Delphinium (Delphinium elatum), numit și nemțișor de grădină, este o perenă înaltă, cu spice de flori albastre, violete, roz sau albe care se ridică la peste un metru în fundalul rabatelor. Frunzele sunt adânc lobate, iar florile au un mic pinten, de unde vine și numele popular „pintenul cavalerului”. Este una dintre cele mai spectaculoase flori de început de vară din grădinile de tip cottage.
Fișa plantei
- Categorie
- Plante de grădină
- Tip
- plantă erbacee
- Amplasare
- exterior
- Lumină
- soare direct
- Udare
- moderat
- Dificultate
- medie
- Temp. minimă
- −30 °C
- Înălțime
- până la 180 cm
- Înflorire
- iunie – august
- Înmulțire
- divizare, semințe
- Toxicitate
- toxică la ingerare
- Origine
- Europa Centrală și Asia de Vest
Îl cauți pentru verticalitatea și culorile lui intense, în special albastrul rar în grădină. Rezistă excelent la ger, până la aproximativ -30°C, dar are nevoie de atenție: tulpinile se rup ușor în vânt, melcii îi iubesc lăstarii tineri, iar făinarea apare frecvent în verile umede. De aceea dificultatea este medie.
Succesul înseamnă un loc însorit și adăpostit, un sol bogat și bine drenat, tutori puși din timp și atenție la melci. Toate părțile plantei sunt toxice, aspect important în grădinile cu copii sau animale.
Descriere
Delphiniumul formează o tufă din care răsar primăvara tulpini drepte, nefurcite, înalte de 100–180 cm, depinde de soi și de sol. Frunzele sunt palmate, cu 5–7 lobi dințați, verzi intens. Spicele florale sunt lungi, de 30–60 cm, dense, cu zeci de flori de 3–5 cm. Soiurile mai cunoscute din grupul Pacific și Elatum au flori simple sau duble, uneori cu un „ochi” alb sau negru în mijloc.
Planta înflorește de obicei din iunie până în august. Dacă tai spicele după înflorire, poate da o a doua înflorire, mai modestă, spre sfârșitul verii. Fructul este o capsulă cu semințe mici, negre. Planta are rădăcini rămuroase, destul de superficiale, ceea ce explică sensibilitatea la secetă și la vânt.
În vara a doua sau a treia, tufa atinge forma maximă. După 5–6 ani, vigoarea scade și merită divizată sau înlocuită.
Lumină și temperatură
Delphiniumul cere soare direct, cel puțin 6–8 ore pe zi. La umbră tulpinile se subțiază, cad și se îmbolnăvesc mai ușor. Cel mai bun loc este unul însorit, dar ferit de vânturi puternice, de exemplu lângă un zid sau un gard.
Este foarte rezistent la frig, până la aproximativ -30°C, deci iernează fără protecție în toată țara. Dimpotrivă, nu iubește căldura excesivă și nopțile fierbinți din sudul țării; acolo are nevoie de umbră ușoară după-amiaza și de udare atentă. Gerurile târzii de primăvară pot afecta lăstarii tineri; dacă se anunță îngheț după pornirea în vegetație, acoperă temporar plantele cu agril.
Udare
Udarea este moderată, dar regulată. Planta are rădăcini relativ superficiale și are nevoie de umiditate constantă pe parcursul creșterii, când tulpinile se alungesc rapid. Udă bine, o dată sau de două ori pe săptămână, în funcție de sol și de vreme, direct la rădăcină. Un strat de mulci de 5 cm ajută la păstrarea umidității și protejează rădăcinile.
Evită udarea pe frunze și solul permanent ud, pentru că favorizează făinarea și putrezirea coletului. Un sol greu, în care apa stă, este principala cauză a pierderii plantelor iarna. Toamna reduci treptat udarea, iar iarna planta nu cere apă suplimentară.
