaree. Pisicile rod adesea frondele, deci planta poate fi deteriorat chiar dacă animalul nu se îmbolnăvește.
Cum înmulțesc feriga de Boston?
Cea mai simplă metodă este divizarea primăvara: scoți planta din ghiveci, o tai cu un cuțit curat în 2–3 porțiuni cu rădăcini și fronde sănătoase și le plantezi separat în substrat umed. Se mai pot folosi stolonii care prind rădăcini sau sporii, dar semănatul sporilor durează luni și nu dă mereu plante identice cu cea inițială.
Poate sta feriga de Boston afară vara?
Da, vara poate sta pe un balcon sau pe o terasă, dar numai la umbră și ferită de vânt, deoarece soarele direct îi arde frondele. Udă mai des, pentru că afară substratul se usucă repede. Adu planta în casă la începutul lui octombrie, înainte ca temperatura nopții să scadă sub 13–14°C, deoarece nu suportă frigul.