Sol și fertilizare
Alege un sol adânc, bogat în humus, bine drenat, cu pH neutru spre ușor alcalin (6,5–7,5). Înainte de plantare, afânează terenul pe 40 cm și încorporează compost bine descompus sau gunoi de grajd vechi. Dacă solul este foarte acid, adaugă puțină cretă horticolă sau var.
Fiind o plantă care crește mult într-un sezon, delphiniumul are nevoie de hrană. Aplică primăvara, la pornirea în vegetație, un îngrășământ echilibrat cu eliberare lentă, apoi un îngrășământ pentru flori, bogat în potasiu, înainte de înflorire. Încă o doză, mai mică, după tăierea spicelor, susține reînflorirea. Evită excesul de azot, care dă tulpini moi și mai sensibile la boli.
Înmulțire
Delphiniumul se înmulțește prin semințe și prin divizarea tufei.
Semințe
- Folosește semințe proaspete; cele vechi își pierd repede puterea de germinare. Păstrează-le în frigider până la semănat, ceea ce ajută germinarea.
- Seamănă în ghivece sau în tăvi, în februarie–martie sau la sfârșitul verii, într-un substrat fin, ușor. Acoperă semințele cu un strat foarte subțire de pământ, fiindcă germinează mai bine la întuneric.
- Ține la 15–18°C; temperaturile prea ridicate (peste 22°C) inhibă germinarea. Răsărirea durează 2–4 săptămâni.
- Repicază plantulele în ghivece individuale când au 2–3 frunze adevărate, apoi călește-le și plantează-le în grădină în mai, la 50–60 cm distanță.
Plantele din semințe înfloresc de obicei în al doilea an, uneori în primul, dacă ai semănat devreme. Soiurile hibride nu se mai reproduc fidel din semințe proprii.
Divizare
- Divizează tufa primăvara devreme, când lăstarii au 5–8 cm, sau toamna, după înflorire.
- Dezgroapă cu grijă tufa și împarte-o cu un cuțit curat, în bucăți care au fiecare 2–3 muguri și rădăcini sănătoase.
- Plantează imediat, la aceeași adâncime ca înainte, și udă bine. Menține solul umed până la prindere.
Divizarea se face la 3–4 ani și reîntinerește tufa. Fii atent la melci, care atacă lăstarii proaspeți.
Tăiere
Primăvara, când lăstarii ajung la 15–20 cm, rărește-i: lasă 3–5 cei mai viguroși la tufele mature, pentru spice mai mari și mai bună circulație a aerului. Fixează de la început tulpinile de tutori sau de un inel de susținere, pentru că spicele se frâng ușor la vânt și ploaie.
După înflorire, taie spicele la baza lor, deasupra primei perechi de frunze sănătoase, ca să stimulezi o a doua înflorire. Toamna, după ce frunzele s-au uscat, taie tulpinile la 5–10 cm de sol. Tulpinile goale pot reține apa și putrezi la colet, deci taie-le sau acoperă-le deasupra cu nisip.
Boli și dăunători
| Simptom | Cauză | Soluție |
|---|---|---|
| Pulbere albă pe frunze și tulpini | Făinare, în veri umede, cu aer stătut | Rărește lăstarii, evită udarea pe frunze, tratează cu fungicid pe bază de sulf |
| Lăstari tineri roși sau dispăruți primăvara | Melci și limacși | Culege-i seara, folosește capcane sau granule cu fosfat de fier |
| Pete negre, lucioase, pe frunze | Pătarea bacteriană sau fungică a frunzelor | Taie și distruge frunzele atacate, evită stropirea, aplică un tratament cu produs cuprific |
| Baza tulpinii moale, cu mucegai alb, planta se ofilește | Putrezirea coletului (Sclerotinia, Sclerotium) pe sol umed | Îmbunătățește drenajul, scoate planta bolnavă, nu mulci contra tulpinii |
| Frunze răsucite și lipicioase | Afide | Spală cu apă sub presiune, pulverizează cu săpun potasic |
| Tulpini rupte la jumătate | Vânt și lipsa susținerii | Instalează tutori din timp, alege loc adăpostit |
Toxicitate
Toate părțile lui Delphinium elatum sunt toxice la ingerare, mai ales lăstarii tineri și semințele. Conțin alcaloizi diterpenici (delfinină și înrudiți), care afectează inima și sistemul nervos.
La oameni, ingerarea poate duce la greață, vărsături, dureri abdominale, furnicături în gură, slăbiciune musculară și ritm cardiac anormal. Cazurile grave sunt rare, dar necesită intervenție medicală urgentă: sună la 112. Sucul poate irita pielea sensibilă, deci poartă mănuși când lucrezi cu planta.
Pentru pisici și câini, planta este de asemenea toxică, cu salivație, vărsături, tremor, slăbiciune și tulburări de ritm cardiac. Animalele de talie mare, ca vitele și caii, sunt foarte sensibile la nemțișor. Dacă animalul de companie a mestecat din plantă, mergi imediat la medicul veterinar. Nu planta delphinium într-o zonă accesibilă copiilor mici sau animalelor.
Utilizări
Delphiniumul este strict ornamental. Se plantează în fundalul rabatelor, în grupuri de 3–5 plante, alături de trandafiri, bujori, crini, margarete sau digitală. Culoarea albastră se combină excelent cu galbenul și cu albul. Este o floare clasică pentru grădinile de tip englezesc.
Spicele se taie pentru buchete mari, dar durează puțin în vază; se taie dimineața, când cel puțin jumătate din flori sunt deschise, iar florile se pot usca și pentru aranjamente. Planta atrage bondari și albine. Din cauza toxicității, nu are utilizări medicinale sau alimentare pentru amatori și nu trebuie încercat nimic de acest fel.
Întrebări frecvente
Cum susțin delphiniumul ca să nu se rupă?
Pune tutori sau un inel de susținere când lăstarii au 30–40 cm, înainte ca spicele să se formeze. Leagă tulpinile cu sfoară moale, în mai multe puncte. Alege și un loc adăpostit de vânt. Rărește lăstarii primăvara, ca cei rămași să fie mai groși.
De ce nu înflorește delphiniumul a doua oară?
Reînflorirea depinde de tăierea spicelor la timp, de hrană și de apă. Taie spicele trecute imediat, aplică un îngrășământ pentru flori și udă regulat. Pe caniculă și în plante slăbite, a doua înflorire poate lipsi sau fi foarte modestă.
Este delphiniumul periculos pentru câini și pisici?
Da, toate părțile plantei sunt toxice, în special lăstarii tineri și semințele. Pot apărea salivație, vărsături, tremor și tulburări ale ritmului cardiac. Dacă animalul a mâncat din plantă, mergi imediat la medicul veterinar. Evită să o plantezi unde animalele au acces.
Când se divizează delphiniumul?
Se divizează primăvara devreme, când lăstarii au 5–8 cm, sau toamna după înflorire, de obicei la 3–4 ani. Fiecare bucată trebuie să aibă 2–3 muguri și rădăcini sănătoase. Plantează imediat și udă bine, iar în prima lună ține solul umed.
Cum protejez delphiniumul de melci?
Melcii și limacșii atacă lăstarii tineri primăvara, uneori distrugând planta. Culege-i seara, folosește capcane cu bere sau granule cu fosfat de fier și păstrează curat în jurul tufei. Protejează mai ales lăstarii noi, în aprilie–mai, până ajung la 20 cm.
Rezistă delphiniumul la iarna din România?
Da, este rezistent până la aproximativ -30°C și iernează fără adăpost. Pericolul real este umezeala din sol, care putrezește coletul. Alege un teren bine drenat și taie tulpinile toamna la 5–10 cm de sol.